2,101 matches
-
cum ar fi cei care, pretinzând că sunt de neam elin, nu roșesc că nu știu să vorbească corect latinește. Râsetele îi acoperă ultimele cuvinte. Deci unii ascultă, se bucură Vipsania. Își dau seama că are dreptate. Emfaza a devenit insuportabilă. La ce servesc stilul umflat și jargonul sentențios? Singura lor putere este să atragă atenția și să rămână întipărite în memorie, așa cum poezioarele sunt ușor de învățat pentru copii. — Doresc ca vremurile noastre să nu mai fie sterpe și istovite
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de departe de fața sa. — Grăbește-te, îl repede nervos. Până termini și cealaltă parte, o să-nceapă deja să-mi crească peri albi pe obrazul ăsta. — Imediat, stăpâne, se umilește bărbierul și începe să se miște un pic mai repede. Insuportabilă corvoadă, suspină Nero. Augustus s-ar considera însă jignit dacă ar apărea în fața lui chiar și cu barba de o zi. Doar circumstanțe grave sau dureroase l-ar scuti de această forma litate neplăcută, devenită un fel de datorie de
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
N-am avut oare ceea ce doream? Eu sunt Dumnezeu, aceeași singurătate, aceeași glorie vană, aceeași disperare că nu sunt și eu una dintre făpturile mele, ca toți ceilalți. Toți cei care trăiesc În lumina mea, și eu trăind În scânteierea insuportabilă a beznei mele. Du-te, mergi prin lume, William S.! Ești plin de faimă, treci pe lângă mine și nu mă recunoști. Eu murmur În gând „a fi sau a nu fi“ și-mi zic „bravo, Belbo, bine lucrat. Du-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
lor... Sala s-a umplut de lumină, lumina s-a estompat În penumbră, apoi Într-o obscuritate Întreruptă de fulgere portocalii, fu o imensă iluminare aurorală În timp ce unele trompete cântau Înalt și răsunător, și a fost o fulgerare de rubin, insuportabilă. Și În clipa aceea am pierdut-o din nou pe Lorenza, și am Înțeles că n-aveam s-o mai regăsesc. Totul se făcu de un roșu Înflăcărat, care treptat trecu la indigo și violet, iar ecranul se stinse. Durerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
aceea am pierdut-o din nou pe Lorenza, și am Înțeles că n-aveam s-o mai regăsesc. Totul se făcu de un roșu Înflăcărat, care treptat trecu la indigo și violet, iar ecranul se stinse. Durerea din frunte devenise insuportabilă. „Mysterium Magnum”, zicea Agliè, acum cu voce tare și calm, stând lângă mine. „Renașterea omului nou prin moarte și pătimire. Bună execuție, trebuie s-o spun, chiar dacă gustul alegoric a influențat puțin precizia etapelor. Ceea ce ați văzut era o reprezentație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
pe timpul Măștii de Fier - trimite oameni de la galere, dar ăștia Încep să navigheze prin scârnă, urmează cursul până la Sena și se Îndepărtează la bordul unui vaporaș, fără ca nimeni să Îndrăznească să Înfrunte aceste creaturi de temut, Învăluite Într-o putoare insuportabilă și În nori de muște... Atunci Colbert pune jandarmii la diferite ieșiri de pe fluviu, iar ocnașii vor muri În fundături. Dar În secolul al XVIII-lea se acoperă douăzeci și șase de kilometri de canale, și asta chiar În ajunul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
spus. Acum Helen se uita la vălmășagul de haine care ascundea bancheta; aruncă apoi o privire spre patul nestrîns, spre ceștile și cănile și vraful de cărți citite și necitite care erau Împrăștiate peste tot... — Camera asta, zise ea, e insuportabilă. Poftim, sîntem două femei mature, dar trăim ca niște curve. Nu-mi vine să cred. CÎnd eram mică, mă gîndeam la casa pe care o s-o am cînd o să fiu mare, și mereu mi-o imaginam ca pe un loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Maidstone...? Nu auzi restul. Masa la care stăteau era pentru cincisprezece persoane, pusă pe dușumeau din beton a sălii lor. La fiecare masă puteau să stea zece sau doisprezece oameni, așa că zgomotul conversației, rîsetele, tîrÎtul scaunelor, strigătele ofițerilor, toate erau insuportabile - și devenea și mai atroce datorită acusticii ciudate a locului, care făcea ca fiecare sunet să semene cu vocea crainicului de peron de la gara King’s Cross. De exemplu, acum gălăgia bruscă Îi făcu pe fiecare să tresară. Domnul Garnish
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Grădina Zoologică, atunci cînd am vorbit despre asta săptămîna trecută. — Știu asta, zise Helen. Îmi pare rău Kay. Dar la Windsor - oh, nu crezi că o să ne ia o grămadă de timp s-ajungem acolo? Nu crezi că trenurile sînt insuportabile? Se dusese la garderob și se uita la rochii. Trebuie să te Întorci la șapte să te duci la lucru. — Dar e timp berechet pînă atunci, spuse Kay. Apoi văzu rochia pe care Helen o scotea de pe umăraș. Aia? Întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
