4,886 matches
-
Sărbătoarea Măgarului, Sărbătoarea Nebunilor, Comedia de Paști etc. Un sentiment similar se afla în motivul care îngăduia soldaților romani să cânte niște cântecele satirice despre generalul triumfător. Concomitent cu conștiența strălucirii vieții și a realității gloriei lua naștere o detașare ironică. În același fel, fără să fi fost nevoie de satirele unui Lukianos, era multă ironie în viețile zeilor greci, nici realitatea cerească a acestora nefiind cruțată de suflul ascuțit al ironiei. Așa cum în existență se află mult din ceea ce nu
Soren KIERKEGAARD - Despre conceptul de ironie by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/11103_a_12428]
-
a unui simbol nazist de către o instituție a statului român, care, se știe bine, a avut parte în istoria sa de o mișcare politică fascista, legionarismul, de care încă nu s-a dezis oficial? Sau poate, de ce nu, o critică ironică și subtilă la adresa nostalgiei după perioada interbelică a unor intelectuali români contemporani? Sau poate că a fost pur și simplu o suplinire a lipsei de talent prin dorința de a șocă cu orice preț, așa cum s-a spus5. Se pare
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
Când lumina scade treptat în blocul operator și se face întuneric, exclam naiv în sinea mea, cu partea de jos amorțită...na, s-a stins lumina! Când scot, în acest sens, un sunet, aud în stânga mea vocea clară, sigură, oarecum ironică, a lui Lucifer Damian și Daniel, asigurând: se lucrează! Totul și începuse... Am toată luciditatea să recunosc, în final, că muzica sferelor emisă de blocul operator fusese asemeni unei lansări Nasa în spațiu... Câți la noi, în Europa, în lume
Panduri by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11163_a_12488]
-
și a unei filosofii mai largi, a unei concepții integratoare, care se sprijină temeinic pe libertatea privirii, pe siguranța gestului și pe luciditatea formulării. Din experiența de restaurator, Săvescu își extrage, în primul rînd, o capacitate extraordinară, cînd sobră, cînd ironică și ludică, de a colabora cu materialul și de a manipula tehnicile și limbajele. Pe cîteva panouri de lemn, în fapt scînduri aproape fruste, el se joacă nu doar cu alternața plin-gol, cu dialogurile posibile dintre artificiul intervenției și expresia
Dinu Săvescu - un portret by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11170_a_12495]
-
recunoscut în persoana virtuozului risipitor Al. O. Teodoreanu-Păstorel. Venind mai încoace, ne putem referi la Al. Paleologu, ,nespecializat" și acesta în pofida numeroaselor sale sclipitoare scrieri, om-spectacol de un aristocratism veritabil iar nu mimat, lipsit de morgă et pour cause. Dar ironicul moroz Alexandru George, și el polihistor, balansînd între o proză în care își recunoaște unica prestație legitimă și o pletoră de eseuri și comentarii pe toate temele posibile, n-are și d-sa o coastă de diletant? Mai cu seamă
Un matein între mateini by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11141_a_12466]
-
voce distinctă și calmă în meleul milenarist. Iată că a doua lui carte îl reapropie de formula dominantă în poezia de azi, cu cele două trepte - realism și expresionism - parcurse de un subiect și o lume în criză. În pofida săgeții ironice la adresa lui Marius Ianuș (există o concurență acerbă, subterană și la vedere, între acești doi scriitori), următoarea ars poetica pare desprinsă direct din programul ,Fracturilor", cu miza dublă pe furie și sentimentalism, ruptură și reîntregire a eului: , Nu mă mai încurc
În oglindă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11183_a_12508]
-
