2,305 matches
-
ei și caută intens să realizeze acest obiectiv. Ea încearcă să dobândească un astfel de loc mai mult decât orice alt lucru și poate chiar să uite cât era de flămândă și cât disprețuia iubirea, considerând-o ca fiind ceva ireal, care nu este util sau care nu are nici o importanță. Acum însă ea simte acut durerea singurătății, izolarea, refuzul, absența prietenilor sau brutalitatea”. Mai mult decât atât, raportul cu ceilalți îi permite să consolideze un raport mai bun cu sine
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
sensul profund al propriei vocații, dacă nu se simte parte integrantă dintr-un proiect superior de viață pentru care investește energie și sănătate, riscă să transforme fericirea productivă a acestei vârste într-un blocaj egoist, în care să primeze așteptările ireale și de cele mai multe ori dezamăgitoare. Recuperarea unei fericiri rodnice și dătătoare de viață înseamnă gustarea din ceea ce dă cu adevărat sens existenței proprii, pentru ca ea să fie coerentă cu credința profesată. De fapt, tocmai în această fază, relația cu ceilalți
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
formare permanentă. „Formarea permanentă face parte din cerințele consacrării călugărești”. Dacă drumul de formare pentru o viața consacrată fericită nu are la bază viața, atunci rămâne apropiat de anumite surogate informative separate complet de realitate și riscă să amplifice așteptările ireale ale unei stări de bine care să fie scop în sine și ale unei spiritualități autoreferențiale. De multe ori se trăiește cu impresia că un curs special sau un an sabatic poate să reseteze motivațiile pline de bucurie și sensul
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
prinsă de el. Aceiași castani, poate chiar mai mulți și numeroși molizi pitici. Un colțișor de verdeață și aer curat, răspândit de natură chiar în mijlocul tumultului general. Pe alee, din loc în loc, câte un felinar aproape orb, aruncă o lumină ireală< întunericul nopții de iulie s-a născut doar pentru ei, rondoul de piatră este ideal pentru îndrăgostiți. Format din coloane de piatră, dispuse în arc de cerc, cu o dublură simetrică aflată în partea opusă, la intrarea în parc dar
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
deranjează nimeni! șoptește Flora care îi simțea reținerea când o săruta. Peo bancă mai sunt două umbre întruna, însă departe de-a lor, la distanță incomensurabilă, străjeri care își fac datoria în tăcere. În iarba întunecată și înaltă, la umbra ireală a unui arbust îi simte răsuflarea ca a vânturilor deșertice. Începe aparent liniștit să-i descheie nasturii și, printre două răsuflări, ea șușotește: - Nebunule! Însă el nu se oprește iar ea îl lasă supusă să-i arunce hainele într-o
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
repetându-se, să mă uiți! Cuprinsă brusc de un val de efluvii lirice, miloase îl înăbuși. El face o ultimă încercare timidă de a afla adevărul urmărind același țel disperat de a rămâne împreună și din nou glasul îi sună ireal: - Îl iubești!? Flora râde, nu vrea să-i răspundă. Vrea să îl lase să afle un alt adevăr simplu. Nu îl dorește decât pe Laur, dar îl are, este al ei! Ies din apă și încă o ține în brațe
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
în vid o seducție de plinătate viitoare - acela nu se știe măcina pozitiv, nu-și știe cheltui cu folos excesul de zădărnicie al vitalității. Psihologii, care se aplică asupra altora, fiindcă ei înșiși n-au destul suflet, derivă înclinația spre ireal numai din deficiențele noastre. Ei nu cunosc în ce fel absența poate izvorî dintr-o senzație de barbarie. Sau cum se amestecă anemia și barbaria în priveliștea de irealitate a vieții. Căci, într-adevăr, la ce le-am vorbi de
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
de neființă ne apropie ființa. Nimicul e un balsam existențial. În felul acesta, înțeleg mai bine înclinarea noastră bolnăvicioasă, plină de suferință pasionată, pentru femeie. Deși mai ancorată în viață decât noi, nu-i putem totuși răpi un caracter de ireal, alcătuit atât din poezia vaporoasă în care ne complăcem a o învălui, cât și din echivocul sexualității. Femeia este orice, afară de o evidență. Și suferința în dragoste, în orice dragoste, împlinită sau neîmplinită, câștigă în adâncime și ciudățenie cu cât
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
absolut; nu în mod obiectiv, ci subiectiv. Un absolut pentru simțirea noastră, dar căruia nu i se poate atribui un element de irealitate și fantezie. Căci, din perspectiva eternității, timpul cu toată multiplicitatea lui de clipe individuale este, dacă nu ireal, destul de irelevant pentru realitățile esențiale. În eternitate trăiești fără să regreți și fără să aștepți ceva. Nu este, în structura momentului trăit ca atare, o scoatere din relativitatea gustului și a categoriilor, o depășire a imanenței în care ne cuprinde