culoar și-i arătă unde este. Se așeză și pipăi capetele dopului de tifon, fiindu-i teamă că ar putea să dispară În ea. CÎnd urină, se simți de parcă era Împunsă de ceva. Durerea ascuțită din pîntece și mușchi era insuportabilă. Pe hîrtia de toaletă apăru doar puțin sînge, și asta o făcu să-și dea seama că umezeala dintre fese probabil că era din cauza apei, că domnul Imrie o spălase cu o cîrpă sau un burete, și asta Îi displăcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
etaj și la taică-său. Taică-său era surd ca piatra, dar avea un fel de radar În el, atunci cînd venea vorba de Alec, așa că tăcu. Își tot rodea unghiile și Începuse să măsoare camera. Afară, zgomotelele raidului deveniseră insuportabile - parcă se adunaseră cu toate Într-o bufnitură profundă, tot mai apropiată de pămînt. Fereastra lui Duncan Începuse să vibreze ușor. — Plec de-aici, repetă Alec, măsurînd În continuare camera. Plec. Pe bune. Nu fugi, zise Duncan cu fermitate. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
mă gîndesc prea mult la vremurile alea. Pierderea mamei a fost și așa destul de greu de Îndurat, dar, cînd mă gîndesc și la tatăl pe care l-am pierdut, părintele pe care l-am cunoscut În copilărie, durerea devine aproape insuportabilă. Abia reușesc să Împac imaginea acelui tată cu aceea a omului cu care acum mai vorbesc doar ocazional, așa că nici nu Încerc prea des. Mă gîndesc foarte rar la trecut, deși Într-acolo se Îndreaptă majoritatea conversațiilor noastre, pentru că, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Într-adevăr acela că fac parte din familie, iar asta e cea mai minunată senzație din lume. 7 Am găsit În cele din urmă apartamentul la care am visat, dar, dacă am avut vreo clipă Înainte impresia că presiunea fusese insuportabilă, se dovedește nimica toată pe lîngă chinul de a găsi o ofertă pentru apartamentul meu, de a reduce din preț și de a accepta, În final, o ofertă, Încercînd și un schimb simultan. Agenții imobiliari și avocații mă sună toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
printre mese, printre invitații care știau exact despre ce vorbea, printre cei care erau mai tineri, care nu aveau Încă vreun copil și nu aflaseră acest adevăr, și dădu cu ochii de mine. Dintr-odată, m-a copleșit un sentiment insuportabil de pierdere și jale. Jale după tatăl pe care nu-l cunoscusem niciodată, după gîndurile acestea de care nu avusesem habar și datorită plăcerii neașteptate și a mîndriei că el era prezent și vorbea la nunta mea. — Nu i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
va evapora în fața dârzeniei ei scoțiene, transformându-se într-un răsărit creștin armonios, cu muncă grea și fețe tuciurii, zâmbitoare, strălucind în lumina Domnului. Hamalii de la Apollo Bunder, sutele de cerșetori care o trăgeau de rochia albă de bumbac, căldura insuportabilă, ca de furnal, și mirosurile necunoscute, toate o loviră ca o palmă neagră peste față. Urmându-l pe Andrew în ce era mai rău, pe străzi care se transformau în alei înguste, își spuse că în curând va leșina, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Un individ care nu s-a convertit. Încă nu observase pe atunci cum îl priveau pe tânărul Macfarlane celelalte tinere de la misiune. Habar n-avea ce i se întâmpla asistentului său când rămânea treaz noaptea, rostind predici în acea atmosferă insuportabilă, de întunecime umedă. Veneau și îi zgâriau la ușă ca niște animale. Sarah și nu numai ea. Toate voiau favoruri. Toate voiau să fie femeia tânărului preot alb. Se născu o fetiță, pe care Sarah i-o întinse tatălui ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
cu pietre rotunde. Dincolo de el, fața stâncii este ciuruită ca un fagure de peșterile în care Fotse își înormântează morții. Ca și la celelalte ferme, pereții din noroi ai casei șefului sunt părăsiți, iar staulul caprelor e gol. Tăcerea devine insuportabilă pentru albi, când deodată Gregg observă mișcare lângă povârniș. Îi întinde binoclul lui Chapel. — Se ascund în peșteri, zice. — Dumnezeule, rostește profesorul. De ce ar face-o? Dau ordine să se stabilească tabăra, în timp ce profesorul, Gittens și Gregg urcă povârnișul, păziți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
