2,617 matches
-
analogia dintre ir. da¶n³ și rom. doină 3. Pentru coerența includerii sale în ansamblul acestui studiu introductiv, semnificativ este capitolul hasdean al „texturilor bogomilice”, mai precis, interpretările baladei Cucul și turturica și ale Poveștii numerelor. Hasdeu scrie despre originea iraniană a sectelor creștine dualiste, în special maniheismul șsic!ț și paulicianismul, subiect complicat din „tradiția ascunsă a Europei”4, identificând în ciclul baladei Cucul și turturica expresia poetică a luptei dintre bine și rău, „adecă însuși fondul doctrinei dualistice, însuși
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
armatele lui Heraclius (631), Wikander își va consuma cercetările de teren în Siria și Liban, urmărind rezistența structurilor zoroastriene în literatura și cultura populară kurdă 3. „În ce privește lucrările mele, este destul de incert dacă voi avea ocazia să-mi continuu studiile iraniene. Dar dacă voi avea un loc care să-mi permită continuarea lor, prima mea sarcină va fi aceea de a face o călătorie în Iran. Cred că aș putea avea aici bani pentru studii topografice și epigrafice, anume cu privire la templele
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
istorico-religioase cel puțin cronologic, față de epoca și condițiile în care Eliade însuși se va interesa de religiile Iranului pre-islamic. 2.3. Este un vechi vis al nostru...tc "2.3. Este un vechi vis al nostru..." Pentru Eliade, descoperirea religiilor iraniene preislamice este poate la fel de veche ca descoperirea lui Pettazzoni, a colecției „Storia delle religioni”, fondată la Bologna, Editura Zanichelli, 1920, și a primelor monografii 5, între care La religione di Zarathustra nella storia religiosa dell’Iran, Bologna, 1920. A fost
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
numi Eliade, și se îndreaptă spre Constantinopol pentru a se îmbarca pentru Bombay, probabil pe aceeași rută pe care câteva decenii mai târziu Eliade ajungea în India. Acolo Modi fondează, în cadrul celebrului Cama Oriental Institute 4, o colecție de studii iraniene (Journal of the Cama Oriental Institute) pe care, fiind încă la Calcutta, Eliade o va cere pentru biblioteca proiectatului institut de studii asiatice 1. Și este foarte probabil să fi primit la București, prin grija celor doi savanți parsi, Modi
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
studii prețioase, inaccesibile majorității cetitorilor. De pildă, profesorul L. Bogdanov a tradus din rusește Teoria militară sasanidă a lui Inostrancev (No. 7, 1926), Obiceiurile populației caspice din Persia secolului X, tot de Inostrancev și Vinul și banchetele în epopeia națională iraniană, de Fr. Rosenberg. Tot profesorul Bogdanov a tradus în englezește Das iranische Nationalepos (1930) de Nestorul iraniștilor, Nöldeke, și Zum Sasanidischen Recht a lui Bartholomæ (1931)”3. La care se adaugăalte nume, Andreas 4, Christian Bartholomæ, James Darmesteter, Jacob Wackernagel
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
rânduri necesitatea studiilor de iranistică pentru cultura română: „Este un vechi vis al nostru, să vedem într-o zi deșteptându-se, printre cercetătorii români, interesul pentru studiile iranistice șs.m.ț. Prin ce a luat și a dat Bizanțului, civilizația iraniană (îndeosebi cea a sasanizilor) interesează direct istoria civilizației românești. Prin sectele religioase, cu rădăcinile în Persia (d.p. bogomilismul), cultura iraniană interesează pe oricine se ocupă de viața sufletească a poporului român”5. În vremea la care Eliade scria asemenea rânduri
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
-se, printre cercetătorii români, interesul pentru studiile iranistice șs.m.ț. Prin ce a luat și a dat Bizanțului, civilizația iraniană (îndeosebi cea a sasanizilor) interesează direct istoria civilizației românești. Prin sectele religioase, cu rădăcinile în Persia (d.p. bogomilismul), cultura iraniană interesează pe oricine se ocupă de viața sufletească a poporului român”5. În vremea la care Eliade scria asemenea rânduri, această urgență culturală suna cu siguranță altfel decât ar putea fi auzită astăzi, când cu greu cezura istorică a cuceririi