heavy-metal" (AC 24, 2004, 10); ,se știe că pleata e mândria oricărui rocker" (fanclub.ro); ,cockerii, ca și rockerii, se bat pentru pleata lor" (vlg.sisnet.ro); ,e plin de liceeni teribiliști, cu cercei și pleată" (alexbrie.net). O expresie ironică e cu pleata-n vînt: Don Juan cu pleata-n vânt" (cuvlibdeva, 2001); ,intelectualii noștri cu pleata'n vânt" (planetamoldova.net). Asemănătoare este preferința familiar-argotică pentru singularul ochi, chiar atunci cînd în mod evident este vorba de o percepție normală
"cu pleata-n vînt" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11187_a_12512]
-
privești și parcă îl vezi, așa cum era el în viață, pe autorul Moromeților. ŤCel mai iubit dintre pămînteniť se dovedește acum a nu fi iubit de nimeni, fiindcă nimeni nu se îngrijește de mormîntul lui". Și cu încă o turnură ironică: ,Cît despre Ťlotul scriitorilorť, unde a fost îngropat și Bratoloveanu, acesta are aspect de groapă comună, umplută pînă la refuz cu morți iluștri!". La polul opus acestui motiv funebru sîntem delectați cu un florilegiu de anecdote. O performanță... maoistă: în cadrul
Condei acid - II by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11212_a_12537]
-
Nando este de a-l determina pe secretarul general al PMR să-l elibereze din închisoare pe Lucrețiu Pătrășcanu. Primit de tov. Ghiță-Dej, zis în popor și Ghiță-Jeg, și asistat de vigilentul Drăghici, de ambițiosul general Ceaușescu, de moderatul și ironicul Maurer, și de prof. Miron Constantinescu, Nando este informat că eliberarea lui Pătrășcanu depinde de hotărârea ce se va lua la procesul lotului din care făcea parte. După care este expulzat, nu înainte de a avea parte de o scenă de
Politică și amor în obsedantul deceniu by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/11227_a_12552]
-
Daniel Cristea-Enache Sunt destul de numeroși aceia care cred (cu zâmbetul ironic aferent) că scrisul este o ocupațiune eminamente bărbătească, spiritului feminin fiindu-i arondate alte plăceri. Femeia la cratiță, cu sugarul la piept și cârpa de șters praful la-ndemână e o imagine ce traversează subconștientul multor reprezentanți ai sexului ,tare
Femina by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11230_a_12555]
-
demult de către Alexandru George asupra nuvelei ŤCalulť de Marin Preda". Rememorările din copilărie și adolescență ale lui Gala Galaction au constituit, în opinia d-lui Cristea, modelul scriiturii din opul memorialistic al lui Preda: "înduioșate sobru, presărate adesea cu observații ironice și autoironice, nelipsite de accente satirice sînt amintirile despre anii de școală, despre primul învățător, despre profesorii din liceu, cărora paginile corespunzătoare din ŤViața ca o pradăť de Marin Preda le par tributare". Dar naturala interacțiune a creațiilor apare însoțită
Criza trecutului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10662_a_11987]
-
zadar./ Absența ta e un pustiu de glorii." (p. 57) Nu se poate ști cum ar fi evoluat poezia lui Valeriu Stoica dacă autorul nu ar fi abandonat definitiv acest drum. Este posibil să fi urmat relaxarea prozodică și textualismul ironic al colegilor săi de generație (optzeciștii), dar mai degrabă cred că ar fi mers spre un conceptualism somptuos, spre o lirică în care accentul ar fi căzut mai mult pe idee decât pe viziune, un univers poetic în care filosofia
"Păcatele tinerețelor" by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10656_a_11981]
-
refăcut ușor verbul a lustra (prin derivare regresivă convergentă cu împrumutul cult, rezultatul corespunzînd verbului latinesc lustrare). De la verb, s-a format în contextul actualelor dezbateri politice derivatul lustrabil, cu sufixul -bil: adjectivul adesea substantivizat adaugă sensului tehnic o notă ironică, pentru a caracteriza pe insul pasibil de lustrare (acțiunea defavorabilă celui vizat este văzută și ca o aptitudine personală, în măsura în care evocă termeni ca prezidențiabil, ministeriabil etc.): "nu va rămîne în funcție dacă va fi găsit lustrabil " (Cotidianul, 11.04.2006
