2,606 matches
-
îmi duceam degetele la nas. E o intruziune, s-ar părea că nu are nici o legătură cu mine (săpunul se muia de căldură în buzunarul lui Leopold Bloom). Să zicem că sufăr de cleptomanie culturală și am comis un furt involuntar; dar de ce din toate momelile lui Ulisse eu am pus mâna, cu ochii închiși, tocmai pe bucata asta de săpun..." (p. 21). Autoarea constată că, în amintirea ei, fiecare mort pe care l-a cunoscut a rămas legat de o
Cealaltă față a vieții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9578_a_10903]
-
lume făr-a lăsa urmași.// Pavat e totpămîntul cu lespezi de morminte/ Și numai eu, rapsodul în veci nemuritor,/ Pășind pe ieroglife de albe oseminte, / Mai cînt un miserere în amintirea lor". Poezia e din 1913, un an înaintea morții. Această involuntară parafrază, perfect inocentă, după Evolugăo a lui Antero de Quental, ne arată că aceeași stare de spirit avea ecouri similare, literar vorbind, pe tot teritoriul european. Într-un tîrziu, accentele lui Anghel devin baudelairiene - în asemenea măsură, încît poetul își
„À la recherche du temps perdu” avant la lettre by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6149_a_7474]
-
i se poate reproșa ar fi faptul că dezbaterea e prea intelectualizată, între un securist și un comunist, inteligenți și foarte emancipați. Dar, dacă nu ar fi așa, discuția nu ar mai fi interesantă și astăzi, căci caricaturi voluntare sau involuntare ale dogmatismului (deci caricaturi ale unei caricaturi - ceea ce e prea mult și imposibil de suportat) avem destule din literatura anilor '50 și chiar '60. Desigur că astăzi se discută cu totul altfel despre comunism, dar dezbaterea satisface curiozitatea pentru o
Infamiile schimbării by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9400_a_10725]
-
determină, de pildă, pe Mihail Cruceanu, nonagenar în momentul realizării interviului, să-l evoce pe Titu Maiorescu vorbind în parlament, la începutul secolului. Și, odată cu figură primului nostru critic de direcție, să însuflețească o întreagă epoca precomunistă, cu o simpatie (involuntar) subversiva: " - Aveam șaisprezece ani când am început să urmăresc polemicile din Senat. L-am văzut pe Jack Lahovary, generalul zvelt și simpatic. Vorbea cu temperament, îi întrerupea vijelios pe adversarii liberali, dar, mă rog, era Jack Lahovary. Nu lipsea nici
După douăzeci de ani by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18083_a_19408]
-
judecător constituțional. Deși eutanasia este ilegală în multe țări din lume, practica este permisă în Belgia, Olanda, Elveția, Italia, Luxemburg, Uruguay, Japonia, statul american Oregon, Australia și Albania. Proiectul legislativ prevede patru tipuri de eutanasie, respectiv activă, pasivă, voluntară și involuntară. Potrivit lui Kornezov, încetarea voluntară a vieții pacienților cu boli incurabile ar trebui echivalată cu moartea din cauze naturale, pentru a evita problemele cu polițele de asigurare.
