1,908 matches
-
deși de fapt vorbesc singură. Încerc să mă conving că sunt puternică. Sigur că da, încuviințează Debbie. Niciodată nu e plăcut să te desparți de cineva. Pur și simplu urăsc sfârșitul, tu nu? Începi să te întrebi pentru ce ai irosit atâția ani. Ce ai de arătat în schimbul investiției tale? Oricum, adaugă ea cu un zâmbet plin de compasiune, tuturor ni se dau papucii la un moment dat în viață și pur și simplu mergem mai departe. Mi-ar plăcea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
să mă facă centrul vieții lor. Nu o să-i mai sun, vizitez și nici măcar nu o să le mai ies în întâmpinare. Nu. De fapt, o să petrec timp prețios cu familia și prietenii, făcând lucruri distractive. Cum ar fi să nu irosesc timpul gândindu-mă la membrii sexului opus. O să mă implic și în vreun soi de grup caritabil, și așa o să mă simt mult mai bine. Și poate o să mă apuc de un sport. De asemenea, o să mă afund în scenariul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
și te obișnuiești cu ea. Când mă gândesc acum, am fost destul de norocoasă că am scăpat atât de ușor când mi-a dat papucii Tim, nu? Vă închipuiți ce viață conjugală plictisitoare am fi avut? Oricum, nu o să-mi mai irosesc timpul gândindu-mă la Tim. Mai ales în seara asta. Ce idee! Adam a comandat șampanie, și chelnerul toarnă în două pahare. Sunt impresionată. Mă întreabă ce vreau să comand, iar eu iau meniul. Din păcate, e doar un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
în camera lui. Începeam să citesc o revistă sau să schimb canalele televizorului cât așteptam. Uneori chiar sunam pe cineva pentru o discuție scurtă pe mobil. Oricum, pentru numele lui Dumnezeu, de ce mă gândesc iar la Tim? Nu mi-am irosit destul timp cu el cât am fost împreună? Chiar nu ar mai trebui să îi acord timp prețios din gândurile mele. Observ că Adam golește sticla de șampanie. Sper că își dă seama că trebuie să mă ducă acasă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
să mă deranjeze. Nu. Nu ar fi trebuit să aibă nici cel mai mic impact. Mă întreb de ce a avut totuși? Hmmm. Oricum, am prieten acum, așa că Lydia și restul fetelor pot să se certe pe Mike. Nu mi-aș irosi timpul alergând după el. Doamne ferește. Da’ de unde? Probabil e și-așa destul de îngâmfat. Încerc să mă concentrez asupra revistei, dar nu pot. Vocea lui Mike încă mai bodogănește despre toate țările deasupra cărora am trecut. Acum descrie vremea, bla, bla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
îi place viața, m-a făcut să-mi dau seama că sunt alte lucruri mai importante pe lume decât Adam Kirrane și că, de fapt, mi-a făcut o favoare invitând-o în oraș pe Lydia. Mi-aș fi putut irosi mai mult timp cu el, cum am făcut cu Tim. Dar cel puțin el nu a apucat. În afară de asta, nu mai am alți trei ani de pierdut cu o persoană care nu merită. După ce a venit ambulanța și a dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
a sihăstrit. Nu mai ieșea decât prin împrejurimile casei, doar cu o plimbare zilnică la Cișmigiu. Fără distracții și plăcerile obișnuite, fără comoditățile normale pe care le utilizase altădată. — Vreau să dispar din societate, pentru că am lăsat-o să se irosească, îi spusese poetul uneia din fiice, referindu-se la soție, gândindu-se, probabil la timpul când, tineri fiind, prin anii 1915, la Buftea, ea, soția, la 28 de ani, singură creștea, îngrijea și educa primii trei copii, lucru care nu
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
de formare. Antimondialiști de toate soiurile, cea mai mare parte dintre ei nu vor avea o alternativă. Critica lor va viza - și o face încă de pe acum - rolul copleșitor al Statelor Unite ale Americii, care monopolizează cea mai mare parte a bogățiilor lumii, irosesc resursele, provoacă dereglarea climatului, aservesc popoarele, consideră că sunt îndreptățite să le conducă după bunul lor plac, încalcă multe dintre regulile democrației pe care vor să le impună altora. Ulterior, ținta criticilor o vor constitui piețele; demersul critic va fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