distrugându-i integritatea organismului, trimițând părți din el în toate direcțiile, bucăți mici de carne care curg în râuri sângerii. Este sfâșiat, lumea este sfâșiată odată cu el și țipă din nou pentru că neavând nimic care să-l protejeze, realitatea este insuportabilă, iar el devine un abis, iar ceea ce a crezut că este el însuși este smuls și aruncat, lăsând doar un coșmar, o dezordine monstruoasă. Luptătorii intră în cercul de lumină, gloanțele albilor prefăcându-se în apă atunci când se lovesc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
se supune acestui obicei și are și se sensul figurat de izolare. Madam-sahib sau Memsahib erau numite nevestele birocraților, ale coloniniștilor sau ofițerilor britanici care serveau în India . Termenul are conotație peiorativă, fiind deseori folosit pentru a descrie o femeie insuportabilă, care vorbește tare, cu senzația că are mereu dreptate. Termen Urdu care descrie un eveniment în cadrul căruia poeții își citesc cele mai recente creații. Vânătoare. Șapcă plată cu vizor. Se mai numește caschetă africană. Caschetă ciclindrică împodobită cu pene și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
de comunicare a constituit pentru I.L.Caragiale o sursă de umor. Iată o telegramă ironizată de autorul Momentelor în Telegrame: Onor Prim Ministru A doua oară atacat palme picioare piața independenței același bandit director scandalos însoțit de sbiri. Situația devenit insuportabilă. Oraș stare de asediu. Panica domnește cetățeni. Costăchel Gudurău Avocat, cetățean. Mulțumesc cordial pentru telegramă, trăiți mulți ani. Sănătate, noroc. Caragiale. 16.5 INVITAȚIA Invitația este un text redus la câteva rânduri prin care se transmite rugămintea de a participa
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
învingeți războiul. Gândul meu, dragă prietenă, este cadoul pe care ți-l fac, alăturându-l poveștii de bunătate a bunicului. Cu prietenie, Carmen Popa, Clasa a IV-a G Prietenul meu, Dyk Razele neiertătoare ale lui august străpungeau cu săgețile insuportabile totul în jur, așa încât aveai senzația că te topești. Nici un zgomot nu se împotrivea căldurii toride. Lanul de grâu stătea aplecat, meditând la apropiatul seceriș. În acest univers torid, urletul de durere al unui câine sfredeli depărtarea. Nu-mi venea
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
când în când, grozavul vis îmi era spulberat de compresa rece ce-mi atingea calda frunte. Ideile îmi reveneau, ba parcă și mai multe și mai miraculoase, ființe invizibile care strigau, se zbăteau, făcând parcă un groaznic torent de căldură insuportabilă. Liniștea era apăsătoare, începeam să mă trezesc aproape, când în fața pupilelor pleoapelor pe jumătate închise îmi apăru o ființă incredibilă. Era strălucitoare, aproape albă și invizibilă. Am întins mâna și, spre uimire mea, am atins-o; un glas cald mă
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
mult îl îngrozea decât îl revolta. Conștiința că toate năzuințele și strădaniile lui sunt tot așa de neputincioase și fără rost ca și zvârcolirile unei râme îi năpădea din ce în ce sufletul, împreună cu constatarea amară că viața omului e insuportabilă dacă n-are un reazem solid, care să ție veșnic dreaptă cumpăna între lumea dinlăuntru și cea de afară... Când deschise iar ochii, într-un târziu, văzu iarăși, la picioarele patului, pe fata groparului, cu fruntea plecată, pe gânduri. Ca și când
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
cu degetele lui, cu degetele lui muiate în propriul rahat, pe care-l făcuse în fiecare colț al celor trei camere în fiecare zi cât stătuse la noi, probabil după gimnastica lui obișnuită, sau sub bubuiturile înspăimântătoare ale tunurilor, aproape de insuportabilul cântec al păsărilor, de parfumul obscen al caprifoiului, liliacului, trandafirilor, sub albastrul cerului, în vântul dulce. Împotrivă își inventase până la urmă un război al lui. Cu ajutorul briciului și al cuțitului și al excrementelor trasase contururile câmpului său de luptă, tranșeelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
că cei care strâmbă din nas și ne privesc de sus, ca și cum am fi niște găinațuri, au un suflet putred, ca toți oamenii, că sunt ca toți oamenii. Iar ăsta e poate începutul sfârșitului, sfârșitul lumii lor. Așadar, un gând insuportabil. Și apoi, de ce ar fi ucis-o Destinat pe Belle de jour? Să vorbească cu ea, bine, dar de ce s-o ucidă? În buzunarele micului breton, când a fost arestat, s-a găsit o bancnotă de cinci franci care avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]