Proiect legislativ privind legalizarea eutanasiei, depus în Parlamentul bulgar () [Corola-journal/Journalistic/60219_a_61544]
-
lui se referă la el. Tot ce trăiesc în viața mea are legătură cu mine. Eu sunt subiectul ei de bază și tot eu sunt protagonistul ei. Ce poate fi mai firesc? Cînd mă mișc în lumea mea, am înclinația involuntară de a interpreta experiențele pe care le trăiesc ca pe niște evenimente ce se referă la mine însumi. În ochii mei, eu sunt referința absolută a vieții mele, și asta fiindcă eu o trăiesc și nu altul, și de aceea
Defuncta ploaie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8721_a_10046]
-
în orice fleac i se confirmă o bănuială scumpă, cu atît mai scumpă cu cît nimeni nu e dispus să i-o ia în serios; bănuiala că în univers cineva sau ceva obscur îi vrea răul. Toate superstițiile și temerile involuntare de care, indiferent că recunoaștem sau nu, nimeni nu scapă în viață se desprind din matca firească și nepatologică a opticii autoreferențiale. Toți suferim de ele. Cu timpul însă, din evantaiul de amenințări ce pîndesc în spatele pomilor și în așternuturile
Defuncta ploaie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8721_a_10046]
-
E una din cele mai rezistente imagini ale volumului. E de prisos să discutăm, istoricește, câtă tradiție, cât neomodernism și câtă actualitate intră în compoziția acestor Sutre definitivate acum douăzeci de ani. S-a folosit, în legătură cu autorul lor, sintagma expresivitate involuntară. Doar că Ion Gheorghe este prea frecvent expresiv pentru a-l suspecta de așa ceva. În schimb, criteriul poeticului, da, el pare oarecum lăsat la voia întâmplării. Înseși manuscrisele aleatorii de la care se revendică volumul reprezintă o bună dovadă. Apoi, nici
Munci și zile by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6463_a_7788]
-
ei chiar o cita. Rupte din diferite scene, din cioburi risipite ale trecutului meu, al ei și al nostru, replicile capătă un farmec aparte. Sunt în felul lor pure, au sublima calitate a imponderabilității contextuale. Pot fi pline de tâlc involuntar și sună ca niște aforisme, ca o lumina albă înțeleaptă, sau pot suna îmbietor excentric, răspândind o lumină multicoloră, ca un curcubeu de sensuri latente. Asta mă face creativ și dă sens perseverenței mele. Dialogul capătă contururi stranii, luând forma
Cum să uiți o femeie by Dan Lungu () [Corola-journal/Journalistic/7575_a_8900]
-
Dorin-Liviu Bîtfoi Eram în anul doi de facultate când la cursul de filosofia valorii a fost invitat un cunoscut profesor de la Oxford. Degajat și simpatic, cu aerul de superioritate involuntara de care unii occidentali nu pot scăpa atunci când vin an Est, el a trebuit la un moment dat să răspundă la o ăntrebare despre filosofia lui George Moore. Și a făcut-o, ăn felul său agreabil, ăncercănd totodată să se
Ifos sau metodă? by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17425_a_18750]
-
nu creează totuși tensiuni, pentru că se lovesc într-o inerție leneșa de tonalitatea uscată a versului. Al doilea ciclu, Aproape haiku-uri se înscrie pe linia pendularii între încercarea înregistrării faptului cotidian și reflecția filozofica. (Își face loc aici umorul involuntar: "Asemeni trestiei,/ celularul sună în vînt,/ singuratic".) În Veneam din Tibet, al treilea ciclu al volumului, poezia lui Ion Drăgănoiu se transformă aproape în întregime în proza. Din nou reflecții: "Ce multă nevoie avem de noi înșine într-o altă
Un poet bucureștean by Bogdan Iancu () [Corola-journal/Journalistic/16645_a_17970]
-
laudele, Paștina, Sîrbulescu și Flondor, mai ales ultimul - cel mai inconfundabil și mai independent în manifestarea de față, așa cum am mai spus, - mi se par în această privință de bun augur. P.S.: Omisiunea în final al lui Cristian Paraschiv este involuntară (o simplă scăpare) și datează din epocă. Odată emigrat în Franța și instalat la Paris, evoluția lui a demonstrat - spre deosebire de a tuturor celorlalți expozanți de odinioară - că în arta pe care o practică s-a produs o ruptură care nu
Paul Gherasim a împlinit 80 de ani! by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/11464_a_12789]
-
sensibilităților naționale. Cam rău văzut din punct de vedere lingvistic sau politic, Ianache Văcărescu își poate totuși cuceri cititorul prin inteligență și ironie. Lectura actuală a unui text dintr-o epocă de tranziție se poate împiedica sau încânta de expresivitatea involuntară a diferențelor și a contrastelor lingvistice: neologismele apar alături de pronunțări muntenești ("S-au arătat un fenomenu pă cer"), iar jargonul fanariot (grecisme culte și turcisme politico-administrative) se combină cu occidentalizarea ezitantă (reprezentată de italienisme și - în mai mică măsură - de