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
nu importă care alta. Ori realizezi ori nu realizezi nimic, ori crezi ori nu crezi, totuna e, precum totuna este dacă taci sau dacă strigi. Poți găsi totului o justificare, precum nu poți găsi nici una. Totul este în același timp ireal și real, absurd și firesc, fantastic și plat. Nici un lucru nu poate fi pus înaintea altuia, precum nici o idee nu e mai bună decât alta. De ce să te întristezi de tristețea ta și să te bucuri de bucuria ta? Ce-
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
realitatea. La fel, adevărul le scapă în mod iremediabil. Realității, pe care abia o tolerează, ele substituie imaginea, iar prezentului, greu de suportat, trecutul. "În istorie, după Le Bon, aparența a jucat întotdeauna un rol mult mai important decît realitatea. Irealul are preeminență asupra realului"143. Gîndirea mulțimilor este întotdeauna una a lucrurilor deja cunoscute, deja văzute. Iată de ce o dată ce-am căzut, ca peștii, în plasa mulțimilor și am ajuns să visăm cu ochii deschiși, ideile pătrund în spiritul nostru
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
a-l apăra de violențele spectatorilor indignați de crimele sale imaginare. Cred că avem aici unul dintre cei mai remarcabili indici ai stării mentale a mulțimilor și mai ales ai ușurinței cu care pot fi ele sugestionate. În ochii lor, irealul are aproape tot atîta importanță cît și realul. Manifestă o tendință evidentă de a nu le deosebi"146. IV Fie că suprapune, fie că proiectează ideile-imagini, gîndirea automatică nu se preocupă deloc de rigoarea ori de coerența lor. Ea tinde
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
autoritate. Stuctural conservatoare, masele au o aversiune profundă pentru noutate și progres, dar și un respect fără margini față de tradiție. Cu alte cuvinte, ele nu au cunoscut niciodată setea de adevăr. Cer iluzii la care nu pot renunța. Preferă întotdeauna irealul, realului. Irealul acționează asupra lor cu aceeași forță ca și realul. Manifestă o tendință vizibilă de a nu face nici o distincție între unul și celălalt"373. Pentru a schița un tablou complet al vieții sociale, am putea relua și comenta
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
conservatoare, masele au o aversiune profundă pentru noutate și progres, dar și un respect fără margini față de tradiție. Cu alte cuvinte, ele nu au cunoscut niciodată setea de adevăr. Cer iluzii la care nu pot renunța. Preferă întotdeauna irealul, realului. Irealul acționează asupra lor cu aceeași forță ca și realul. Manifestă o tendință vizibilă de a nu face nici o distincție între unul și celălalt"373. Pentru a schița un tablou complet al vieții sociale, am putea relua și comenta fiecare frază
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
ipseitate transcendentală. În erotismul dezlănțuit, problema alterității dispare. Înfometat de viața nemuritoare a celuilalt, corpul guvernat acum de pulsiunile dorinței nu ajunge decât să-și exercite dominația temporară asupra unui corp străin. Întâlnirea cu celălalt este imaginară („o semnificație noematică ireală” 1). Magia încetează prin obiectivarea reciprocă, dar retorica prefăcătoriei o poate substitui cu succes 2. Reluarea acestei ratări, ce se face cu unicul scop de a gratula dorința de plăceri izolate, caracterizează nihilismul culturii erotice. El orchestrează cu fast numai
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
ca dislocare a „obiectului” din ordinea realității date și, În același timp, coagulare promisă (dar nerealizată, rămasă deschisă) a unei lumi ca proiecție a dorinței sale de depășire a limitelor impuse de „formulă” și „convenție”. Cum afirmă J.-P. Sartre, „irealul e produs În afara lumii de către o conștiință care rămîne În lume, și omul imaginează tocmai pentru că este transcendentalmente liber”, iar „imaginarul este În fiecare zi acel «ceva» concret către care existentul e depășit”. Altfel spus, „imaginarul reprezintă În fiecare clipă
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
să bată, Din hamul de furtună să se desfacă vîntul. Îți treci ca un descîntec mîna prin evocare... Lumea capătă străluciri cristaline, devine diafană și muzicală: Ascultă: șlefuită În muzici sticla crăngii, Profund glasul iubirii rostogolit pe minge În floare, ireală e lacrima tălăngii Și-n scoarță suveniru-i răbojul pe meninge... A scrie Înseamnă Încă o dată pentru poet a contura, prin aproximări succesive, infinitele fațete ale trăirii, dezvăluite fără preconcepție, În Însuși actul producător al discursului liric: Și-n vers voi
