4,443 matches
-
tipuri/niveluri de calificare. B2. Structura planului pe ani de studiu, semestre etc. B3. Orarul săptămânal (caracteristici). B4. Sesiunile de examene (caracteristici, raționalitate). B5. Programele disciplinelor fundamentale și obligatorii. B6. Programele disciplinelor opționale și facultative. B7. Modularizarea pregătirii. B8. Caracterul interdisciplinar al pregătirii. B9. Modalitățile de evaluare. B10. Sistemul de credite. B11. Calitatea pregătirii teoretice. B12. Calitatea pregătirii practice. B13. Nivelul standardelor de pregătire. 4.3. Aplicații curricularetc "4.3. Aplicații curriculare" Propunem, spre exemplificare, documentele curriculare ale Universității din București
Didactica știintelor juridice și administrative by Oana Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2316_a_3641]
-
în echipă; - observarea, analiza, planificarea, comunicarea; - autoevaluarea; - capacitatea de a lua decizii; - spiritul de inițiativă; - creativitatea; - dorința de informare și perfecționare. Fișele de lucru care vor fi folosite de profesor în procesul de predare-învățare vor insista pe prezentarea unor informații interdisciplinare și pe antrenarea elevilor în rezolvarea unor probleme și exerciții practice. În activitățile desfășurate cu clasa organizată în microgrupuri de lucru se va insista pe îmbinarea judicioasă a învățării teoretice cu aspectele practice, stimulând participarea elevilor la procesul de autoinstruire
Didactica știintelor juridice și administrative by Oana Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2316_a_3641]
-
sens, Strategia națională privind reforma sistemului de protecție a drepturilor copilului, aprobată prin HG nr. 625/2000, a trebuit să se dezvolte sub auspiciile principiilor orientate în direcția nediscriminării și egalității șanselor, a interesului superior al copilului, intervenției sectoriale și interdisciplinare, a decentralizării și parteneriatelor. Obiectivele majore conturate în cadrul acestei strategii au vizat, în principal, analiza și diagnoza problemelor înregistrate în domeniul protecției copilului, dezvoltarea și susținerea sistemului de servicii sociale aferente, precum și deplasarea strategiei intervenționale de la sistemul instituțional centralizat către
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
axe distincte, începând cu 1945 și până în 2001, contextul social politic și dezvoltarea terapiei de familie. Acest preambul oferă specialiștilor și studenților o viziune de ansamblu necesară pentru a înțelege factorii și cauzele ce au contribuit la conturarea acestui domeniu interdisciplinar fundamentat pe teorii din domeniul psihologiei, psihiatriei, sociologiei, medicinei și asistenței sociale. Citind cuvântul înainte semnat de Salvador Minuchin, doctor în medicină și medic de familie, director al Clinicii de Orientare a Copilului din Philadelphia (1965) și fondator al Centrului
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
Chiar dacă tehnologia informațională își asumă o mare parte a responsabilității în această direcție, un impact major îl va avea și structura organizatorică existentă, ca și celelalte sisteme construite. Putem să ne gândim astfel la: structuri organizatorice plate, mai flexibile; echipe interdisciplinare care lucrează în cea mai mare parte pe proiecte; exploatarea pe scară largă a tehnologiei informaționale; sisteme de control mai puțin rigide; fluxuri de informații vehiculate intens pe verticală, orizontală și oblic; autocontrol ce se amplifică substanțial; autonomie decizională și
Managementul cunoașterii in societatea informațională. In: Managementul cunoașterii în societatea informațională by Radu S. Cureteanu () [Corola-publishinghouse/Science/232_a_475]
-
de însăși ființa unei nații. Conceptul de psihomotricitate Motricitatea poate fi privită din două perspective: ca fenomen observat din exterior (studiul structurii, formei, genezei și învățării mișcărilor) ai cărui factori și procese sunt explorate descriptiv și explicativ printr-un demers interdisciplinar; ca proces privit din interior de către subiectul implicat care simte, alege, decide, comunică, atacă, ripostează, deci care trăiește subiectiv mișcarea; un astfel de studiu îl realizează psihologia și subramurile sale. Abordarea psihomotricității se circumscrie celei de-a doua viziuni, cu
UNIVERSITATEA DIN BACĂU FACULTATEA DE ŞTIINŢE ALE MIŞCĂRII SPORTULUI ŞI SĂNĂTĂŢII APARATE ŞI DISPOZITIVE UTILIZATE ÎN ACTIVITATEA DE EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT CURS – STUDII DE MASTERAT. In: APARATE ŞI DISPOZITIVE UTILIZATE ÎN ACTIVITATEA DE EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT CURS – STUDII DE MASTERAT by CĂTĂLINA ABABEI () [Corola-publishinghouse/Science/279_a_493]
