2,036 matches
-
o minciună. Cel care scrie scrisoarea nu intenționează să păcălească, și nici fraza de încheiere nu are șanse de a fi considerată de către alții ca fiind o încercare de a înșela, chiar dacă ar putea fi privită ca fiind plină de ipocrizie, în cazul în care este scrisă de către un birocrat sus-pus, unui client lipsit de influență. Într-adevăr, folosirea expresiei "al dumneavoastră nesupus servitor" (Chapman 1979) ca titlu al unei cărți scrise de către un fost funcționar, pe tema ineficienței serviciului public
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
că albii sînt de obicei mincinoși și ipocriți. Albii spun același lucru despre locuitorii insulei Manam. Și, din punctul lor de vedere, atît unii cît și ceilalți au dreptate. Și albii și locuitorii insulei Manam sînt de acord că, în lipsa ipocriziei, a "minciunii inofensive" și a curtoaziei convenționale, viața socială ar fi imposibilă. Dificultatea constă în faptul că situațiile în care este necesară curtoazia convențională în rîndul locuitorilor insulei Manam nu coincid cu acelea care ar cere practici similare în Europa
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
pentru a pune în lumină observația lui Jack Donnelly cu privire la interpretarea studiilor de gen asupra ipotezelor lui Hobbes. În continuare însă, vom folosi "oameni" pentru traducerea englezescului men (n. trad.). 11 "Falsa promisiune a instituțiilor internaționale" (n. trad.). 12 Suveranitatea: ipocrizie organizată (n. trad.). 13 Aluzie la o carte clasică în teoria relațiilor internaționale a lui Kenneth Waltz, Omul, statul și războiul, Iași, Ed. Institutul European, 2001 (n. trad.). Le sunt recunoscător lui John Barry, Scott Burchill, Richard Devetak, Andrew Linklater
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
polemică a creației argheziene se alimentează, în planul mental, prediscursiv, din surse biografice cu mare potențial conflictual, grefate, se știe, pe un datum structural inconformist în raport cu sine însuși, dar și cu o alteritate pe care o desconsideră din varii motive: ipocrizie, mediocritate, imoralitate, interes meschin etc. Putem vorbi, la Arghezi, de o capacitate inepuizabilă de contestare, de negare, detectabilă în aproape fiecare text publicistic, în diferite grade de intensitate și într-o diversitate impresionantă de forme, de la un singur rând ce
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
La Arghezi, deprecierea semnificației unui cuvânt, pe care norma comună îl valorizează pozitiv, echivalează cu respingerea înțelegerii obișnuite, ordinare, asupra obiectului real. Văzută ca mască socială, ca "regulator elastic al sincerității și al perfidiei", politețea este, pentru poet, sinonimă cu ipocrizia și, prin urmare, devine incompatibilă cu adevărul care trebuie rostit fără perdea și fără prejudecata că ar fi greu de suportat. În foarte multe enunțuri aforistice argheziene, eul moral iese la iveală, nu pentru a oculta eul poetic, ci pentru
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
sirop"141. Merită să insistăm puțin asupra acestui pasaj, deoarece miezul său etic, dar și arhitectura specifică a discursului alcătuiesc imaginea unui ritual punitiv, indisociabil de spiritul polemic arghezian. Există, pentru satiricul moralist, culpe impardonabile, cum ar fi, am văzut, ipocrizia politicienilor, stupiditatea literaților vanitoși sau pretențiile academice ale agramaților, culpe care se cer sancționate drastic. Odată cu invocarea lor, autorul construiește, implicit, o pledoarie pentru sinceritate, corectitudine, talent, inteligență, profesionalism etc., valori constitutive ale lumii morale pe care o reprezintă și
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
Suntem cel puțin fericiți că morala e păzită cu sfințenie în de Dumnezeu ocrotita noastră țară. Prostul e prost. Căsătoria e căsătorie. Copilașii se înmulțesc și cresc sub scutul legii Domnului". Pentru ca, puțin mai încolo, în cadrul securizat al intimității, unde ipocrizia nu-și mai are rostul, fiecare din episcopi să dea curs liber adevăratelor gânduri și sentimente. Vedem numaidecît cum măștile cad, iar personajele se deconspiră flagrant: "Gorgonie eu știu de unde vine. Se ține cu nepoată-sa. A furat banii tipografiei
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
episcopilor". Cortina cade în timp ce o voce din "off" rostește baritonal: "Numele domnului fie lăudat". Întregul text pare scris pentru a fi jucat oriunde și oricând, în genul comediilor stradale care ridiculizează malformațiile unei lumii decăzute, în fond subiecte satirice atemporale: ipocrizia, imoralitatea, abuzurile de tot felul etc. De data asta, nu dialogismul (polifonia internă a textului), ci formula dialogică propriu-zisă dinamizează narațiunea, imprimându-i accente ale unei oralități savuroase, specific argheziene, prin versatilitatea discursivă a personajelor care trec, spontan, de la maniera
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
