1,613 matches
-
politice care se voiau Indiscutabile și Incontestabile și care, cu toate că au rămas sacre pentru adepții lor, au intrat în laicitatea dezbaterii. Ceea ce a introdus ipso facto în aceasta din urmă ideile paria care, atîta vreme cît domneau ideile Irecuzabile, rămîneau Intangibile. Astfel, sacrul a putut fi discutat și criticat public de către profan fără a fi fost invadat și devastat de profanare. Cu toate că era înscrisă încă de la origine în logica Renașterii, laicizarea a fost o consecință tardivă, rămasă de altfel incompletă în
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
mai confortabil. Utopia și realismul se îngemănau discret. Să urmăm europenilor mai deaproape" devine, în expresia lui Gr. Pleșoianu, un îndemn salutar și o regulă de conduită. Aplicarea ei întâmpină numeroase rezistențe, ceea ce face ca idealul european să rămână practic intangibil, deși elita cea mai activă milita deschis pentru el ca soluție de transgresiune a handicapaților și de modernizare mai rapidă. Un timp, formula "spre Europa" constituise marele îndemn, un mod de ieșire din impas. Apoi, pe la jumătatea secolului XIX, când
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
divertisment și ale pieței ficționale. Concepută ca figură plină de mister (în jocul video Lara nu-și privește niciodată adversarul în ochi), a fost creată, după cum afirmă Mike Ward, să existe undeva dincolo de vizibil, să fie măiastră în mișcări, dar intangibilă. Imaginea ei iconică "devine mai difuză și în același timp oferă o nouă dimensiune mitică 136". Imensa celebritate pe care Lara Croft a do-bândit-o de curând, după lansarea filmului Tomb Raider, în care rolul protagonistei este jucat de superstarul Angelina
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
cedeze presiunilor din perioada dictaturii comuniste și să accepte să devină informator al Securității, dar respinge categoric postulatul că această colaborare presupunea deconspirarea secretului spovedaniei. „Cerând exceptarea preoților de la Legea «Ticu», Sfântul Sinod apără «Taina Mărturisirii ca instituție sacră și intangibilă, precum și autonomia cultelor, care au propriile lor instanțe de judecată canonică și morală» - se arată în comunicatul BOR, la încheierea sesiunii de lucrări a Sfântului Sinod. Decizia Sfântului Sinod era previzibilă, mai ales după scrisoarea trimisă CNSAS de către secretarul Sinodului
[Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]
-
structură stabilă, cu structură în sine, pe când următoarele aspecte trimit la ceea ce face să apară structura, adică la structurare ca stare tendențială a fixării în structură printr-o convecție specială a subiectivității (în context intersubiectiv) în obiectualizare fie tangibilă, fie intangibilă. Păstrând în conceptualizare preocuparea pentru parcimonie, putem spune că sistemele economice cuprind, într-o formulă combinatorie a stărilor reproductive și convective, pe de o parte, structura tehnică (a mijloacelor) și, pe de altă parte, structurarea traseului de la intenții la consecințe
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
devenind a metaștiință. În fapt, Economia nu poate să fie doar la o extremă a ei fără să se anuleze ca știință. Mai degrabă condiția ei de știință a balansării între producția destinată nevoilor vitale și producția (și tangibilă și intangibilă) presupusă de nevoile spirituale definește cel mai corect conținutul și funcțiile ei. Și asta pentru că rămâne o știință a jocului de neoprit dintre stabilitatea și instabilitatea raportului de configurare a structurii comportamentelor umane și structurii lucrurilor care alcătuiesc complexitatea lumii
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
trezește acum spaima, ci calitatea ascunsă și invizibilă, puterea magică proiectată în obiecte, situații și oameni Fiind implorate doar imaginativ, complicațiile firești ale vieții sînt intensificate de complicații de ordin superstițios. De exemplu, unii indivizi pot fi declarați ca fiind intangibili real sau sexual dacă tabuul este grefat pe o diferență imaginată, de natură totemică. Prin teama de încălcare pe care o inspiră, tabuul însuși devine sursă de spaimă superstițioasă, dăunătoare vieții sub formele ei cele mai cotidiene. Cultura animista, oricît
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
în decadență, evreii au fost înrobiți de romani. Vechile profeții s-au împlinit. Puterea romană ar fi invadat Palestina chiar dacă poporul nu ar fi căzut în decadență, în acest caz însă, înfrîngerea externă nu ar fi constituit decît un accident. Intangibil prin forța sa interioară, prin forța sa esențial motivantă, poporul ar fi fost capabil chiar și în nenorocire sau mai curînd din cauza ei de un nou elan, așa cum a fost cazul în timpul robiei din Egipt. (Dumnezeu ar fi dat la
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
