2,106 matches
-
ne-a atras cu deosebire atenția: Atâta suferință, prin simpatie, ca acele forțe recent descoperite, a înmuiat în mine tot scheletul mândriei."130 Avem noi temeiuri să presupunem că prin vocea eroinei scriitorul face aluzie la latențele unei vieți interioare insolite și infinite prin complexitatea ei, pe care însă nu reușește să și-o reprezinte cu ajutorul conștiinței: inconștientul personal și Anima ca echivalent al femeii ideale. Concluzia la care ajunge Al. George, nu se deosebește prin nimic de principiile emise de
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
sau doar ,,scheme" de suprafață posibil a se converti într-un mit autonom (Don Quijote, Geneza și mitul șarpelui înzestrat cu puteri cataleptice). Obiectivul nostru fiind identificarea unor mituri noi, le dezvoltăm și le nuanțăm doar pe unele, uneori atât de insolite, încât cu greu este de acceptat că referirile se fac, în fond, la opera lui Camil Petrescu. Mai întâi se cer lămurite câteva noțiuni. Avem în vedere mitul, arhetipul, inconștientul personal, inconștientul colectiv, sistemul și relațiile care se stabilesc între
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
sugera caracterul organizat și limitat al mitemelor desprinse din mitul originar. II.2. Câmpul mitic al "Meșterului Manole" Este, fără îndoială, cel mai interesant și operant câmp de devoalat și de analizat în opera lui Camil Petrescu. Totodată și unul insolit, deși G. Călinescu avea temeiurile sale când afirma în Istorie... că, vrând-nevrând, orice scriitor cult va fi influențat în creație de cele două mituri fundamentale românești: Miorița și Meșterul Manole. Să mai adăugăm că modul de gândire mitomorfic este imanent
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
lui D. și abandonarea sa totală în caietele d-nei T (..."îți mărturisesc că el nu formează nici pe departe centrul preocupărilor mele...") susțin, suficient de convingător, mitologemul preconstrucției, cum suficient de bine se suprapune și o componentă a mitului personal: insolitul obicei al lui Camil Petrescu de a lucra pe șpalturi, creația sa bazându-se pe un datum preexistent. Mitemul jertfei, (sau al jertfirii iubitei întru creație) este anticipat de categoria arhetipală desprinsă din mentalitatea populară, care spune că primul ivit
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
celor două personae, uciderea lor în inconștientul personal. Înnobilarea eroului prin decapitare e o șansă suplimentară pentru perspectiva psihanalitică; orfanul, umilit și pauper, dar, ambițios și inteligent, își construiește blazonul prin Operă, conferind, în același timp, un aer de noblețe insolitului personaj care este Fred Vasilescu. Piesa de teatru Suflete tari dezvoltă, în subsidiar, o asemenea temă a nobleții familiei Boiu. Timp de patru ani, Andrei Pietraru este angajat de către Matei BoiuDorcani și Ioana, ca genealog, misiunea lui fiind de a
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
tradus în limba română, al psihanalistei Janine Chasseguet-Smirgel. Întrucât opera de artă este un produs predominant al incoștientului, nu puțini creatori privesc activitatea lor cu un sentiment de culpabilitate. În compensație, ei își focalizează latențele geniului spre domenii cu totul insolite, supralicitându-le. Ingres și Delacroix erau convinși că sunt mult mai dotați în domeniul muzical decât în cel al picturii, iar Rossini își făcea un titlu de glorie din măestria lui gastronomică. Mai elocvent este cazul lui Leonardo da Vinci
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
fragment de monolog interior, consecutiv momentului în care protagonistul află că Ladima, înainte de a se sinucide, a lăsat o scrisoare de dragoste d-nei T.: " În craniul meu se mișcă spetezele unei mori de vânt." Două constatări se impun. Printr-un insolit procedeu de glisare arhetipală, Fred se metamorfozează în însăși figura prietenului său de suferință, argument suplimentar că cei doi sunt chiar măștile autorului. Epistola menționată, cu accente de dramatism, dar și de luciditate, ne permite să percepem în Ladima pe
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
nutritiv."210 Două enunțuri emergente ranforsează construcția câmpului arhetipal hamletian și ambele aparțin lui Fred Vasilescu. Tribulațiile vieții lui Ladima, așa cum se întrevăd ele din scrisori, ca și nuanțările aduse de Emilia îl conving pe protagonist că participă la o insolită reprezentație a Uciderii lui Gonzago: "Crește în mine o durere mărăcinoasă și sunt actor într-un teatru care, ca teatrul în teatru din Hamlet, corespunde unei drame adevărate."211 Un alt enunț, mai succint, reliefează prin alăturarea lexemelor "gânduri" și
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