doamna, cel înalt sau celălalt mai scurtul? Că amândoi sunt drăguți"243. Dialogul, luând forma anecdotei dramatizate (un teatru la teatru), denunță, prin scenariul comic, prostia și superficialitatea lumii pervertite. Din perspectiva receptării, transpunerea unui fenomen abstract (de pildă snobismul, ipocrizia, ignoranța etalată zgomotos, ca teme predilecte ale satirei dintotdeauna) într-un scenariu concret mizează întotdeauna pe psihologia asociaționistă care determină lectorul să reconstituie mental indicibilul și, evident, să-i aplice o grilă morală comună cu a autorului. Fără îndoială că
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
din întâmplare și muritor din necesitate cu orice imagine fabricată de el și ceea ce procesarea optică a unui model matematic nu pare în măsură să asigure. Caracterul de neînlocuit al operei de artă (căreia falsificarea îi aduce un omagiu, precum ipocrizia virtuții) constituie, fără îndoială, un avantaj economic, dar nu se reduce la asta. Opera are un preț mare deoarece, spre deosebire de produsul industrial, ea nu este un bun reproductibil. Dar criteriul non-reproductibilității este o consecință, nu o cauză. Opera nu era
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
a vorbit nu deschide o conversație pe această temă nu o vom face nici noi. Este nepoliticos să întrebăm: „Cine a fost?”, „Ce dorea?”, „De ce ești supărat?”, ne vom preface că nu am auzit nimic. Nu este o dovadă de ipocrizie, ci de tact și politețe. Un om bine crescut nu vede ceea ce nu trebuie să vadă și nu aude ceea ce nu a fost spus pentru urechile sale și deci nu comentează ceea ce nu a văzut și nu a auzit. a
Ghid metodic pentru activitățile de terapii în educația specială a copiilor cu cerințe educaționale speciale(CES) by Mihai Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/1189_a_2270]
-
refuza (pe bună dreptate, zicem noi, dată fiind situația economică dezastruoasă a Rusiei); George s-a spălat pe mîini ca Pilat din Pont, dar, ca în cazul lui Macbeth, sîngele nu s-a spălat**********************. A fost o dovadă tipică de ipocrizie a "perfidului Albion" (apud Napoleon) la cel mai înalt nivel. Dacă George ar fi fost, în acele clipe în care a luat fatala decizie, mai puțin influențabil și mai puțin poltron, drama din casa Ipatiev (Ekaterinburg) din noaptea de 16
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
o susțină în 1867 cînd era ministru de Finanțe. În 1846, a fost adversarul politicii de liber schimb, iar în 1852 avocatul ei, pe vremea primului ministeriat al lui la Finanțe. Nu confundăm, desigur, oportunismul cu oportunitatea în politică, dar ipocrizia lui era binecunoscută. National Portrait Gallery are un fond cu 38 de portrete ale lui Disraeli, iar în Parliament Square se află o statuie a lui alături de altele ale unor importanți bărbați de stat și militari. 15. William Ewart Gladstone
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
Declarația de Independență ca fiind nimic mai mult decît frazeologie goală. Dacă se presupune că o astfel de afirmație stabilește un adevăr despre ființele umane, insistă ei, ea este în mod evident falsă. La acuzația de falsitate, criticii adaugă uneori ipocrizia. Drept exemplu, ei arată că autorii Declarației au ignorat faptul supărător că în noile state pe care le declarau acum independente, o majoritate preponderentă de oameni nu aveau posibilitatea de a se bucura de drepturile inalienabile cu care se presupunea
Despre democraţie by Robert A. Dahl () [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
omul cel mai virtuos din lume, însuflețit, în gesturile și vorbele sale, de o puternică ură împotriva viciului. În schimb, îl consideră pe Philinte, pe care Molière îl prezintă ca pe un om rezonabil, un monstru de egoism și de ipocrizie, o ființă pe care prea multă curtoazie a pervertit-o iremediabil. Cine este prin urmare Mizantropul lui Molière? Un om de bine ce detestă moravurile secolului său și răutatea contemporanilor lui; care, tocmai fiindcă-și iubește semenii, urăște în ei
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
naturalism". Zola și-a pus multă speranță în teatrul lui Alexandre Dumas fiul (1824-1895), care a cunoscut un imens succes cu Dama cu camelii (La Dame aux Camélias) în 1852101. Pentru că demontează mecanismele societății burgheze căreia îi arată pe față ipocriziile și corupția, Dumas pare că vrea să reînnoade legătura cu aspirațiile sociale și moralizatoare ale dramei burgheze. Însă Zola este foarte repede decepționat de "stilul său factice", de conformismul acestui scriitor care în realitate s-a dovedit "foarte incapabil să
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
de clară evidențiere a notei de originalitate într-un domeniu tipologic patronat de Caragiale, credem că a fost concepută și "comedia tragică" Domnișoara Nastasia, ca replică la drama Năpasta. Aceasta nu în sensul reabilitării mahalalei sau a periferiei românești, pentru că ipocrizia, incultura, "ambâțul" personajelor secundare trimit tot la fauna umană din schițele și nuvelele caragialiene. Nici în privința conflictului nu sunt modificate notele esențiale din Năpasta, cu excepția perioadei presupuse între săvârșirea crimei și aplicarea pedepsei, durată prea mare în cazul piesei lui