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
presa timpului despre arborescenta relevanță a civilizației și religiei Iranului pre-islamic pentru istoria și cultura română: de la frugale elementede istorie a medicinei 1 la relevanța comparativă a surselor istorice pehlevi 2 sau cea istorică a cronicilor persane 3, despre „originea” iraniană acredințelor dualiste în literatura apocrifă și populară românească 4, sau orizontul comparativ al basmelor și legendelor. Aproape în cazul fiecărei direcții era precedat, și nu la un decalaj prea mare, de Hasdeu, Gaster, Șăineanu sau Pârvan. Era un vis pe
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
decantat și nuanțat în seria studiilor de istorie religioasă a Daciei. Dacă acesta este contextul în care Eliade începuse să se intereseze de Iranul antic, Wikander, cam în aceeași perioadă, începea să urmeze cursuri specializate de filologie clasică și limbi iraniene la Uppsala, Paris, Copenhaga sau München, pregătindu-se exact pentru cariera orientalistului specializat ca iranist, sub îndrumarea câtorva dintre marii profesori, ale căror lucrări Eliade le recenzează deja la București sau încearcă cu orice preț să le obțină 1. Astfel
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
trasată tocmai de Eliade: cursurile de indologie ținute la Columbia University (1960) sau la Colegio de México (1967), conferințele de istorie a religiilor Haskell Lectures la Chicago (1967) devin posibile pentru Wikander în urma recomandărilor din partea lui Eliade. 2.4. „Influența iraniană”. Istorism și morfologie istorico-religioasătc "2.4. „Influența iraniană”. Istorism Și morfologie istorico‑religioasă" Cu ocazia colocviului „Mircea Eliade e le religioni asiatiche”, organizat la vechiul institut fondat de Giuseppe Tucci, redutabilul iranist italian Gherardo Gnoli remarca elogios ambitusul larg al
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
la Columbia University (1960) sau la Colegio de México (1967), conferințele de istorie a religiilor Haskell Lectures la Chicago (1967) devin posibile pentru Wikander în urma recomandărilor din partea lui Eliade. 2.4. „Influența iraniană”. Istorism și morfologie istorico-religioasătc "2.4. „Influența iraniană”. Istorism Și morfologie istorico‑religioasă" Cu ocazia colocviului „Mircea Eliade e le religioni asiatiche”, organizat la vechiul institut fondat de Giuseppe Tucci, redutabilul iranist italian Gherardo Gnoli remarca elogios ambitusul larg al utilizării surselor iraniene de către Eliade și pertinența integrării
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
morfologie istorico-religioasătc "2.4. „Influența iraniană”. Istorism Și morfologie istorico‑religioasă" Cu ocazia colocviului „Mircea Eliade e le religioni asiatiche”, organizat la vechiul institut fondat de Giuseppe Tucci, redutabilul iranist italian Gherardo Gnoli remarca elogios ambitusul larg al utilizării surselor iraniene de către Eliade și pertinența integrării lor hermeneutice: „Mircea Eliade nu a fost un iranist de profesie. Dar contribuția pe care a adus-o la istoria religioasă a Iranului antic este importantăprin echilibrul interpretărilor sale”2. Inutil să rezumăm aici acest
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
dualism mai degrabă ontologic decât moral) bine/rău; lumină/întuneric, mistica luminii și consubstanțialitatea lumină-sămânță-spirit3, unitatea contrariilor în motivul androginului primordial, etiologia metalelor 1 sau plantelor 2 prin sacrificiul trupului omului primordial, Gayomart 3, funcția renovatoare a sărbătorilor Anului Nou iranian, Naur½z (în textele pehlevi, la mandeeni și yezidi)4, simbolismul frânghiilor și nodurilor în morfologia demonică iraniană 5. Profitul acestor capitole iraniene, în ansamblul exercițiului comparativ, nu este, fără îndoială, rezumabil ca inflație a referințelor asiatice, ci unul de exemplificare