Lustrație by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10680_a_12005]
-
să spună ceva" (ib.) "și conservatorii au lustrabilii lor" (Evenimentul zilei = EZ, 10.04.2006); "lustrabilul Ion Iliescu avea la vremea respectivă, în rândul majorității populației, un statut semi-divin" (blog.hotnews.ro). Ghilimelele semnalează uneori noutatea termenului, alteori chiar distanța ironică. Accidental, s-a produs și un derivat anormal în -bil, nu de la verb, ci de la substantivul lustrație: "dacă numărăm lustrațiabilii din viața politică și economică românească, găsim duium, bre" (forum Adevărul, 19.04.2006). Verbul a lustra a fost folosit
Lustrație by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10680_a_12005]
-
tot de aici lumea clasică din rîndurile căreia își alege autorii ale căror cărți le comentează: Petronius, Apuleius, Augustin, Origene, Montaigne, Hawthorne sau Borges. Și, deși autosarcastic în adîncul firii sale, Valeriu Gherghel nu are defel o natură polemică, dimensiunea ironică a ființei sale înăbușindu-i coarda vituperantă a scriitorului belicos. Valeriu Gherghel are o blîndețe constituțională, iar părerile lui, cu toate că sînt răspicate și ferme, nu au asprimea unui spirit încrîncenat. Și chiar și atunci cînd se distanțează de opiniile unui
Patima lecturii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10668_a_11993]
-
Groșan, cititorul devine convins că vede existență și este tentat să caute semnele destinului, el este adus cu picioarele pe pămînt de autor care îi reamintește cu brutalitate că se află în fața unui simplu artefact, dincolo de care veghează zîmbetul său ironic. De altfel, raportul dintre viață și poveste este la Ioan Groșan unul destul de complicat și adesea contorsionat. Fiecare poveste are în centrul ei o existență. Dar fiecare existență dobîndește semnificație doar prin poveștile țesute în jurul ei. Scrie, la un moment
Textualismul planturos by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10676_a_12001]
-
unui studiu de naratologie, povestirile din volumul Trenul de noapte ar putea produce importante revelații. Ioan Groșan face parte, indiscutabil, din elita prozatorilor români. În scrisul său se regăsesc toate mărcile literaturii generației sale, dar și ceva în plus: detașarea ironică specifică unui scriitor inteligent, mereu lucid, care nu își pierde capul nici în fața sofisticatelor tehnici de asamblare a textului, nici în fața fascinantelor și adesea seducătoarelor căi ale epicului pur. În mod paradoxal, deși este un stilist de mare subtilitate, un
Textualismul planturos by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10676_a_12001]
-
revoluționară, în primul rînd în ignorarea categoriilor literare care defineau Vechiul regim al literaturii. Proza recalcitrantă este refractară la o sensibilitate fie prozelit-entuziastă, în anii '60 (mișcările de protest pacifiste și antiburgheze din Occident însoțite de modele artistice respective), fie ironică sau, dimpotrivă, patetic-superficială, în anii '80 (postmodernismul de tip anglo-saxon, alianța dintre cultura populară și cea înaltă); recalcitrantă față de dezvoltarea industriei literare (prin transformarea ficțiunii în literatură de divertisment), față de evidența destituirii literaturii din funcția de vehicul ideologic (evidență de
Declinul prozei franceze by Matei Alexandru () [Corola-journal/Journalistic/10708_a_12033]
-
ajuns și la litera B" (Blaga, Barbu, Bacovia). În fine, comutând discuția din acest plan onomastic într-unul simbolic, Alexandru George va ajunge la echivalări și inflexiuni relativ surprinzătoare pentru cei care-i cunosc raționalismul critic, tonul mai ,uscat" și ironic al comentariului. Lectorul tras de urechi în primul paragraf al cărții se răzbună printr-un surâs atunci când parcurge următoarele fraze, dorite lămuritoare: ,Pentru cel care poate să treacă cu vederea peste circumstanțe și să scruteze viitorul, statura poetului pe care