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
nivelele, secvențele amplu desfășurate ale acestui ciclu. Desfășurare mai coerentă decît oricînd, urmînd În genere firul unor „evenimente” - fapte Împrumutate adesea cotidianului, Însă transformate În tot atîtea „Întîmplări În irealitatea imediată”. Peisaje și itinerarii obișnuite apar Învăluite Într-o lumină ireală, de vis, gesturile și obiectele capătă contururi halucinante, Într-un univers de aburoase, somnolente himere, de ecouri și oglindiri, de impalpabile reliefuri. Drumul poetului (și al poemului) e trasat din primele momente Într-un spațiu oniric („Da, pe drumul acesta
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
alunecarea în alt plan, deschid calea reveriei și înlesnesc răsturnările și încălcările de granițe. Căci dincolo de tonul ironic-livresc se întrevăd sugestii vag-fantaste, bunăoară chiar în primele versuri unde se vorbește despre zgomotele „reale”, iscate de jocul de lumini și umbre („ireal”, așadar), al flăcărilor din sobă: atinsă de „egreta” focului, scara de lemn „trosnea”. Oricum ar fi - chiar dacă admitem că am avea de-a face, în fond, cu un tip particular de récits inachevés, în care ponderea este deținută nu de
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
face să uite că era nebun, și puțin chiar credea în născocirile lui: Ceea ce omul este capabil să găsească în propria închipuire, poate găsi și în realitate, repeta el ca și cum ar fi trebuit să intrevadă o legătură între real și ireal. "Cheia misterului vieții oamenilor și a lucrurilor se află în orice stihie a naturii, e de-ajuns să știi s-o descoperi". În pofida interdicției papale, continua să scrie fără răgaz: se simțea proaspăt și plin de energie ca pe vremea
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
ezitând a lua o hotărâre. Cu cât se apropia, Ioanide se încredința că umbra era Pica. Atunci când fu lângă ea, o prinse de braț. - Ce faci tu aici? Fata scoase un țipăt și întoarse spre arhitect ochii de un albastru ireal. - Pe cine pândești tu, de ce nu mergi acasă? insistăIoanide, însă afectuos. - Mi-e frică, nu pot! se cutremură Pica. - De cine ți-e frică? Pica își dădu seama, calmîndu-se, că făcuse o imprudență și se rectifică: - M-ai speriat tu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
fi obliterat era obrazul brăzdat de cutremurul anilor. Orice tentativă de a-l modifica, planifica era inutilă și atunci madam Farfara adoptă curajos artificiul sincer. Se masca de-a binelea sub un strat de fard, ce-i dădea o față ireală, agreabilă în viziuni scurte, periculoasă totuși sub o reverberație crudă, sau în atmosferă înăbușitoare. Toate aceste operații de restaurație arheologică cereau timp și madam Farfara era într-o continuă preparație estetică. Pentru ea era fatal neglijeul, de aceea niciodată nu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
să locuiești pe un balon de săpun. Sau să te plimbi pe acel elefant cu picioare de păianjen, pictat de Dali. Așa se face că banii sunt ochiul dracului. Te pot transporta prin canalul propriilor tale dorințe, de la real spre ireal. Irealul nu e nici măcar imaginar, ci un deficit de ființă, o minciună. Și totuși omul e construit să iubească poveștile. Cănd cele clasice i se par plicticoase sau inaccesibile căci cer efort, vor veni spre el întotdeauna unele moderne, facile
Lacrimi şi bani. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2288]
-
locuiești pe un balon de săpun. Sau să te plimbi pe acel elefant cu picioare de păianjen, pictat de Dali. Așa se face că banii sunt ochiul dracului. Te pot transporta prin canalul propriilor tale dorințe, de la real spre ireal. Irealul nu e nici măcar imaginar, ci un deficit de ființă, o minciună. Și totuși omul e construit să iubească poveștile. Cănd cele clasice i se par plicticoase sau inaccesibile căci cer efort, vor veni spre el întotdeauna unele moderne, facile, ușor
Lacrimi şi bani. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2288]
-
SACRUL ȘI PROFANUL Ceea ce dăinuie la Mircea Eliade până la sfârșit, este ideea-convingere, că prin tot ceea ce Întreprinde și creează omul culturilor mitice face să transpară „setea de real”, de ontic, nostalgia retrăirii Întregului, voința de centrare În miezul realității. Invers, irealul și semnificativul Îi provoacă oroare. Aceste două atitudini existențiale, fundamentale, constituie temeiul antropologic al opoziției sacru profan și al echivalării sacrului cu Ființa Însăși cu Realitatea. Sentimentul sacrului este un element esențial al condiției (conștiinței) umane. Pe urmele lui R.
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]