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
în motivul androginului primordial, etiologia metalelor 1 sau plantelor 2 prin sacrificiul trupului omului primordial, Gayomart 3, funcția renovatoare a sărbătorilor Anului Nou iranian, Naur½z (în textele pehlevi, la mandeeni și yezidi)4, simbolismul frânghiilor și nodurilor în morfologia demonică iraniană 5. Profitul acestor capitole iraniene, în ansamblul exercițiului comparativ, nu este, fără îndoială, rezumabil ca inflație a referințelor asiatice, ci unul de exemplificare a unei metodologii implicite - metodologia unei analize structurale care selectează elemente aparținând diferitelor tradiții religioase, subsumabile aceluiași
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
metalelor 1 sau plantelor 2 prin sacrificiul trupului omului primordial, Gayomart 3, funcția renovatoare a sărbătorilor Anului Nou iranian, Naur½z (în textele pehlevi, la mandeeni și yezidi)4, simbolismul frânghiilor și nodurilor în morfologia demonică iraniană 5. Profitul acestor capitole iraniene, în ansamblul exercițiului comparativ, nu este, fără îndoială, rezumabil ca inflație a referințelor asiatice, ci unul de exemplificare a unei metodologii implicite - metodologia unei analize structurale care selectează elemente aparținând diferitelor tradiții religioase, subsumabile aceluiași mitologem pe care îl confirmă
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
selectează elemente aparținând diferitelor tradiții religioase, subsumabile aceluiași mitologem pe care îl confirmă în modalități particulare, o metodologie ce sustrage prin varietatea acestei omogenități morfologice intensiunea unei semnificații (religioase) independentă de condițiile ocurenței istorice a motivelor-suport6. Chestiunea „influenței sau originii iraniene” este un topos de multe ori folosit de Eliade, traversează literatura sa de specialitate și, decele mai multe ori, acele pagini care racordează elementele de folclor românesc la comparatismul istorico-religios. Bunăoară, originea legendei Avestiței „este, firește, orientală. Chiar numele de
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
de multe ori folosit de Eliade, traversează literatura sa de specialitate și, decele mai multe ori, acele pagini care racordează elementele de folclor românesc la comparatismul istorico-religios. Bunăoară, originea legendei Avestiței „este, firește, orientală. Chiar numele de Sisinie trădează obârșia iraniană”1. Fără îndoială, Eliade se gândea exact la eponimul ultimei dinastii iraniene, Sassan, fără să poată avea știință, la acea dată, de existența a numeroase sigilii de factură magică purtând inscripționat numele de S³s³n, cu reprezentări iconografice similare celor de pe
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
decele mai multe ori, acele pagini care racordează elementele de folclor românesc la comparatismul istorico-religios. Bunăoară, originea legendei Avestiței „este, firește, orientală. Chiar numele de Sisinie trădează obârșia iraniană”1. Fără îndoială, Eliade se gândea exact la eponimul ultimei dinastii iraniene, Sassan, fără să poată avea știință, la acea dată, de existența a numeroase sigilii de factură magică purtând inscripționat numele de S³s³n, cu reprezentări iconografice similare celor de pe amuletele copte și greco-orientale pe care le citează, figurând variațiuni ale motivului
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
de pe amuletele copte și greco-orientale pe care le citează, figurând variațiuni ale motivului cavalerului războinic. Recente cercetări asupra glipticii sasanide au pus în evidență contextul magic al utilizării acestor sigilii 2 (neexistând însă elemente suficiente pentru reconstituirea unei mentalități magice iraniene, în absența unui corpus literar comparabil cu Atharvaveda). Relevanța influenței iraniene intervine aproape în toate argumentele deja citate pe care Eliade le invoca pentru necesitatea studiilor de iranistică în România. Revine și mai târziu, tot mai (sau la fel de) marginal: prezența
