9,535 matches
-
de-al doilea război mondial -, fotografii, bogații), 3. Zile faste (spiritualitatea, cărțile și învățăturile fundamentale), 4. Zilele săptămânii (viața obișnuită cu activitățile specifice pentru fiecare zi a săptămânii). Viața în ștetl nu are nimic spectaculos. Botoșanii de la începutul perioadei ani interbelice sunt târgul arhetip, locul unde nu se întâmplă (mai) nimic, în care oamenii trăiesc în tihnă, viața își urmează cursul, reglementată de învățăturile transmise din generație în generație: ritualul vieții religioase în centrul căruia se situează marile sărbători și, în
Întoarcerea în Paradis by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7684_a_9009]
-
contexte, obiecte sau ființe mari, importante. În limbajul hoților de păsări, barosan era curcanul (mare, în raport cu găinile): e cea mai veche atestare a termenului, la N. Orășanu (1861) și G. Baronzi (1872). În limbajul elevilor, a fost înregistrat, în perioada interbelică, barosanul cu sensul de "nota 10" (Adevărul literar și artistic, 122, 1923). Era previzibilă și semnificația sexuală - "organul sexual masculin" (A. Juilland, 1952 ), în vreme ce barosane, la neutru plural, desemnează, se pare, zarurile măsluite astfel încît să cadă doar pe numerele
Baroni și barosani... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7686_a_9011]
-
în argoul militar, barosanul e un "ofițer superior" (Moise 1982); în limbajul deținuților, "directorul închisorii" (V. Scîntee, 1906); în lumea interlopă, "șeful comisarilor" (Ciureanu 1935) etc. De fiecare dată, importanța relativă e stabilită de context. E interesant că în perioada interbelică existau și derivate astăzi ieșite din uz ale lui barosan: adverbul barosănește ("mult, zdravăn; ca boierii": "Am pilit barosănește", Vasiliu, 1937), verbul a se barosăni ("a ajunge într-o poziție socială sau economică superioară", cf. Vasiliu, 1937), substantivul barosănie ("grandoare
Baroni și barosani... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7686_a_9011]
-
Cioculescu Nefolosind bastonul - deși îl posed pe al bunicului, un nemuritor și zvelt baston din bambus - nu pot reedita călătoria lui Tudor Arghezi prin Bucureștii de dinaintea celui de al doilea război mondial, Bucureștii cu prelungirile sale spre Cernica. Prin Bucureștii interbelici însă am circulat, în lung și în lat, în perioada când discursul perceptiv era încă la prima imprimare, reținând amănunte care nu se șterg restul vieții, nu rareori în locul unor date mult mai necesare în prezența cotidiană. Citind elegantul studiu
București, oraș frumos by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/7688_a_9013]
-
în perioada când discursul perceptiv era încă la prima imprimare, reținând amănunte care nu se șterg restul vieții, nu rareori în locul unor date mult mai necesare în prezența cotidiană. Citind elegantul studiu al doamnei Graziella Doicescu, franc intitulat Captivantul București interbelic (Editura "Vremea", Buc., 2008), m-am simțit ca la mine acasă, autoarea fiind, din prezentarea de pe cea de-a patra copertă, o personalitate multiplă, cu o activitate prodigioasă, profesoară de fizică și chimie în același timp un sensibil artist plastic
București, oraș frumos by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/7688_a_9013]
-