lui Hamlet înseamnă și declinul ireversibil al epocii. II.5. Câmpul arhetipal eminescian Deși, la prima vedere, romanticul Eminescu și adeptul introspecției Camil Petrescu par suficient de diferiți, perspectiva arhetipală ne oferă șansa de a-i redescoperi prin unele afinități insolite, însă dificultățile de ordin teoretic și argumentativ sunt nenumărate. Să nu omitem că, de la apariția Operei lui Mihai Eminescu, de G. Călinescu (1936), și până în contemporaneitate, eminescologii s-au ambiționat în a evidenția cât mai multe și mai neașteptate mituri
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
-s șirurile clare din viața-mi să le spun?/ Ah! organele-s sfărmate și maestrul e nebun!" În spiritul onestității, să recunoaștem că ambiția de a releva paralele posibile între operele celor doi scriitori nu este nouă în hermeneutica românească. Insolită s-ar putea dovedi doar perspectiva analitică. Prin anii '70 ai secolului trecut, Paul Georgescu declara apodictic, însă cu prea puține argumente, că autorul Ultimei nopți...este cel mai eminescian scriitor român: "Problematica și tipologia eminesciană nimeni, în literatura noastră
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
mine un gol pe care nimic nu-l mai poate umple. Ar trebui să mă pot reda pe mine mie însumi, dar nu mă mai pot regăsi."249 Supliciul sufletesc culminează cu imaginea simbolică a cămășii oferite de către Alta-Dejanira, metaforă insolită a trădării și pervertirii Adevărului: "Pietro: Dar îl simt...L-am descoperit și continui să-l descopăr în fiece clipă acest adevăr...Îl simt ca pe o cămașă otrăvită lipită de tot corpul meu..."250 Cellino ni se înfățișează și
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
cu Alta, aceasta nu poate rezista mult timp ispitei țesute de către un seducător redutabil, al cărui limbaj aluziv, perfect ajustat scopului amintește de "vânătorul Cătălin". Desfășurarea ulterioară a piesei decelează un mit, despre care nu se poate spune că este insolit 252, dar operant și în Luceafărul mitul lui Pygmalion. Cellino recunoaște în rivalul său o natură superioară și acceptă fără rezerve să îi devină discipol, este dispus să își schimbe condiția umilă, de curtezan, pentru a se converti la valorile
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
384. Profunzimea perspectivei în schimb, stabilește diferența dintre "perspectiva cu", "din spate" și "din afară"385. Izvorul de lumină nu se găsește în operă de obicei, ci în romancierul fie dotat cu o forță demiurgică, ori preluând funcția unui Pygmalion insolit: cu o opinie, cu o convingere privilegiată datorită calității simultane de "regizor" și de "spectator" prin prisma cărora apreciază că "<<meseria>> și <<meșteșugul>> sunt potrivnice artei"386. Nu este acesta singurul aspect gândit și teoretizat diferit de către autor. În textul
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
venețian, de pildă."393 S-a afirmat că scriitorul "construiește o secvență răsturnată din mitul lui Pygmalion, invocând o revelată Galatee să se întrupeze în opera lui"394. Opinia noastră este că se poate identifica un complex al lui Pygmalion insolit, aceasta căpătând consistență prin aspecte semnificative. Primul este evidențiat de cadrul cvasigeneral în care o privire masculină întâlnește o lume închisă dominată de frumusețea feminină. Referindu-ne la datul ontologic al textului narativ literar, raportul se instituie prin Prezența unui
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
de foarte multe monografii și studii critice, majoritatea dintre ele fiind de o remarcabilă subtilitate și inteligență argumentativă. Le-am semnalat pe toate de-a lungul celor trei capitole. Soluția nu putea fi decât alegerea unui alt demers critic, nu insolit, dar foarte puțin uzitat de exegeza camilpetresciană din secolul trecut. Ne-am gândit, așadar, la critica psihanalitică și la derivatul ei mult mai spectaculos și (tocmai de aceea) foarte căutat, critica mitic-arhetipală. Însă dificultățile sunt numeroase și, uneori, insurmontabile. Unii
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
protector a fost prietenul său mai mare, Tutulă. Această complinire a personajelor se reflectă metonimic în secvența "Altoi de suferință". Într-o asemenea abordare, nu puteam omite onirismul. Visul, acest "cifru al existenței umane", joacă un rol deopotrivă semnificativ și insolit. Insolit, dacă ținem cont că analizăm opera unui scriitor noocrat și lucid. Singurul loc în care Camil Petrescu își povestește visele este Doctrina substanței. Este la îndemâna oricui să constate că cele două vise ale sale generează opoziția paradisiac-infernal. Visul paradisiac
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
a fost prietenul său mai mare, Tutulă. Această complinire a personajelor se reflectă metonimic în secvența "Altoi de suferință". Într-o asemenea abordare, nu puteam omite onirismul. Visul, acest "cifru al existenței umane", joacă un rol deopotrivă semnificativ și insolit. Insolit, dacă ținem cont că analizăm opera unui scriitor noocrat și lucid. Singurul loc în care Camil Petrescu își povestește visele este Doctrina substanței. Este la îndemâna oricui să constate că cele două vise ale sale generează opoziția paradisiac-infernal. Visul paradisiac este