că Fana era un noian de impresii, un receptacul mereu treaz spre care se îndreptau fel de fel de nuanțe, erau alese, scuturate de praf și catalogate după importanța lor. Avea un spirit de observație ascuțit, păcat că și-l irosea doar în vorbe, îl cheltuia fără nici un folos, nu era conștientă de marea calitate cu care era înzestrat creierul său, se risipea în acest gen de conversație superfluă. Își dădu seama că o asculta din nou cu interes, îi dispăruse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
nu te mai culci cu fete. Dacă ție îți face bine, atunci e în ordine. În fond, e viața ta la mijloc și tu ar trebui să decizi. Vreau să-ți atrag însă atenția că nu are rost să-ți irosești forțele pentru ceva care este contra naturii. Înțelegi ce vreau să spun? Ar fi mare păcat. Vârsta de nouăsprezece sau de douăzeci de ani este foarte importantă în procesul de maturizare și dacă acum te abați de la ceea ce este normal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Ți-am mai spus și înainte, tot ce-mi doresc este să vii să mă vezi din când în când și să nu mă uiți niciodată. Este tot ce vreau! — Dar eu nu-mi doresc doar atât, am zis. — Îți irosești viața din pricina mea. Nu irosesc nimic. Dar s-ar putea să nu-mi revin niciodată. Tot vrei să aștepți? Poți să aștepți zece ani, douăzeci de ani? — Ești prea speriată și sceptică, am zis. Prea multe gânduri întunecate și negre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
înainte, tot ce-mi doresc este să vii să mă vezi din când în când și să nu mă uiți niciodată. Este tot ce vreau! — Dar eu nu-mi doresc doar atât, am zis. — Îți irosești viața din pricina mea. Nu irosesc nimic. Dar s-ar putea să nu-mi revin niciodată. Tot vrei să aștepți? Poți să aștepți zece ani, douăzeci de ani? — Ești prea speriată și sceptică, am zis. Prea multe gânduri întunecate și negre... și forța celor disp\ruți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Reiko oftă, privind capătul țigării care ardea. Eu mi-am văzut mai departe de struguri, fără să scot nici un cuvânt. — Simțeam muzica, recunosc, dar fata aceea o simțea mai bine decât mine. Îmi părea rău de timpul pe care îl irosise în van. Dacă ar fi început cu un profesor bun și ar fi învățat cum trebuie, ar fi ajuns departe, gândeam eu. Dar mă înșelam, pentru că nu era genul de copil capabil de studiu intens. Există oameni care se nasc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
gândeam eu. Dar mă înșelam, pentru că nu era genul de copil capabil de studiu intens. Există oameni care se nasc cu talente deosebite, dar care nu sunt în stare de eforturi pentru a și le pune în valoare și se irosesc în cele din urmă. Am văzut foarte mulți. La început ți se par uluitori, pentru că sunt în stare să descifreze la prima vedere o piesă grea și o interpretează binișor până la capăt, dar nu pot mai mult de atât. De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
a plăcut? — Grozav! De aceea nici nu m-am putut controla. — Nu e momentul să te controlezi. Bravo! Și eu m-am simțit extraordinar. — Reiko... — Da. — Ar trebui să-ți găsești un iubit. Ești magnifică și e păcat să te irosești așa. O să mă mai gândesc, spuse ea. Mă întreb dacă se găsesc prin Asahikawa. Excitându-mă din nou, am intrat iar. Reiko își înăbușea suspinele și se răsucea sub mine. M-am mișcat încet, cu ea în brațe, stând de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
și plecă. Înainte să dispară, Rose Îl auzi murmurând „la revedere“ și după aceea, ca un ecou al propriilor cuvinte, din nou „la revedere“. Apoi dispăru. Pierzându-și astfel prietenul misterios, Rose și-a dat seama dintr-odată cât timp irosise În supermarket. A Înhățat câteva cutii de boabe de năut, inclusiv cele pe care Mustafa le lăsase În urma lui, și s-a grăbit spre casă. A trecut prin raionul cu ziare și cărți și a zărit acolo ceva de care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
această trăire este o cutezanță. Nu de puține ori l-am auzit spunând: ca români, ne lipsește o identitate bazată pe valori. Tot așteptăm să se schimbe ceva și această așteptare ne domină psihologic. Simțim dezamăgirea, dar continuăm să ne irosim viața așteptând. Autorul monumentalului volum de poeme La Baaad iradia forță, inteligență, era o personalitate complexă, incomodă. În același timp, era un intelectual rafinat, cu o cultură impresionantă. Citea enorm. Avea această pasiune încă din timpul Liceului. Profesorul său Hary
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