de mâncare, piftia de porc, iahnia de fasole, în străchini, iaurt, în vase largi, la prețuri între 2 și 3 lei. Să nu pretinzi homari au sauce Thermidor la birtul din colț, nici sarmale, la Ritz, sfătuia, în fericitul interval interbelic, Păstorel. Craii divinului Mateiu gustau, la birtul lui Iordache din Covaci, dintr-o ciorbă grasă, slăbind-o cu numeroase țuici. Se mânca zdravăn în acea perioadă, mesele durau ceasuri nesfârșite, într-o lume care avea timp. Tocmai această particularitate merită
București, oraș frumos by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/7688_a_9013]
-
unui antic bucureștean. Și oricât de dibaci ar fi acesta în a desluși partea de informație bibliografică de cea trăită și direct observată, fuziunea e perfectă. în opinia noastră principala reușită n-ar consta în demonstrarea farmecului Capitalei noastre în interbelic - magnificele edificii, parcuri, fețe de apă lucie ori curgătoare, grădini, contestabile de către un spirit radical - cât în sufletul colectiv al unei lumi ce-și trăia cu saț zilele, habar n-având de apropiata erupție a vulcanului. Altfel, oraș crescut alandala
București, oraș frumos by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/7688_a_9013]
-
cu care numele Marianei Șora apare în jurnalul lui Jeni, s-ar părea că n-au fost prietene în accepția absolută a cuvântului. Cu certitudine însă, au frecventat, în același anturaj, același mediu intelectual, artistic, monden și boem al Bucureștiului interbelic, au avut același insațiabil apetit de lectură și aceeași inapetență pentru politică și ideologii. Jeni a fost mai precoce: și-a început jurnalul la șaisprezece ani - Ioana Pârvulescu a comparat-o pe drept cuvânt cu Iulia Hasdeu - în timp ce Mariana Șora
Complexul ratării presimțite by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/6802_a_8127]
-
cel mai important jurnal al literaturii române." Sigur, d-sa o cunoaște personal pe doamna Mariana Șora, au stat de vorbă, a intervievat-o, a citit o bună parte dintre aceste caiete încă inedite, vorbește despre evocarea unei Timișoare culturale interbelice, precum și a unor „prietenii exemplare din anii '30 și '40: cele dintre familia Șora și Mircea Eliade, Emil Cioran, Eugen Ionescu." Evident, Cornel Ungureanu știe mai multe, a pătruns mai adânc în textul, zice dânsul, greu descifrabil al acestor caiete
Complexul ratării presimțite by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/6802_a_8127]
-
totuși într-un moment cînd autorul nu bănuia ce turnură va lua istoria europeană, poate fi citită din diverse motivații: fie cu titlu de curiozitate, spre a vedea cît de mare e discrepanța dintre cum se făcea filozofie politică în interbelic și cum se face astăzi, fie din spirit de frondă, spunîndu-ți că un intelectual reacționar este prin cîtă rezistență opune curentului dominant, fie ca un exercițiu de pietate față de autorul ei, dat fiind destinul dramatic pe care familia Fărcășanilor l-
Rex sacrorum by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6819_a_8144]
-
stimabil ni se prezintă scrisul lui Iulian Boldea, mai curînd auster, "refrigerat", camuflîndu-și umorile, cenzurîndu-și lexicul, de bună seamă tentat uneori de inflamare, cu cît contextul în care se produce e în continuare tulbure. Un aer retro, al bunelor moravuri interbelice străbate în demersul d-sale. Criticul de la Vatra e una din vocile calme, imperturbabile ce rostește la ora actuală sentințe juste chiar în plin vacarm.