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
hors d'oeuvre ce instituie comunicarea între planul narațiunii și cel al comentariului. Notele de subsol capătă valențe de literatură. Stilistic, printr-o originală convergență a semnificațiilor simbolice cu lectura romanului prin grila mitemelor din Meșterul Manole, se constituie o insolită antiteză sacru profan. Profanul se identifică subtil cu adaosul notei de subsol. Se conturează și un ingenios dialog între variile tipuri de texte, consecință firească a poeticii originale a artistului. O altă consecință a adaosurilor hiperbatice este aceea că romanul
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
Editura Humanitas, București, 1992, p. 333 260 Paragoni reprezentări în care este prezentă oglinda/oglindirea, dar aceasta nu dublează în ansamblu, ci oferă o vedere fragmentară. Oglinda este, de obicei, situată oblic, încât pune în valoare un unghi de vedere insolit. Este un context deosebit, întrucât, tradițional, parafrazându-l pe Gassandi, se poate spune că prin oglindă și orice suprafață reflectantă Arta are prilejul de a se vedea pe ea însăși. 261 "Discursul este structura profundă a textului căruia îi asigură
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
semenii noștri rămân singuri în suferința lor, departe de familie și părăsiți de prieteni, sfârșindu-și adeseori viața într-o cameră rece de spital. Chiar simpla prezență, tăcută și iubitoare, lângă patul lor le aduce înseninare și mângâiere. Despre această insolită experiență menționează Mitropolitul Antonie de Suroj (1914-2003) următoarele rânduri, deosebit de patetice și răscolitoare de suflet: „La începutul războiului, practicam medicina la secția de chirurgie a unui spital de campanie și pe secția mea se afla un soldat în agonie. Îl
Suferința și creșterea spirituală. In: Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_169]
-
semenii noștri rămân singuri în suferința lor, departe de familie și părăsiți de prieteni, sfârșindu-și adeseori viața într-o cameră rece de spital. Chiar simpla prezență, tăcută și iubitoare, lângă patul lor le aduce înseninare și mângâiere. Despre această insolită experiență menționează Mitropolitul Antonie de Suroj (1914-2003) următoarele rânduri, deosebit de patetice și răscolitoare de suflet: „La începutul războiului, practicam medicina la secția de chirurgie a unui spital de campanie și pe secția mea se afla un soldat în agonie. Îl
Suferința și creșterea spirituală. In: Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_170]
-
ales la asistenții fără fler în analiza stilistică sau prea comozi pentru a urmări procedurile stricte derivate din lingvistica structurală), valorificarea "sportivului" din filosoful german (fie el și numai la nivelul discursului) era surprinzătoare. Să trecem însă peste aceste elemente insolite pentru orizontul de așteptare al epocii din partea unui formator de profi destinați pregătirii "forței de muncă" din marile combinate și de pe câmpiile vălurindu-și holdele în jurnalele de televiziune precum și educării "pentru muncă și viață" a unui tineret a cărui îndoctrinare
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
rose inserează însă ultimul motiv într-o montură deosebit de interesantă, de care mă simt atras, deși nu e vorba acolo de un smârc și nici de Bahlui sau Ciric. Am întâlnit însă, în notele începutului de an 1984, o interconectare insolită între lecturi, calendarul oficial și universul personal. 6 ianuar De Crăciun am sorbit, la Cajvana, Numele trandafirului. Rebelionul îl petrecui cu Spinenii și Anișoara. S-au dactilografiat integral Exercițiile de recitire în așteptarea unui avenir mai luminos, cu gândul că
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
se apropie, după ani buni, de sfârșitul lumii închipuite de harta primului mileniu. O ficțiune, în mare parte, ce-i propulsează într-o și mai aventuroasă ficțiune, grație cascadei de pernicioase surprize și praguri extraordinare. Înspăimântătoare prin bestiarul invadent, mixaj insolit de fiară și om, o historia naturalis de monștri, inventariați de Pliniu, omologați de Dante, reactivați de Spielberg, fiecare din alte motive. Și dacă mai adăugăm feluritele comunități umane devastate de stihii, credințe și metehne milenariste, Baudolino, anonimul erou, deține
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
moartea prosperului om de afaceri münchenez Frisch în labirintica grădină a vilei sale din preajma Vienei. Avem cadavrul bătrânului domn, există și arma omuciderii, nu alta decât pistolul de ordonanță al mortului. În biroul său, nici un fel de mesaj în afara unei insolite table de șah cusute cu petice de stofă ordinară de culori închise și deschise, piesele fiind nasturi cu figuri gravate. Cititorul va afla pe parcurs proveniența acestui obiect și rolul lui în ultima partidă de șah a lui Frisch, precum și
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]