1,908 matches
-
campanie mediatică întreținută de jurnaliștii aflați în criză de subiecte și de inspirație. În perioada trecutelor Sărbători, cea mai cumplită amenințare care a plutit deasupra Bucureștilor și a României întregi a fost consumerismul. Odiosul consumerism care îi făcea pe cetățenii ispitiți de sirenele Pieței să umple până la refuz hypermarket-urile, mall-urile, piețele de gros, achiziționând în draci (ptiu!) mărfuri mai mult sau mai puțin consumabile și târându-le apoi către apartamentele, casele și vilele lor. Carevasăzică, în loc să întâmpine Sărbătorile cu lumină
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
Vezi, dragul mamei, îi zise doamna Bologa, îngrijorată, dacă ne ascultai pe noi și te duceai la teologie, azi ai fi preot și nici capul nu te-ar durea de războiul lor... Pe când acuma, Dumnezeu știe... Mai mult ca să se ispitească pe sine însuși, Apostol răspunse: ― Zilele acestea am să plec și eu la datorie... Doamna Bologa, speriată și revoltată, întrebă: ― Să-ți primejduiești tu viața? Pentru cine și pentru ce? ― Pentru patrie, murmură studentul cu un zâmbet nehotărât. ― Noi n-
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
false și nesincere îi sunt vorbele. Frica aceasta îl chinuia neîncetat, îi sfâșia sufletul, fără să i se poată împotrivi. Avea impresia că se află pe marginea unei prăpăstii și nu cutează să se uite în adâncimea care totuși îl ispitește din ce în ce mai stăruitor. ― Izbânda trebuie să vie! glăsui Gross, patetic, gesticulând și cu niște ochi tremurători de emoție. O crimă monstruoasă trebuie să nască o pornire uriașă de răzvrătire universală... Trebuie! Și atunci, peste tranșeele pline de sânge, peste granițele brăzdate
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
pe urmă mormăi rugător: ― A fost vinovat... Domnule căpitan, a fost vinovat... Sosiră în colțul ulicioarei, spre locuința locotenentului. Lumina albă chiar atunci răsări iarăși în văzduh, mai aproape, mai limpede, urmărită îndată de bubuituri mai furioase. ― Lumina! suspină Bologa. Ispitește, mereu ispitește lumina!... Parcă toate tunurile din lume n-ar mai fi în stare s-o înăbușe... Dar arătarea albă se topi iarăși, și întunericul îi strânse iar în brațe, ca niște clește reci. Numai în sufletele lor buimăcite mai
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
mormăi rugător: ― A fost vinovat... Domnule căpitan, a fost vinovat... Sosiră în colțul ulicioarei, spre locuința locotenentului. Lumina albă chiar atunci răsări iarăși în văzduh, mai aproape, mai limpede, urmărită îndată de bubuituri mai furioase. ― Lumina! suspină Bologa. Ispitește, mereu ispitește lumina!... Parcă toate tunurile din lume n-ar mai fi în stare s-o înăbușe... Dar arătarea albă se topi iarăși, și întunericul îi strânse iar în brațe, ca niște clește reci. Numai în sufletele lor buimăcite mai stăruiau scântei
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
vibra o sinceritate caldă: ― Ești o inimă de aur, Bologa!... Da, da, o inimă... De aceea mi-ești drag ca un frate! Locotenentul avu o tresărire nervoasă. Nu înțelegea ce vrea Klapka și un moment i se păru că-l ispitește. În ureche însă îi răsunau cuvintele blânde, tulburătoare, care totuși îl spăimântau, ca și când l-ar fi târât spre o primejdie. ― Te-am văzut aseară cum te-ai chinuit, urmă căpitanul. Toată seara și toată noaptea. Și te-am înțeles. Poate
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Ori poate că numai groaza m-a făcut să-mi pară mai mulți?... Atunci am închis ochii, gîndindu-mă cu mirare stupidă: "Asta-i pădurea spînzuraților..." Un maior ungur, înalt și cu profil de păsare, mi-a șoptit, poate ca să mă ispitească: "Toți sunt cehi... și ofițerii, și soldații... numai cehi!" Am tăcut, parcă mi-ar fi făcut o mustrare. Apoi i-au spânzurat pe toți trei deodată și pe același copac, un fag bătrân, cu tulpina scorburoasă. Când le-au pus
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
vorbit de revoluția rusească, dar nici atunci și nici acuma, nici barem n-a tresărit. Răspunse mai nervos: ― Ce mă interesează pe mine ce se petrece acolo?... Nu vreau să știu și nici n-am încercat niciodată. Tocmai necunoscutul mă ispitește, necunoscutul în care locuiesc toate posibilitățile... Ș-apoi eu nu caut în lume, aici ori dincolo, decât mântuirea sufletului meu... ― Nu te-ai lăsat de visuri, Bologa, deloc... deloc... ― D-tale ți se par visuri goale, pe când pentru mine în
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