O voce imperturbabilă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6823_a_8148]
-
de obicei reflectată în studiile de istorie sau în articolele de propagandă. La mijlocul anilor '60, Bucureștiul, cel puțin în zona sa centrală se afla încă la confluența a două lumi: comunismul biruitor nu reușise să îndepărteze cu totul urmele civilizației interbelice. Prezente la tot pasul, acestea puteau încă să le ofere celor care știau să le aprecieze agremente de viață greu de ignorat. Își amintește Dan Ciachir cu precizie de prozator încercat: "Două cofetării din apropiere, etatizate de câțiva ani, își
Cealaltă față a comunismului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6843_a_8168]
-
om obișnuit, care, în plus, nu a trăit perioada de dinainte de impunerea regimului comunist, "dezghețul" de la mijlocul anilor șaizeci a fost mult mai amplu decât s-ar putea imagina astăzi. Firește, el nu a avut în vedere întoarcerea la valorile interbelici, dar raportat la climatul tenebros al deceniului anterior, a produs o mică revoluție. Toți deținuții politici au fost eliberați, Charles de Gaulle și Richard Nixon au vizitat România, la chioșcuri se puteau achiziționa ultimele numere din "Paris Match" și "Le
Cealaltă față a comunismului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6843_a_8168]
-
a produs o mică revoluție. Toți deținuții politici au fost eliberați, Charles de Gaulle și Richard Nixon au vizitat România, la chioșcuri se puteau achiziționa ultimele numere din "Paris Match" și "Le Monde", produsele occidentale umpleau rafturile magazinelor, marii scriitori interbelici și-au redobândit locul în manualele de literatură, în librării se găseau cele trei volume (ediția Pleiade) ale romanului lui Proust, Ŕ la recherche du temps perdu, radio "Europa Liberă" se asculta cu ferestrele larg deschise, cele mai noi mașini
Cealaltă față a comunismului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6843_a_8168]
-
cele mai noi mașini occidentale erau la îndemâna românilor cu bani, în cinematografe rulau filme western, iar concertele bucureștene ale marilor staruri internaționale erau constante ale agendei culturale. Pentru cineva născut la începutul anilor cincizeci, care nu a trăit în perioada interbelică, toate acestea țineau de domeniul miracolului. Celor mai tineri, care au prins doar anii de sfârșit ai regimului Ceaușescu, un peisaj ca cel descris de Dan Ciachir li se va părea neverosimil: Erau aduse de-acum din Occident nu doar
Cealaltă față a comunismului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6843_a_8168]
-
profesorul poetului, oroarea de silnicia formală și aversiunea față de cerebrali sau maladivi. Poezia sa e poezia peisajului poetic cu tonuri biblice sau patriarhale, străbătută de un sentiment de evlavie, ecou al misticismului religios de origine populară." A colaborat în perioada interbelică la revistele "Gând românesc", "Abecedar", "Pagini literare", "Blajul" (pe care a întemeiat-o și a susținut-o publicistic și poetic alături de prietenul său, prozatorul Pavel Dan și istoricul literar Nicolae Comșa), "Gândirea", "Cultura creștină", iar după al doilea Război Mondial
O restituire necesară by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/7569_a_8894]
-
cu minuni, și poate că era mai bine să se păstreze acest titlu, respectând o intenție a autorului). Față de volumașul Cântece de pe coline volumul În împărăția lutului adună cvasitotalitatea poeziei lui Radu Brateș, situându-l printre poeții ardeleni din perioada interbelică de reală înzestrare lirică. Dar surpriza majoră, o adevărată revelație, este volumul Scrise-n furtună, 2008, fără precizarea editurii și a locului unde a apărut, în care se reproduce anastatic caietul-manuscris, cu o admirabilă caligrafie, pe care familia l-a
O restituire necesară by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/7569_a_8894]
-
și interlope, asociindu-se prototipic cu pierderi de sume mari, conflicte și violențe. Iorgu Iordan (Limba română actuală, 1948: 493) considera că barbut e un termen de argou, incluzându-l în lista sa alături de derivatele barbugiu și barbutar. În reportajele interbelice ale lui F. Brunea-Fox, termenul apărea - alături de babaroasa - în contextul investigării lumii marginale: "Dumneata, ditamai plutonier? La barbut? La babaroasa! Cu haimanalele!" (Brunea-Fox, 1979: 285); "Un alt biliard mai mic ce se poate transforma (...) în mobilă pentru barbut și babaroasa