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
ale motivului cavalerului războinic. Recente cercetări asupra glipticii sasanide au pus în evidență contextul magic al utilizării acestor sigilii 2 (neexistând însă elemente suficiente pentru reconstituirea unei mentalități magice iraniene, în absența unui corpus literar comparabil cu Atharvaveda). Relevanța influenței iraniene intervine aproape în toate argumentele deja citate pe care Eliade le invoca pentru necesitatea studiilor de iranistică în România. Revine și mai târziu, tot mai (sau la fel de) marginal: prezența misterelor mithraice pe teritoriul Daciei nu ar constitui nici primul, dar
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
care Eliade le invoca pentru necesitatea studiilor de iranistică în România. Revine și mai târziu, tot mai (sau la fel de) marginal: prezența misterelor mithraice pe teritoriul Daciei nu ar constitui nici primul, dar nici ultimul „contact al acestui popor cu spiritualitatea iraniană”3, sau „în formarea poporului și a civilizației geto-dace, elementele iraniene (scitice), dar mai ales celtice au jucat un rol important; în urma acestor influențe și simbioze substratul traco-cimerian a primit înfățișarea culturală specifică, care îl distinge de culturile tracilor balcanici
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
Revine și mai târziu, tot mai (sau la fel de) marginal: prezența misterelor mithraice pe teritoriul Daciei nu ar constitui nici primul, dar nici ultimul „contact al acestui popor cu spiritualitatea iraniană”3, sau „în formarea poporului și a civilizației geto-dace, elementele iraniene (scitice), dar mai ales celtice au jucat un rol important; în urma acestor influențe și simbioze substratul traco-cimerian a primit înfățișarea culturală specifică, care îl distinge de culturile tracilor balcanici”4. De fapt, acest operator istoric rămâne constant secundar, întrucât interesul
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
ales celtice au jucat un rol important; în urma acestor influențe și simbioze substratul traco-cimerian a primit înfățișarea culturală specifică, care îl distinge de culturile tracilor balcanici”4. De fapt, acest operator istoric rămâne constant secundar, întrucât interesul principal pentru sursele iraniene, de altminteri pentru oricare alte surse, rămâne la Eliade de tip structural, morfologic-comparativ. Unui tânăr, oricărui tânăr entuziasmat de descoperirea cine știe cărei „influențe religioase”, i-ar fi răspuns că „problema metodologică e următoarea: avem dreptul să considerăm similitudinea între două grupuri
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
atenția asupra aceluiași motiv: semnificația inițiatic-funerară a originilor jocului de șotron 2. Când Stig Wikander este recuperat din vecinătatea operei lui Dumézil, acest lucru se petrece în virtutea continuității pe care savantul suedez a propus-o între eposul medieval indian și iranian și vechea literatură religioasă indo-iraniană, vedică și avestică. Personajele principale din Mah³bh³rata și Sh³hn³meh reproduc în manieră personificată și context dramatic structura vechilor divinități indo-iraniene, repartizate trifuncțional de Dumézil. Cei cinci frați PañĂava, YuddhiÌÚira, Bhima, Arjuna, Nakula și Sahadeva, de
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
literatura română”. Până la lecturile din același Le mythe de l’éternel retour coboară și modul particular în care este construită cea de-a șasea conferință, „Indo-european Eschatology”, unde Wikander procedează la o partiție a celor două perspective eshatologice, indiană și iraniană, în funcție de interpretarea temporală a două secvențe epice. Tipurile de înrudire dintre personajele principale în cele două epopei, frăție în Mah³bh³rata sau raporturi patrilineare în Sh³hn³meh, sunt pentru Wikander secvențe redevabile unor teologeme temporale pe care le camuflează. Și de această
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]