Între devlet și europei by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14061_a_15386]
-
alt stat, dar sînt tot români. În particular, s-au făcut declarații de ignorare a graniței și pînă și după '90. Dar un lider de partid, pe deasupra și candidat la președinție, are totuși alte relații cu granițele și cu angajarea involuntară a gazdelor sale în dispute internaționale care îl privesc. Diplomatic vorbind, la Chișinău, dl Iliescu a făcut declarații cărora ar fi trebuit să li se dea o replică din partea Ministerului de Externe al statului Moldova, în ciuda sau mai curînd tocmai
Datul peste bot în numele țării by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17204_a_18529]
-
încă din prefață că "a atenționa asupra erorilor biblice nu constituie un atac la adresa Bibliei " (p. 7), cititorul nu poate să nu-l bănuiască de contrariul intențiilor pe care și le declară. Nu se poate așadar să nu aibă pornirea involuntară de a se întreba ce hram poartă autorul și ce intenții are. Căci ce om bine intenționat, scriind o astfel de antologie, ar nutri o simpatie inalterată față de creștinism? Și apoi cum să mai fii legat de o învățătură căreia
Viermele necredinței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9589_a_10914]
-
inventării unei alte percepții asupra lui Eminescu. Am recurs astfel la reconstruirea, re-inventarea imaginii lor, a contemporanilor poetului, despre cel care avea să devină, în timp, o marcă de referință a culturii române. Am fugit totuși de orice imixtiune a involuntarei perspective teleologice, de care se contaminează, prea adesea discursul istoriei literare." (p.16) Pentru a demonstra modul în care s-a cristalizat în timp imaginea "poetului național", criticul studiază presa vremii și grupează pe categorii articolele referitoare la Eminescu: valorizări
Nașterea unui brand by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8842_a_10167]
-
apărarea sau respingerea lui nu cunosc moderația. Ce te izbește la ele este lipsa nuanțelor intermediare. Așa se face că proza lui Proust e unică sau, dimpotrivă, e cu totul scoasă din uz. Pentru primii, rafinamentul zăbovirii în detaliile memorii involuntare este marca geniului său, și nici un efort nu e de prisos pentru a contempla arta cu care francezul își țese broderia mnezică; pentru ceilalți, nimeni nu mai stă să digere enorma acumulare de amintiri inutile care alcătuiește substanța operei francezului
Memoria involuntară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8571_a_9896]
-
fidel acestei reguli va constata că nu are altceva de făcut decît să înfățișeze cît mai fidel fluxul conștiinței proprii. Acest flux nu e alcătuit decît din amintiri și din impresii prezente, cu remarca că adevăratele amintiri sunt numai cele involuntare, adică cele care îți vin în minte împotriva voinței. Rezultatul? A scrie cu adevărat înseamnă să înfățișezi exact, respectînd lanțul sinuos și imprevizibil al memoriei, modul în care îți apare per-sonajul în cîmpul amintirilor tale. În felul acesta, vei avea
Memoria involuntară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8571_a_9896]
-
voinței. Rezultatul? A scrie cu adevărat înseamnă să înfățișezi exact, respectînd lanțul sinuos și imprevizibil al memoriei, modul în care îți apare per-sonajul în cîmpul amintirilor tale. În felul acesta, vei avea acces la singura lume adevărată: cea a memoriei involuntare. Aceasta memorie echivalează cu durata pură a vieții omenești, acea durată a curgerii interioare care este independentă de unitățile convenționale cu care măsurăm timpul fizic, exterior. La nivelul acestei durate pure, timpul nu poate fi pierdut, căci îl regăsim intact
Memoria involuntară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8571_a_9896]
-
în formale asociații de senzații. Această simplă asociere, penibilă în pretențiile ei de artă, se întîmplă la James Joyce, nu însă la Proust, unde interesul semnificației dirijează fluxul amintirii. ș...ț Cimentul operei lui întregi, deși realizată în deriva memoriei involuntare, e constituit prin tonul afectiv, căci structura afectivă îi călăuzește memoria, chiar atunci cînd accentul cade esențial pe cunoaștere. Prin urmare, cele 3000 de pagini nu sunt decît instrumente care să ne permită căutarea Ťtimpului pierdutť cu ajutorul memoriei involuntare." (p.