-
se poate defini și analiza prin generalizarea unor proprietăți observate local. Evidențiind ceea ce este comun tuturor sistemelor, descriind într-un limbaj unitar structura și comportamentul lor, cu aportul matematicii , teoria sistemelor răspunde unor necesități obiective. Este vorba de necesitatea abordărilor interdisciplinare. Nu de puține ori, cercetări din domeniul fiziologiei s-au oprit la frontiera cu chimia tocmai pentru că lipsea un limbaj și o metodă unitară de studiu. Efectuarea saltului către studiul sistemelor, indiferent de natura lor a fost permisă tocmai prin
TEHNOLOGIA INFORMAŢIEI CU APLICAŢII ÎN ATLETISM NOTE DE CURS – STUDII DE MASTERAT by Ababei Cătălina () [Corola-publishinghouse/Science/278_a_505]
-
consecințe ale acestei orientări asupra educației: • reevaluarea modelului parcelar al științelor educației, caracterizat de împărțirea mai mult sau mai puțin artificială pe (sub)discipline specializate: psihologia educației, sociologia educației, filosofia educației, istoria educației etc. Se acreditează ideea unor abordări tematice interdisciplinare, în care principiul organizator să fie problema/tema complexă ce trebuie investigată, fie că e vorba despre o temă specifică pedagogiei (strategiile de predare-învățare, proiectarea instruirii, creativitatea, gândirea critică etc.) sau despre probleme ale lumii contemporane care solicită răspunsuri (și
Învățarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar by Lucian Ciolan () [Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
în care va fi utilizată cunoașterea este determinant. Caracterul integrat al cunoașterii nu este produs de simpla juxtapunere a intereselor profesionale ale specialiștilor disciplinari. Nu structurile disciplinare, centrate pe conținut, duc la integrare și de aceea nu rezultă un demers interdisciplinar; integrarea provine din caracterul dinamic și complex al competențelor necesare pentru a rezolva o problemă într-un context specific (vezi figura 2). Nu ne propunem acum să investigăm în detaliu conceptul de transdisciplinaritate; sensurile sale vor constitui obiectul unor reflecții
Învățarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar by Lucian Ciolan () [Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
ceea ce, de regulă, este numit cerere socială. O problemă serioasă și încă spinoasă în ceea ce privește producerea cunoașterii intersau transdisciplinare este reprezentată de posibilitatea de a evalua calitatea acestei cunoașteri. Pe baza unei cercetări empirice realizate în institute de cercetare cu caracter interdisciplinar, Masilla și Gardner („Assessing Interdisciplinary Work at the Frontier. An empirical exploration of ‘symptoms of quality’”) propun un cadru epistemic pentru validarea cunoașterii la granițele disciplinelor. Reperele prin raportare conform cărora poate fi evaluată cunoașterea de tip interdisciplinar sunt: - modul
Învățarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar by Lucian Ciolan () [Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
cu caracter interdisciplinar, Masilla și Gardner („Assessing Interdisciplinary Work at the Frontier. An empirical exploration of ‘symptoms of quality’”) propun un cadru epistemic pentru validarea cunoașterii la granițele disciplinelor. Reperele prin raportare conform cărora poate fi evaluată cunoașterea de tip interdisciplinar sunt: - modul în care rezultatele cercetării se raportează la acele elemente ale disciplinelor implicate pe care cercetătorii le consideră importante (consistența cu „antecedentele” disciplinare separate); - măsura în care rezultatele cercetării se susțin ca un tot generativ și coerent (echilibrul în
Învățarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar by Lucian Ciolan () [Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
cercetători (eficacitate în avansarea înțelegerii). Există diverse percepții și opțiuni cu privire la condițiile care pot face cercetarea interdisciplinară nu doar dezirabilă, ci și riguroasă, responsabilă și productivă. Un element-cheie în acest proces, neglijat în bună măsură, este legat de metodele colaborării interdisciplinare, care, spre deosebire de conceptele și rezultatele concrete ale cercetărilor, rămân mai degrabă opace, nedescrise și necunoscute pe scară mai largă. Un limbaj comun care poate facilita construirea unui cadru conceptual comun, împărtășit de mai multe discipline, are potențialul de a conduce
Învățarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar by Lucian Ciolan () [Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