Ea definește idealul prin două condiții: ÎN PRIMUL RÎND ÎNLĂTURAREA DETERMINĂRII SUBCONȘTIENTE și obsedante, a falsei motivații (eliberarea), IAR ÎN AL DOILEA RÎND RECONCENTRAREA ENERGIEI ELIBERATE ASTFEL ÎN DORINȚA ESENȚIALĂ, ceea ce constituie idealul libertății. Psihologia intimă recunoaște sfințenia drept ideal intangibil, deoarece aceasta constituie punctul de fugă spre infinit al efortului de calmare și din cauză că dorința esențială imanentă supraconștiinței etice are drept pol de atracție în infinit idealul concentrării enegetice spre Esență, concentrare care, în nomentul cînd este în mod excepțional
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
faptul că mitul este constituit. Astfel, Pariziana este un personaj cu potențial mitic, cu destin și semnificație proprii. Constatăm din cele expuse că Pariziana nu are decât parțial trăsăturile unui personaj mitic, din cauza că nu prezintă o sumă de constante intangibile. Imaginea cvasimitică a Parizienei generată mai cu seamă în cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea permite să calificăm Pariziana că mit flotant și instabil, prezent în societatea franceză, dar și occidentală, din jumătatea a doua a
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
din urmă sunt absolut necesare, după mine, pentru a face vivabilă existența unei mari părți din populația Statelor Unite, pentru care educația, asistența medicală mai mult sau mai puțin specializată și alte servicii publice sunt greu accesibile sau de-a dreptul intangibile. Dar, curios, pseudoliberalii americani de stânga, frecvent instalați în posturi bănoase și vieți burgheze (desigur, cu o tentă suplimentară de multiculturalism și postmodernism), deci în existențe foarte puțin deosebite de cele ale capitaliștilor înrăiți, nu atacă realmente (excepțiile sunt rare
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
ca la Cadre, de Panait (Ștefan Iordache) cu ce se ocupă, Puștiul răspunde candid și pur : „Muncitor...”. Toată agitația murdară de pe ecran e produsă de funcționari, birocrați, personal TESA, în vreme ce cavalerul fără teamă și prihană face parte din nobila și intangibila frăție a clasei muncitoare. Faleze de nisip (1983) sau Arestarea nisipului Pe unul dintre pereții renovați în polistiren după noua concepție „decor-cadru” a patronilor Memorialului de la Sighetu Marmației există și o listă cu filme românești „arestate” de cenzura comunistă. Alături de
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
trăire sau înălțare plăcută a sufletului]51, experiența, căreia îi adaugă însă o notă pesimista: tocmai frustrarea și durerea pricinuite de pierderea ființei iubite conduce la căutarea unei frumuseți absolute, eterne 52. Toate acestea nu fac decât să confirme natură intangibilă și spirituală a poeziei. Experiență (lecturii) îl poartă pe cititorul ce se lasă călăuzit de "lumină" generată de lumea "de dincolo", i.e., a memoriei (visului), spre o viziune nouă, în care elementele lumii poetice se încarcă de sensuri inedite și
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
se plâng degeaba. Furia unei populații care stătea nopți întregi la coadă ca să cumpere capete și picioare de porc faimoșii adidași și calculatoarele -, tacâmuri de pui sau oase afumate, la vederea, ca într-un coșmar, a acestor grămezi de alimente intangibile, e greu de descris. Congresul dovedise oricum că PCR și conducerea sa erau absolut incapabile să soluționeze în vreun fel problema Ceaușescu. Dimpotrivă, congresul supralicitase toate temele național-comunismului și ale cultului personalității dictatorului, îl ovaționase pe dictator mai entuziast ca
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
genereze cunoștințe noi. Acest ciclu este cunoscut ca metoda științifică. Datorită acestui lucru știința este temporală, ceea ce înseamnă că rezultatele investigațiilor științifice sunt considerate tentative, ele fiind totdeauna deschise întrebărilor și chiar respinse. Nu există în știință adevăruri ultime, sacre, intangibile. Spre exemplu, la începutul acestui secol, mulți cercetători sociali au acceptat descoperirile criminologului italian Cesare Lombroso (1911) conform cărora unii oameni sunt "criminali înnăscuți", genetic inferiori ființelor umane și fac parte din tipul uman primitiv. Datele empirice ale lui Lombroso
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
ezitare de toți. Trebuie să existe o atmosferă specifică, un climat de liniște, după o masă copioasă și după o odihnă binemeritată. Povestirile se spun după-amiaza, când membrii grupului poziționați în cerc în jurul regelui sau reginei alcătuiesc o confrerie spirituală, intangibilă prin simbolul sfericității, lângă o fântână, depozitară, 159 Ibidem, p. 25. 160 Ibidem. 65 în plan metaforic, a unei înțelepciuni străvechi. Rolul acestor povestiri este de a salva o lume prin cuvânt, verbul a spune înglobează în el nu doar
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