Memoria involuntară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8571_a_9896]
-
memoriei involuntare, e constituit prin tonul afectiv, căci structura afectivă îi călăuzește memoria, chiar atunci cînd accentul cade esențial pe cunoaștere. Prin urmare, cele 3000 de pagini nu sunt decît instrumente care să ne permită căutarea Ťtimpului pierdutť cu ajutorul memoriei involuntare." (p. 203) Una peste alta, într-o lume al cărei ritm ne-a transformat în ființe incapabile de a mai înțelege lentoarea universului proustian, antologia Violei Vancea poate da cititorului ceea ce el singur nu mai poate face: o lectură a
Memoria involuntară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8571_a_9896]
-
câteva poeme”), gafează copios și mimează umorul. Sunt peste tot, dar par atât de din România, așa cum îi înfățișează Corina Ciocârlie, încât nu poți decât să te consolezi: se întâmplă și la case mai mari... E povestea a două imposturi: involuntară, a scriitorilor care acceptă, deseori în pripă, roluri la care nu se pricep, groasă, din partea funcționarilor care administrează negustoria cu ficțiuni. Toți, deopotrivă, bifează acțiune după acțiune, și comédia merge mai departe. Que faire? Vorba ultimei secțiuni a breviarului, rien
Scriitorul global by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3905_a_5230]
-
în care se zbate, la nouăzeci de ani, după ce a încântat atâtea generații de români. Al doilea caz evocat, marele Ștefan Mihăilescu-Brăila, a ajuns, în regimul prosperității și democrației de tranziție, să vândă ziare la stația de metrou Eroilor - frumoasă, involuntară, cinică formulă prin care românii îi cinstesc pe cei mai buni dintre ei, pe eroii - nu-i așa? -, ai neamului! Cornel Nistorescu a ales doar două exemple, dintr-o multitudine. Nu e cazul să sporesc umilința atâtor oameni citându-le
Dușmanii luminii vin de la Răsărit by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14078_a_15403]
-
întreg. Niște superbe doamne adorate de cei mai puternici bărbați ai județului. Iar eu să nu le acord nici cinci minute?!" Am zâmbit recunoscător, răsuflând ușurat că maestrul atâtor complicate strategii ale supraviețuirii știuse să anihileze cu eleganță și generozitate involuntara, dar reala, mea mojicie. Ca relativ tânăr jurnalist, aveam scuza că programul timișorean al lui Iosif Sava, a cărui administrare (la cererea Magdalenei Mărculescu, irezistibila noastră prietenă) mi-o asumasem, era extrem de încărcat. Dar administratorii țării nu au astfel de
Dușmanii luminii vin de la Răsărit by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14078_a_15403]
-
grandoarea persecuției, după cum era înainte amețit de grandoarea funcțiilor nomenclaturiste, se află la înălțimea lui Barbu (Ion), Blaga, Rebreanu, Arghezi și... Eminescu. Altminteri ni-e teamă că metaforele d-sale autocritice, atît de pro domo, îi pot aduce deserviciul umorului involuntar. Pufnesc de rîs din proprie inițiativă. Așa cum era de așteptat, D.R. Popescu se manifestă drept un vajnic adversar al criticii. Primejduindu-i încrederea în sine megalomană, aceasta e contestată sub diverse unghiuri, țintuită la stîlpul infamiei, ori de cîte ori
O legendă spulberată by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16764_a_18089]