1,591 matches
-
nu-și ating scopul. La fel cum sînt clasificate în minciuni reușite și nereușite, în funcție de rezultatul lor, ele mai pot fi împărțite în categorii în funcție de intenția mincinosului. Din acest punct de vedere, minciunile ajung să fie de mai multe feluri: inofensive, sociale sau altruiste în cazul în care intenția autorului este pozitivă, și grave, mușcătoare, sfruntate sau răutăcioase în cazul în care intenția autorului este negativă. Minciunile menite să protejeze pot fi spuse în interesul unei alte persoane, care ar fi
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
deși nu crede că B se va însănătoși. Ea speră că B va lua afirmația sa falsă drept valabilă, ceea ce înseamnă că minte. Acest gen de minciună s-ar potrivi definiției pe care Bok (1978:58) a dat-o minciunii inofensive: "un neadevăr care nu face rău nimănui, și care nu are o prea mare importanță morală". Însă etichetarea de mai sus nu e îndeajuns de mulțumitoare pentru analiza noastră. În limbajul uzual termenul este aplicat cu un sens mai larg
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
fiind atașat oricărei minciuni bine intenționate. "Importanța morală" a diferitelor tipuri de minciuni constituie subiectul central al lucrării lui Bok, însă nu și al analizei de față. Mai mult, experiența recentă a arătat, surprinzînd oarecum, că pentru unii oameni "minciunile inofensive" sînt acelea spuse de albi, mai degrabă decît de persoane de culoare. Într-adevăr, acesta este înțelesul pe care Sean Virgo (1981:134) îl dă termenului în povestirea sa "Minciuni inofensive". Propunerea mea este să renunțăm la termenul oarecum analitic
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
a arătat, surprinzînd oarecum, că pentru unii oameni "minciunile inofensive" sînt acelea spuse de albi, mai degrabă decît de persoane de culoare. Într-adevăr, acesta este înțelesul pe care Sean Virgo (1981:134) îl dă termenului în povestirea sa "Minciuni inofensive". Propunerea mea este să renunțăm la termenul oarecum analitic. Dacă este să ne referim în mod special la minciuni spuse cu intenția de a proteja interesele celui păcălit, putem să le numim "simple minciuni binevoitoare". Asemenea minciuni nici nu au
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
C. Mai mult, deși Kant se referă la acest tip de minciună ca fiind binevoitoare (gutmüthige), intenția pozitivă a lui A îl privește doar pe C și nu pe B; drept urmare, nu se poate spune că minciuna este în întregime inofensivă. Traducătorii englezi ai lui Kant au numit intenția lui A "altruistă", și termenul pare acceptabil pentru acest gen de minciună, deși A, în momentul în care pune interesele lui C înaintea celor ale lui B, nu înseamnă neapărat că le
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
să poată presupune cu ușurință că cealaltă minte, cînd în realitate nu există nici o intenție de a induce în eroare. Acest gen de neînțelegeri apar mai ales atunci cînd se fac afirmații false care celui care le spune îi par inofensive, însă pe care ascultătorul le ia în mod eronat drept adevărate, și astfel se păcălește. O minciună spusă în viu grai poate constitui doar o parte dintr-un mesaj înșelător; e posibil ca mincinosul să se folosească, inconștient sau conștient
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
ai propriilor minciuni, pe care ei le percep drept adevărate. Cînd se întîmplă acest lucru, asistăm la un fenomen de autoamăgire, menționat în capitolul 2 în legătură cu propaganda de pe timp de război și discutat mai pe larg în capitolul 7. MINCIUNI INOFENSIVE SAU PARȚIAL INOFENSIVE Categoria lui Bok de minciuni "mărunte" include ceea ce ea descrie ca fiind minciuni inofensive, cum ar fi încheierea unei scrisori prin expresia "al dumneavoastră supus servitor", însă și așa-zisele "zăhărele" și scrisorile de recomandare în care
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
pe care ei le percep drept adevărate. Cînd se întîmplă acest lucru, asistăm la un fenomen de autoamăgire, menționat în capitolul 2 în legătură cu propaganda de pe timp de război și discutat mai pe larg în capitolul 7. MINCIUNI INOFENSIVE SAU PARȚIAL INOFENSIVE Categoria lui Bok de minciuni "mărunte" include ceea ce ea descrie ca fiind minciuni inofensive, cum ar fi încheierea unei scrisori prin expresia "al dumneavoastră supus servitor", însă și așa-zisele "zăhărele" și scrisorile de recomandare în care șaizeci la sută
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
un fenomen de autoamăgire, menționat în capitolul 2 în legătură cu propaganda de pe timp de război și discutat mai pe larg în capitolul 7. MINCIUNI INOFENSIVE SAU PARȚIAL INOFENSIVE Categoria lui Bok de minciuni "mărunte" include ceea ce ea descrie ca fiind minciuni inofensive, cum ar fi încheierea unei scrisori prin expresia "al dumneavoastră supus servitor", însă și așa-zisele "zăhărele" și scrisorile de recomandare în care șaizeci la sută dintre studenți sînt lăudați că ar face parte din primii zece la sută, din