la calități specifice unei epoci noi, aceea a Renașterii, care se făcea simțită, și anume: spirit de inițiativă, inteligență și educație îngrijită, emancipare și dorință de afirmare în societate. O donna angelicata nu este doar o aspirație la Boccaccio, ceva intangibil, legat de divin, ci are mult mai multă concretețe, este mai ancorată în realitățile vremii și de aceea mai credibilă uman, cu toate că nu se poate întru totul debarasa de o dimensiune alegorică, abstractă. Cea care se distinge din primele momente
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Boccaccio, cât și Geoffrey Chaucer optează pentru un alt tip de imaginar feminin, mai realist, mai autentic uman și, poate, de aceea, mai credibil. Donna angelicata din Decameronul sau din Povestirile din Canterbury nu mai este asemănătoare unei divinități feminine intangibile și protectoare, abia perceptibilă și mereu drapată în misterul care o înconjura, care nu doar farmecă, ci produce și o înălțare într-o dimensiune elevată, spirituală, așa cum fusese personajul feminin dantesc. Aceasta inspira o dragoste lumească, dar reușea să-l
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
care arde în acești doi tineri, exprimat în termini religioși, deoarece este un adevărat cult al iubirii, certifică dragostea profană, senzualitatea sau venerarea lui Cupidon.604 În calitate de donna angelicata, Biancifiore nu mai aspiră la dimensiunile celeste sau la o perfecțiune intangibilă, așa cum făcuse personajul feminin dantesc, ci dorește o împlinire umană a sentimentelor ei celor mai profunde. Prin calități, se apropie de modelul marelui poet florentin, dar aspirațiile diferă, 601„sfânta carte a lui Ovidiu” Giovanni Boccaccio, Il Filocolo, Edizione di
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
doar în lumeantreagă,/ Cum una-i și aleasa-mi dragă.” 653. Personajul feminin pozitiv are de multe ori trăsături ce îl fac străin de lumea profană, comună, și îl ridică pe culmile idealizării, într-o sferă a visării și a intangibilului; femeia își pierde materialitatea concretă, devenind din ce în ce mai abstractă: „N-avea cosițe roș-văpaie,/ Nici castanii, și nici bălaie,/ Ci mi-au părut de-adevărat/ De aur că erau, curat.”654 Ca și în poezia de dragoste a lui Dante Alighieri, se
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
a oferi un model de conduită tuturor doamnelor din epocă: milostenia și veselia. Măsura și echilibrul îi guvernează ființa: „Cred că-n lumea toată/ N-a fost ca ea mai măsurată.”656 Idealul feminin medieval trebuia să rămână distant și intangibil, de aceea iubita cavalerului nu răspunde niciunor avansuri, pare surdă la orice declarație de iubire, ignoră cu inocență admiratorii, fără a-și pierde însă umanitatea profundă, văzând în cei de lângă ea mai curând niște frați, decât posibili iubiți, și pledând
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
vol. 31, nr. 3, pp. 538-539. 752 Geoffrey Chaucer, Povestirile din Canterbury, p. 145. 204 asupra tuturor are în ea ceva nepământesc, ca și cum ar fi divinizată pentru realele calități pe care le deține. Întruchipează, prin prezența ei, idealul feminin, perfecțiunea, intangibilul și puritatea. Pentru a o avea alături, sultanul este gata să renunțe la propria religie, conștientizând obstacolul cultural imens dintre ei, iar femeia devine un mesager al creștinismului, un adevărat apostol, rolul ei alegoric fiind prefigurat chiar din relatarea primelor
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
vorbi trebuie să se tacă.“ Și tocmai granița care este trasată în carte între propoziții și celelalte expresii ale limbajului pare să fi fost avută în vedere atunci când el notează că „adevărul gândurilor comunicate aici mi se pare a fi intangibil și definitiv“. O indicație că acesta a fost obiectivul central pe care l-a urmărit autorul este cuprinsă și într-o scrisoare din 19 august 1919 pe care i-o va trimite lui Russell, din lagărul de prizonieri din Italia
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
originală mișcare a gândirii care a fost propusă prin opera de tinerețe a lui Wittgenstein! Autorul aprecia în „Cuvântul înainte“ rezultatul la care a ajuns - nu există obiective legitime ale unei cercetări filozofice distincte de activitatea științifică propriu-zisă - drept ceva „intangibil și definitiv“. El era, desigur, conștient că încrederea în posibilitatea de a formula teze filozofice este adânc înrădăcinată în mintea omului modern cultivat. De aceea ea nu va putea fi înlăturată dintr-odată. Tot ceea ce se poate face este a
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
mai multă ușurință ceea ce este nou în modul său de a gândi. Tot ceea ce se poate spune pornind de la aceste exprimări este că Wittgenstein a fost departe de a mai considera „adevărul gândurilor“ formulate în scrierea lui de tinerețe drept „intangibil și definitiv“, așa cum s-a exprimat el în „Cuvântul înainte“, scris în 1918. Nu se poate însă afirma la fel de categoric dacă Wittgenstein a văzut în gândurile sale mai târzii o continuare a filozofiei Tractatus-ului sau, dimpotrivă, germenele unui gen de
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]