și-l utilizează. Caracterul explicit al metodelor poate aduce clarificări necesare la întrebări precum (cf. Robertson et al., 2003, p. 10): • Ce domenii sunt incluse ori excluse de către respectiva investigație? • Cât de departe au mers cercetătorii în articularea unei colaborări interdisciplinare? Se poate vorbi despre construirea unui spațiu conceptual comun, a unui vocabular împărtășit și a noi metode articulate? • Cât de important este rolul instituțiilor în facilitarea sau periclitarea proceselor de colaborare interdisciplinară? • Cât de importantă a fost integrarea perspectivelor disciplinare
Învățarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar by Lucian Ciolan () [Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
reforme educaționale în ultimii ani. Se urmărește configurarea unui nou mod de lucru în școală, care include (Lieberman, 1995): lucrul profesorilor în echipe, grupuri de vârste diferite, participare la luarea deciziilor, proiectarea timpului școlar conform metodologiei block schedulling, introducerea programelor interdisciplinare. Literatura de specialitate este deosebit de bogată pe această temă; de aceea, o tratare in extenso nu ar aduce contribuții deosebite. Pentru a configura mai bine reperele noului peisaj al școlii ca organizație care învață, ar putea fi util un inventar
Învățarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar by Lucian Ciolan () [Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
participativă; - se centrează mai degrabă pe formarea de capacități și competențe decât pe transmiterea de conținuturi; - se bazează pe o comunitate de discurs și urmăresc să contribuie la consolidarea unor comunități de învățare; - sunt tratate în manieră integrată, promovând conexiunile interdisciplinare. • Practicile pedagogice: - promovează instruirea centrată pe elev/beneficiar; - învățarea este cu sens, pornește de la probleme semnificative ale lumii reale; - profesorii au mai degrabă rolul de consilieri și facilitatori ai învățării; - sunt orientate de principii precum calitatea, coproprietatea și responsabilizarea; - abordează
Învățarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar by Lucian Ciolan () [Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
și nevoile sociale pot „împinge” învățarea dincolo de discipline. Una dintre transpunerile exemplare ale teoriei lui Dewey la nivelul practicii pedagogice este realizată de William H. Kilpatrick, care, prin lucrarea The Project Method (1918), a generat un puternic entuziasm pentru abordările interdisciplinare în multe școli din SUA. Această opțiune este susținută și de Alfred North Whitehead, care, încă din 1929, susținea: Soluția asupra căreia insist este de a eradica lipsa fatală de conexiune între discipline, care omoară vitalitatea curriculumului nostru modern. Există
Învățarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar by Lucian Ciolan () [Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
dimensiuni majore ale integrării educaționale sunt gradul în care diferite discipline sau conținuturi relaționează unele cu altele și relevanța pentru structurile mentale ale elevilor. O bună parte a literaturii de specialitate utilizează ca sinonime conceptele de curriculum integrat și curriculum interdisciplinar. H.H. Jacobs (1989, p. 8) definește interdisciplinaritatea ca pe „o viziune asupra cunoașterii și o abordare a curriculumului care aplică în mod conștient metodologia și limbajul din mai multe discipline pentru a examina o temă centrală, o problemă sau o
Învățarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar by Lucian Ciolan () [Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
o viziune asupra cunoașterii și o abordare a curriculumului care aplică în mod conștient metodologia și limbajul din mai multe discipline pentru a examina o temă centrală, o problemă sau o experiență”. La rândul său, Good (1973) înțelege prin curriculum interdisciplinar „o organizare curriculară ce traversează liniile obiectelor de studiu pentru a se focaliza asupra unor probleme comprehensive ale vieții sau asupra unor arii mai largi de studiu care aduc împreună diferite segmente ale curriculumului în asociații semnificative”. Sintetic, ...curriculumul integrat
Învățarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar by Lucian Ciolan () [Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
pe de o parte, aparatul conceptual și metodologic al mai multor discipline este utilizat în interconexiune pentru a examina o temă, o problemă, dar mai ales pentru a dezvolta competențe integrate/transversale/cheie/cross-curriculare. Pe de altă parte, la nivel interdisciplinar apar deja transferurile metodologice și conceptuale dintr-o disciplină în alta. Întrebarea care se pune în context interdisciplinar este „Cum pot învăța elevii competențe complexe de grad înalt?”. Aceste competențe au un caracter generic; ele pot fi transferate cu ușurință
Învățarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar by Lucian Ciolan () [Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
examina o temă, o problemă, dar mai ales pentru a dezvolta competențe integrate/transversale/cheie/cross-curriculare. Pe de altă parte, la nivel interdisciplinar apar deja transferurile metodologice și conceptuale dintr-o disciplină în alta. Întrebarea care se pune în context interdisciplinar este „Cum pot învăța elevii competențe complexe de grad înalt?”. Aceste competențe au un caracter generic; ele pot fi transferate cu ușurință dintr-un context disciplinar în altul, dar, mai ales, pot fi transferate efectiv în contexte de viață cotidiană
Învățarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar by Lucian Ciolan () [Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
interdisciplinarității și, de ce să nu o spunem, nu de fiecare dată foarte clară și bine fundamentată. Există însă și câteva distincții legitime și profitabile pentru prezentul demers. Din punctul de vedere al modului în care se produce învățarea în conext interdisciplinar, putem diferenția între (Legendre, 1993): a) interdisciplinaritatea centripetă: cu accent pe utilizarea în interacțiune a diferitelor discipline pentru explorarea unei teme sau pentru formarea unei competențe integrate; Figura 10. Interdisciplinaritatea centripetă b) interdisciplinaritatea centrifugă: mută accentul de pe disciplină pe cel
Învățarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar by Lucian Ciolan () [Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
pe utilizarea în interacțiune a diferitelor discipline pentru explorarea unei teme sau pentru formarea unei competențe integrate; Figura 10. Interdisciplinaritatea centripetă b) interdisciplinaritatea centrifugă: mută accentul de pe disciplină pe cel care învață, punând în prim-plan tipurile de achiziții integrate/interdisciplinare pe care acesta le va dobândi prin învățare. Figura 11. Interdisciplinaritatea centrifugă O altă distincție are la bază, drept criteriu de diferențiere, scopul integrării de tip interdisciplinar și domeniul în care se manifestă această integrare. Din acest punct de vedere
Învățarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar by Lucian Ciolan () [Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
disciplină pe cel care învață, punând în prim-plan tipurile de achiziții integrate/interdisciplinare pe care acesta le va dobândi prin învățare. Figura 11. Interdisciplinaritatea centrifugă O altă distincție are la bază, drept criteriu de diferențiere, scopul integrării de tip interdisciplinar și domeniul în care se manifestă această integrare. Din acest punct de vedere, se poate diferenția între: a) interdisciplinaritate științifică, ce trimite mai ales la cercetarea interdisciplinară, situată „între” disciplinele științifice, în încercarea de a valorifica interacțiunile dintre acestea, pentru
Învățarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar by Lucian Ciolan () [Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
rezolva o problemă dată. Importante sunt problema, soluția optimă care trebuie produsă, nu disciplinele ce furnizează elementele necesare respectivei soluții. Pentru a clarifica suplimentar interdisciplinaritatea pedagogică, cea care ne interesează în mod deosebit, putem remarca faptul că, în aplicarea abordării interdisciplinare în educație, putem avea două niveluri, în funcție de locul unde se produc procesele de integrare: a) interdisciplinaritatea structurală: procesele de integrare au loc la nivelul structurării și organizării programelor de studiu, la nivelul concepției pedagogice a celor implicați în dezvoltarea curriculumului
Învățarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar by Lucian Ciolan () [Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
nivelul concepției pedagogice a celor implicați în dezvoltarea curriculumului; b) interdisciplinaritatea funcțională sau operațională: procesele de integrare au loc la nivelul aplicării curriculumului, al proiectării și derulării activităților de învățare și al articulării strategiilor didactice. Inventarierea posibilelor avantaje ale nivelului interdisciplinar de integrare a curriculumului nu poate omite elemente cum ar fi: • încurajarea colaborării directe și a schimbului între specialiști care provin din discipline diferite, contribuind la fertilizarea reciprocă și la instituirea unui caracter deschis al cercetării, al practicilor sociale și
Învățarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar by Lucian Ciolan () [Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]