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
se arate sinceri, respectînd poruncile Bibliei". Nu este deloc surprinzător faptul că Seaton nu amintește posibilitatea ca vizitatorul să nu fie un aristocrat și, drept urmare, să nu cunoască dublul înțeles al formulei folosită de portar. Pentru ca anumite minciuni să rămînă inofensive este nevoie de un consens cultural. Caracterul inofensiv depinde și de context, și chiar de ora din zi la care se spune minciuna. Marcel Eck (1970:28) dă un exemplu ilustrativ al modului în care o minciună spusă în timpul zilei
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
deloc surprinzător faptul că Seaton nu amintește posibilitatea ca vizitatorul să nu fie un aristocrat și, drept urmare, să nu cunoască dublul înțeles al formulei folosită de portar. Pentru ca anumite minciuni să rămînă inofensive este nevoie de un consens cultural. Caracterul inofensiv depinde și de context, și chiar de ora din zi la care se spune minciuna. Marcel Eck (1970:28) dă un exemplu ilustrativ al modului în care o minciună spusă în timpul zilei poate deveni mai periculoasă pe timp de noapte
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
Cititorul își poate imagina ce efect au avut aceste cuvinte! Însă, cum se poate spune despre scrisori de recomandare care sînt pline de fraze pompoase cu privire la "Unul dintre cei mai buni studenți pe care i-am avut vreodată" că sînt inofensive? Deși Bok plasează aceste afirmații la extrema indulgentă a clasificării sale, pare să le considere minciuni "blînde", deoarece, spune ea, "a lăuda în exces un prieten, coleg, student sau rudă" este o atitudine normală. Acest lucru nu face decît să
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
modul în care recunosc prezența și răspîndirea minciunii sau a altor înșelătorii, ci și prin modul în care tratează tipuri diferite de minciună. Probabil există în orice cultură o capacitate de a înțelege că unele minciuni sînt răuvoitoare, iar altele inofensive. Însă deși această clasificare este universală, nu există o uniformitate valabilă pentru toate culturile, în privința conținutului acestor două categorii contrastante. Un orator sau scriitor poate afirma un lucru conform codului cultural de care aparține, fără a avea intenția de a
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
de obicei mincinoși și ipocriți. Albii spun același lucru despre locuitorii insulei Manam. Și, din punctul lor de vedere, atît unii cît și ceilalți au dreptate. Și albii și locuitorii insulei Manam sînt de acord că, în lipsa ipocriziei, a "minciunii inofensive" și a curtoaziei convenționale, viața socială ar fi imposibilă. Dificultatea constă în faptul că situațiile în care este necesară curtoazia convențională în rîndul locuitorilor insulei Manam nu coincid cu acelea care ar cere practici similare în Europa. Ceea ce unui alb
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
fericit pe cel păcălit și îl vor încuraja să se străduiască mai mult altă dată. Afirmațiile similare, de o precizie îndoielnică, făcute de doctori în scopul de a-i calma și a-i încuraja pe pacienți, sînt de obicei considerate "inofensive", chiar dacă sînt spuse de către o persoană care se află în relație de dominare cu cel păcălit. În studiul lui Henderson (1970 [1935]) asupra relației medic-pacient, el discută complexitatea reacției pacientului la o posibilă afirmație a doctorului, de genul "boala pe
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
capacitatea medicului de a-l face pe pacient să creadă că "singura preocupare a acestuia este propria persoană". Aici întîlnim un îndemn la minciună venind din partea elitei, nu pentru binele public, ci pentru binele individului. Faptele arată că anumite minciuni inofensive au într-adevăr efect terapeutic (Scheibe 1980:20-21); situațiile în care minciunile sînt spuse copiilor sau bolnavilor au justificări mult mai solide decît cele în care cetățenii perfect sănătoși sînt mințiți "spre binele public". RELAȚIILE DE SUBORDONARE Gourevitch (1990:100
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
Quechua. Majoritatea observațiilor asupra minciunilor spuse de copii provin, desigur, din culturi în care aceste sancțiuni sînt puse în practică; absența lor rămîne probabil nesemnalată. Multe populații consideră anumite minciuni spuse de copii ca fiind grave, iar altele ca fiind inofensive sau acceptabile. Îndemnurile explicite de a minți adresate copiilor rămîn probabil tot nesemnalate, deși se pare că ele erau frecvente în Sparta antică (Hall 1890:63). Există, totuși, convingerea răspîndită că adulții ar trebui să-i descurajeze pe copii de la