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
vesele, inofensive și amuzante prin sclipitoarele vorbe de duh și paradoxurile care șochează trecătorii inoportunați. Această conduită marcată de neseriozitate, cinism, zeflemisire ireverențioasă, este însă impulsionată de pornirea legitimă de răzvrătire adolescentină împotriva conformismului, a șabloanelor convenționale de comportament, a ipocriziei și a rutinei care macină trăirea autentică. Așadar, recurgând la un comportament zgomotos, la prima vedere jucăuș și iresponsabil, ofensiva lor se îndreaptă de fapt, împotriva logicii, a firescului, a convențiilor și a stereotipiilor de ordin moral, politic și social
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
aceași lipsă de scrupule și mimetism ridicol, în piesa lui George Mihail Zamfirescu se decantează valori autentice și compensatoare. Integritatea și spiritul justițiar al lui Pamfil, generozitatea și puritatea Saftei, spiritul civic și combatant, incoruptibilitatea și omenia ziaristului Cătunaru, echilibrează ipocrizia, paiațeria, voracitatea și egoimul lumii de fantoșe în care sunt siliți să viețuiască și care pare o clară imagine a unei societăți genetic debitoare celei genial esențializate artistic de Caragiale. Situată parcă în prelungirea observațiilor monografice asupra Moftangiului caragialian, schița-eseu
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
distorsionare a limbajului, îndreptățesc utilizarea termenului de "nonaristotelism" pentru caracterizarea operei dramatice a lui Caragiale. Mai exact, este adevărat că sursa comediei caragialiene, ca și în teatrul comic de factură clasică, provine din discrepanțele evidente între vicii universale prostia, vanitatea, ipocrizia etc. și veșmântul acestora. Însă la Caragiale mai întotdeauna se întrevede în subsidiar, ca origine a conflictului, tocmai relația dintre individ și sistem, relație care va deveni centrală în farsa tragică. Un alt aspect care marcheză desprinderea de tradiție și
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
atent la datul social ca și la fațetele multiple ale individualităților: politica la români, umorul, amorul, ,,parașuta”, bulibașa, mirii duplicitari, muza, falsa reputație, impostura culturală, plagiatul epigramatic, iubirea adulterină, vinul, literatura, moartea, averea, beția, peștișorul de aur, cioclul, prețurile, hoția, ipocrizia, lenea națională și multe altele. Se poate vorbi de motive umoristice recurente, identificabile și la alții, cu mențiunea că autorul nostru își construiește propriul discurs și înțelege, implicit, să-și asume riscurile. Val Andreescu este un epigramist inegal. Vreau să
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
vieții, Comprehensibil, răzvrătit și drept, Eu sorb din tine roua dimineții Și, prin iubire, soarta mi-o accept. 29 iunie 2011 Tratament ideal Ne transformăm în medici, spre-a vindeca pastișe Prin lumile bolnave, căzute la pământ, Și înfruntăm, integri, ipocrizii fățișe, Având doar gânduri bune drept acoperământ. Noi suntem alchimiștii reinventați de gloate, Venim cu elixirul iubirii la oblânc, Ne tălmăcim povestea de mai presus de toate, Și-n dorurile vieții tăiem cât mai adânc. Ni s-au impus scenarii
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
țambal acordeon sau vioară iar sufletul primește cântece fără perdea spre amețire infinită 18 septembrie 2011 Celor fără chip fiindcă se tem de ei înșiși unii oameni nu privesc oglinzile în fiecare zi își sufocă sufletele cu o pernă a ipocriziei apoi se strecoară printre ceilalți zâmbesc strâmb fac glume răsuflate socializează de complezență și (nici nu e de mirare) aplaudă mecanic oamenii aceștia se ascund de propriile obsesii numai că (fără să știe) le trag după ei cotidian pietre de
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
același sentiment de ușoară panică, de risc, învăluit în junglă de mirosuri grele, care te pot face, cred, să uiți de primejdii. Dar lumea în care trăim nu este, oare, și ea junglă? O junglă civilizată, e drept, în care ipocrizia a pus o oarecare ordine, dar în care nu cel mai bine dotat are câștig de cauză. Și nu știu ce e de preferat. O selecție naturală sinceră, ca în junglă, sau una cu instincte deviate. Ridic privirea, dar, cum se întîmplă
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
Dar lumina amuțește totul. În ruinele însorite de la Uxmal, Mexicul îmi arată din nou cele două brațe ale universului. despre ruine Se zice că grija acordată ruinelor e o problema de pietate, de respect pentru trecut, pentru înaintași. În realitate, ipocrizia asta e perfect inutilă. De ce ne-am jena să consimțim că o asemena grijă trebuie să existe din egoism? Sunt țări care trăiesc în bună măsură de pe urma ruinelor. Așa sunt Grecia și Egiptul. Legendele aduc Greciei la fel de mulți bani ca
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]