de apă care continua să curgă în timp ce el se freca insistent, ca de obicei, cu periuța de dinți, în zonele cele mai îndepărtate ale gurii sale. Domnul Busbib avu revelația că de ani de zile, de fapt de decenii întregi, irosea apa. tone de apă. Dintotdeauna avusese acest obicei, și anume de a se spăla pe dinți, de două ori pe zi, dimineața și seara, lăsînd în același timp apa să curgă în neștire în fața sa. Uneori domnul Busbib se mai
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
în condițiile epuizării resurselor de petrol. De altfel la radio și la televizor deveniseră din ce în ce mai numeroase emisiunile de inițiere a cetățenilor în tehnicile de economisire a energiei. experții insistau asupra unor gesturi simple cerîndu-le oamenilor în primul rînd să nu irosească inutil energia, să cumpere becuri cu consum redus, să nu uite luminile aprinse în urma lor, să opteze pentru autoturisme electrice sau hibride, să-și instaleze pe acoperișuri panouri solare, și așa mai departe. Pe locul DoIsPreZeCe se impuse de la sine
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
volumele profesorului V. Harea, recent ieșite de sub tipar, un amplu și valoros studiu despre viața și opera lui L. Tolstoi. În acea Împrejurare adresându-mi-se mie, Pan Halippa repetă ca un părinte studențimea să fie liniștită, ”să nu se irosească până ce va veni vremea potrivită”. Am reținut din discuția dintre P. Halippa și V. Harea că autoritățile politice românești, profund obediente Moscovei nu vor ezita să-și dea acordul ca Basarabia să se unească cu Moldova din dreapta Prutului formând o
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
doua zi, m-a luat cu el să-mi arate satul Pilar. Am mers doar noi doi, cu trăsurica lui. În cursul escapadei, m-am bucurat din tot sufletul, ca orișicare argentinian, de pampa genuină și prăfoasă. Bătrânul soare Își irosea razele binefăcătoare deasupra capetelor noastre. Serviciile Uniunii Poștale ajung până pe coclaurile noastre nepavate. În vreme ce În dugheană Muñagorri dădea pe gât lichide inflamabile, eu am Încredințat gurii unei cutii poștale salutul filial adresat editorului meu pe spatele fotografiei pe care mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
care l-ar fi putut Îmbărbăta, un camarad, un filolog, ci s-a adâncit În mlaștina unor conciliabule fără sfârșit cu năucul de Croce, care-i chiar mai searbăd și mai uscat decât aritmetica propriei lui contabilități. Trei zile a irosit Ricardo al nostru cu vrăjeala aceea nesănătoasă. Vineri a avut o sclipire: și-a făcut motu proprio apariția În dormitorul-birou de care dispun. Ca să-i scot ciuma din suflet, l-am invitat să corecteze șpalturile noii mele ediții din Ariel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Într-un prim acces de entuziasm, revista The Tattler l-a salutat drept primul exemplu concret al noii conștiințe arhitectonice. Cine ar fi spus atunci că În viitorul apropiat haoticul avea să fie etichetat drept nehotărât și defetist?! Nu vom irosi, desigur, nici o singură picătură de cerneală, nici un singur minut pentru a scrie și a face de două parale grosolanele imitații care au fost deschise publicului (!) Într-un Luna Park din Orașul Etern și În cele mai acreditate târguri france din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
să publice enorma activitate, dispersă pe atunci, a Meșterului Pedro Zúñiga, Morarul. Ne referim, desigur, la contele de Labata. Iată-ne, deci, În 1805. Contele e seniorul ogoarelor cultivate cu cereale, care Înconjură terenurile stâncoase din Guarra; umil, Zúñiga nu irosește apele care Îi Învârt moara. În tăcerea rurală, el Îi zice din chitară. Se Întâmplă un lucru căruia nicicând nu-i vom afla tâlcul. Poate răgetul unei lăute, poate cântecul unei sirene intonat la nai, poate versul pe care, repetându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
să-l acuz. Nici pe el, nici azilul. Dealtfel, azilul n-a făcut decât să dezvăluie ceea ce exista în mine. Îl purtam în mine, fără să știu, ca pe un virus. Sânt totuși un om norocos! E jalnic să-ți irosești viața și să n-ai curaj să te înalți măcar o clipă deasupra a ceea ce ai. stricat, ai pierdut, ai irosit, să te ridici într-o furtună purificatoare. Numai de nu m-aș împiedica de ceva înainte să cobor în
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]