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
indicat să procedeze astfel. E posibil să li se spună chiar să-și încrucișeze degetele la spate atunci cînd mint. Minciunile sociale pot fi percepute de către toți adulții în forma lor adevărată, însă copiii trebuie să învețe ce minciuni sînt inofensive sau sociale și care dintre ele nu sînt. Dunn și Wooding (1977:46) atrag atenția asupra cercetărilor care arată că jocurile imaginative ale copiilor încep la vîrste mai fragede acasă decît în laboratoarele psihologilor. Rămîne însă de văzut dacă există
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
care, în scop experimental, copiii pot fi tentați să mintă și este necesară o anume ingeniozitate în structurarea unor programe de cercetare acceptabile din punct de vedere etic. Minciunile pe care copiii sînt provocați să le spună sînt de obicei inofensive, în sensul că nu au consecințe grave pentru cel păcălit; într-adevăr, dacă așa-zisa victimă este psihologul, atunci jocul este echitabil. Cînd 40% din copiii Hopi au trișat într-o temă intelectuală, cercetătorii au comentat: "Testele aptitudinilor intelectuale nu
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
care minciunile pot avea succes, pe cînd cuvîntul scris are din nou un caracter incert. În general, după cum frecvența și impactul minciunii diferă în funcție de contextul social, cultural și structural, ele diferă de asemenea de la un individ la altul. 9 Neadevăruri inofensive: discursul ficțional În capitolul 8 am citat o glumă analizată de Freud pentru a ilustra modul în care afirmațiile adevărate pot fi, în unele cazuri, folosite în scopul de a înșela. De asemenea, în alte împrejurări, o afirmație poate fi
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
Bok 1978:37 ff., 295 n.15; Kant 1930:224-229), și se leagă mai puțin de începuturile științei moderne, apropiindu-se totuși de alchimie și astrologie (cf. Uberoi 1978). Moraliștii secolului al XX-lea au tendința de a aproba minciunile inofensive și pe cele sociale, în timp ce dezaprobă minciunile rău intenționate. Condamnarea fără nici o discriminare a tuturor minciunilor, care îi aparține lui Kateb (1980), este neobișnuită pentru acest secol. În ziua de azi, majoritatea criticilor acceptă faptul că unele minciuni sînt justificabile
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
contrastul pe care Simmel îl face între "omul primitiv, care trăiește în comunități restrînse" (1906:445 ) pe de o parte, și "viața modernă, civilizată", pe de alta. Scriind în 1908, el susține că în împrejurări foarte simple minciuna este adeseori inofensivă în ceea ce privește grupul, mai mult decît în situații complexe. Omul primitiv care trăiește într-un grup restrîns... își supraveghează și își controlează viața mai ușor și mai în detaliu decît omul aflat în medii culturale elevate... viața sa se ghidează în
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
cînd afirmă că pe măsură ce sporesc colaborarea voluntară și "activitățile industriei", crește și preponderența sincerității. Totuși, din ceea ce știm în prezent despre societățile preindustriale moderne, cred că puține lucruri ar veni în sprijinul presupunerii că în aceste societăți minciunile ar fi inofensive, pe baza motivelor enumerate de Simmel. Rareori se întîmplă într-adevăr ca "omul primitiv" să-și supravegheze și să-și controleze viața mai ușor decît cel educat (Simmel 1906:445 ). Din contra, s-ar putea spune că viața nu este
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
nici în cele industrializate, din secolul nostru. Simmel scria într-o perioadă în care oamenii de știință considerau societățile preindustriale mai echilibrate, mai unitare și mai stabile decît o arătau rezultatele cercetărilor empirice. În aceste societăți, minciunile pot fi numite inofensive numai în sensul că nu au drept consecință schimbări în forma organizării sociale; potențialul lor revoluționar este limitat. Însă cînd Simmel a afirmat că minciunile "afectau mai puțin stabilitatea grupului", cred că se gîndea nu numai la continuitatea formei de
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
anumite situații. El spune: Cred că merită subliniat faptul că, uneori, depistarea minciunii subminează o relație, trădează încrederea, dezvăluie informații care, din motive întemeiate, erau tăinuite. În capitolul 6 am menționat comentariul lui Scheibe cu privire la efectul terapeutic al unor minciuni inofensive, iar în capitolul 7 am amintit pledoaria lui Snyder în favoarea auto-amăgirii "la nivel global". Evident, în cazul unor minciuni, este în interesul mincinosului cît și al păcălitului să nu fie descoperite. Ambele extreme, lipsa dezvăluirii și dezvăluirea absolută, trebuie evitate
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]