„Para-ndărăt” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7572_a_8897]
-
Urzica și Monica Strat și numerele invitatei din străinătate Monique Schnyder. Distracție și divertisment ne ofera din plin toate televiziunile. Un recital de dans trebuie să ofere mult mai mult. Rămâne pentru noi o problemă dureroasă faptul că în perioada interbelică toată floarea intelectualității românești frecvență recitalurile Floriei Capsali sau ale lui Gabriel Negry. Trebuie să acceptăm, însă, ca acest lucru se petrecea pentru că acele recitaluri ofereau tot atâta hrană spirituală cât un poem sau o simfonie. Spectacolele date pentru Liceele
Partea plină a paharului by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/7602_a_8927]
-
minte, ci e chiar condiția existenței lor. Le trezești la viață amintindu-ți de ele. În schimb, a nu le invoca înseamnă a le îneca în curgerea uitării. Dintre editorii care și-au făcut un merit din a smulge intelectuali interbelici din sorbul amneziei, numele Dorei Mezdrea trebuie pomenit cu precădere. Sunt cel puțin trei filozofi cărora cercetătoarea noastră le-a scos numele din neant: Vasile Băncilă, Simion Mehedinți și Dumitru Cristian Amzăr. Dar marele ei merit e legat de Nae
Cărturarul din exil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7538_a_8863]
-
de emancipare treptată a prozei românești, nu numai față de dogmatismul realismului socialist al anilor '50, ci și față de rigorile realismului canonic în general. Multă vreme, pentru scriitorii noștri obsedați de regăsirea unei atmosfere de creație cât de cât asemănătoare celei interbelice, revenirea la normalitate a însemnat la început reînvățarea alfabetului prozei, mai precis, recâștigarea dreptului de a scrie o proză realistă cu tehnici narative și tipologii tradiționale și cu o tematică socială sau psihologică fără implicații politice periculoase." (pag. 15) Iată
Ostaticul istoriei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7539_a_8864]
-
mateină. Iar teritoriul, aproximativ același cu cel circumscris de Ghica sau de Sion. S-ar părea că scriitura elaborată nu se poate conjuga decât cu epocile care, în literatura noastră, au creat-o dintr-un neobișnuit instinct al falsei memorii. Interbelicul, prea actual, nu-l mai interesează pe stilist. Iar postbelicul, trăit la temperaturi înalte, nici atât. Singura trimitere explicită la acesta derivă dintr-o pagină însoțitoare a pieselor de teatru. Evazionismul temporal e, o dată cu o astfel de confesiune, interpretabil: În acest
Ostaticul istoriei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7539_a_8864]
-
nici măcar retoric nu se simte vreo preocupare pentru adevăr, obiectivitate, în ultimă instanță pentru ceea ce ar trebui să reprezinte deontologia profesională a unui istoric. Studiile publicate în această perioadă de avânt revoluționar, atunci când nu sunt răfuieli directe cu istoricii perioadei interbelice, se transformă în variante așa-zis științifice ale proletcultismului literar. Rusia este aliatul nostru tradițional, sovieticii sunt eliberatorii (armatei române nu îi este recunoscut nici un rol major în înfăptuirea actului de la 23 august 1944), iar mărețele obiective ale socialismului se
Istoria lui Big BrOther by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7546_a_8871]
-
scriitori încep să fie ignorate de urmașii lor întru literatură. Trebuie să așteptăm însă ca școala și critica să legitimeze acest nou canon, la fel de restrictiv, deși din motive opuse, ca cel proletcultist. Scriitorii postbelici sunt la fel de afectați ca și aceia interbelici sau clasici. E greu de presupus din acest motiv că vom avea prea curând un acord sau măcar un armistițiu între scriitorii și cititorii tineri, pe de o parte, critică și școală, pe de alta. Mai probabil e că se
Câteva concluzii (IX) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7311_a_8636]
-
recente"? E o opinie nefondată, promovată cu obstinație de E.Simion, care se face a uita că atît subsemnatul, cît și, după știința noastră, și alți analiști au deplorat exclusiv perioada de după 1944 a creației, vădit intrate în impas, a interbelicilor importanți. Niciodată ei n-au constituit, după '89, sub condeiele demne de a fi luate în considerare, ținta vreunei "demolări", de altminteri, în fond, imposibile chiar sub regimul inchiziției totalitare care opera cu convenții perisabile. În schimb observațiile lui Nicolae
Eternul Aristarc by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7315_a_8640]