Cuvinte potrivite by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10721_a_12046]
-
sistemului filosofic al lui Lucian Blaga. Însă indiciile parodierii sunt foarte puține, abia găsim câteva sintagme de genul: ,diferențialele stilistice", ,dogmatismul ideii", ,fenomenul originar", ,unanimul anonim", care ar putea fi luate ca niște reminiscențe. Concluzia Logosului nu poate fi decât ironică: ,Adevărul Absolut e în arterele noastre. Nu le deschideți. Nu găsiți decât provizoratul" - o concluzie care nu are nimic de a face cu filosofia lui Lucian Blaga. Însă experimentul lui VVM ne îndeamnă să ne întrebăm dacă este posibilă o
Un roman împotriva cititorilor by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10722_a_12047]
-
acceptate pe baza invocării unei autorități. Și dacă intelectualii din prima categorie sînt morali, cei din cea de-a doua categorie sînt amorali. Dacă primii sînt cîrcotași, ceilalți sînt mai curînd neutri. Dacă primii sînt melancolici și utopici, ceilalți sînt ironici și realiști. Celor dintîi, spune Lepenies, li se potrivește expresia de "conștiință vinovată". În schimb, oamenii de știință ilustrează tot mai mult ipostaza "conștiinței împăcate", adică ipostaza ființei ce s-a împăcat cu o lume în fața căreia sentimentul de nemulțumire
Apusul intelectualilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10766_a_12091]
-
dacă ești bazat sau fraier", BUG Mafia). E consemnat însă și într-o stenogramă care înregistrează vorbele unui jurist: "dacă ai normă ești bazat" (,Stenograma care l-a înfundat pe Tender", Cotidianul, 4 martie 2006). Pătrunde în presă, prin citări ironice: "dacă ești Ťbazatť, musai să arunci câteva mii de euro pe câteva zile în Poiană" (Gândul, 21 octombrie 2005). Nici publicitatea nu pare să rateze racordarea la moda lingvistică a momentului: "Ești bazat? Ai făcut copii? Acum ai familie numeroasă
"Bazat" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10765_a_12090]
-
participiul adjectival crizat, creații recente (încă) necuprinse în dicționarele generale, au căpătat o circulație destul de mare în ultima vreme, mai ales în limbajul tinerilor. Cum se întîmplă destul de des, din registrul familiar oral - unde au avut de la început un sens ironic - ele au pătruns rapid în mesajele de pe Internet și chiar în scrisul jurnalistic (de pildă, într-un reportaj despre elevii din Cișmigiu: ""Mamă, ce se crizează profu' când vede câți am plecat", adaugă altul", "Adevărul", 5.03.2002). Cuvintele sînt
"A se criza" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10907_a_12232]
-
a marelui orator, pe care o admiră și o îndrăgește. Restul corpului profesoral i se pare antipatic. Mai toate profesoarele sunt fete bătrâne, acrite. Viitoarea directoare, Elena Rădulescu-Pogoneanu, soția cunoscutului junimist, elev al lui Titu Maiorescu, era autoritară și mereu ironică. S-ar putea spune, cu vorbele lui Bacovia, că liceul a fost pentru Lucia un fel de ,cimitir al tinereții sale". Și nu e chiar de mirare, întrucât avea un complex de inferioritate. Se considera urâțică și prea scundă. Era
între bunăcredință și conformism (I) by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/10908_a_12233]
-
sentimental". Era ,dezbrăcat de morga care-l acoperea ca o armură". Dar criticii nu-i sunt la inimă Luciei Demetrius. Aflându-se într-o vară la Casa Scriitorilor de la Bușteni, îi întâlnește pe Vladimir Streinu și Șerban Cioculescu, de obicei ironici, care nu spuseseră ,o vorbă de bine sau de rău despre cartea ei și despre cele următoare". G. Călinescu are parte de un portret eminamente negativ pentru că fusese foarte sever cu romanul Tinerețe. îl vede ca pe ,un om scund
între bunăcredință și conformism (I) by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/10908_a_12233]