tot cuprinsul infinitului... Cine n-o simte nu trăiește aievea; cine o simte trăiește în eternitate... Cu iubirea în suflet poți trece pragul morții, căci ea stăpânește și dincolo, pretutindeni, în toate lumile existente și inexistente... Poate să mă mai ispitească viața, poate să mai sufăr, dar... Klapka îl asculta nerăbdător, îngrijorat. Cuvintele lui i se păreau rodul fricii de moarte. În cele din urmă îl întrerupse: ― Dragul meu, nu-ți dai seama oare că aiurezi?... Asemenea fantasmagorii poate să-și
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
întrunește laolaltă caracteristicile numite chiar de dumneavoastră. Ca să vă ajut să nu vă războiți cu feministe imaginare, deși știu că este infinit mai comod așa, voi face referiri personalizate, plecând de la afirmațiile dumneavoastră: Spuneți: Feministele sunt frigide și nu mai ispitesc pe nimeni Despre frigiditate și atracție, ca și despre impotență, nu putem să facem afirmații generalizatoare. Exact așa cum nu putem afirma, de dragul unei retorici ultraradicale că misoginii sunt impotenți, nu putem afirma, de dragul retoricii misogine, că feministele sunt frigide. Nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
lui. Anele îi seamănă. Iubesc și admiră maeștrii. Consimt la riscuri și sacrificii. Dar păcălite nu mai pot fi. Între ziduri nu mai vor să intre. Recunosc diferența dintre joc și zidire. Nici măcar nu-l așteaptă pe Manole, să-l ispitească printr-un vicleșug femeiesc, zidindu-l în locul lor. Ceea ce fac ele este să-l invite să clădească împreună planuri comune și să refuze, tot împreună, orice ispită a supunerii și dominației. Revista AnaLize, nr. 1-2, 1998 Reflecții despre femeiesc și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
este ispita să aruncăm peste bord amintirea unei istorii care ne doare acut. Despre această istorie vorbește cercetarea lui Gail Kligman. Deocamdată le vorbește americanilor. Le vorbește preventiv, făcând din viețile noastre schismatice o lecție pentru toți cei care sunt ispitiți să se substituie deciziei personale în probleme personale cum este aceea crucială de a da viață și de a răspunde pentru ea. Căci ceea ce nu înțeleg marii vigilenți ai păzirii fătului ca „proprietate a întregului popor” sau ca mijloc de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
numărului familiilor monoparentale, scăderea dramatică a natalității la categoria de vârstă cea mai fertilă din România și, de ce nu, faptul că aproape 80% dintre crime și lovituri cauzatoare de moarte se petrec între soți, rude și prieteni apropiați. Eventual, mă ispitea să analizez un fenomen care, în conștiința publică românească rămâne un fel de tabu căruia „lumea bună” îi întoarce oripilată spatele: violul conjugal, tot așa cum o face și în privința pedofiliei. În legătură cu ultima problemă, zăbovesc un moment, sprijinindu-mă pe un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
băutură, sport, tehnică. Au orice vocație vor, cu excepția celor „monopolizate” de către femei: - Interesele lor cele mai frecvente sunt distracția și băutura; - Când nu beau, bărbații consumă tehnică și mașini; - Mintea bărbaților este ocupată cu sport, jocuri, automobile; - Privirea le este ispitită de femei decorativ-sexy; - Ei au mereu timp liber și sunt pe picior de plecare. În familie sunt în vizită de „relaxare” și mai dau o „binecuvântare” pentru ceea ce face „femeia casei”; - Când ies din casă (și aceasta se întâmplă foarte
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
tot ce însemna moarte nu mă atingea și nu mă atinsese încă. Așa încât am perceput lucrurile în pitorescul lor extravagant. Ajunsă peste mulți ani din nou la Roma (după mai bine de douăzeci de aniă, nu am mai fost însă ispitită de locul cu pricina: Capela Capucinilor primise deja însemnele unui memento mori care avea toate șansele să mă angoaseze și panicheze. În 2007, în drum spre Veneția, am aflat însă din nou ceva care mi-a adus aminte de Capela
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]
-
frate Iovănuț, căci de m-oi gârbovi mai tare sub apăsarea lor, va părea ceva natural, eu gârbovindu-mă oricum prin forța vârstei, pe când încârcându-l pe el, lucrul se va vedea îndată și în asemenea poziții încovoiate un suflet tânăr, ispitit de Satană, începe să se-ntrebe cu ce drept îl ții așa aplecat și ce-ar fi să încerce să-și îndrepte coloana. — Ba nu, cuvioșia ta! - șopti emoționat Iovănuț. Vreau și eu poveri pe spate-mi; vreau și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
profităm de acest aliniat ca să ne mai aruncăm o dată ochii spre numărul episodului și să ne minunăm de cifră: 100! O sută! 100 de episoade! Gaudeamus igitur! Poate că de multe ori în timpul scrierii foiletonului, mai ales vara, ne-a ispitit gândul renunțării; poate că nu totdeauna am avut dispoziția sufletească ori timpul necesar conceperii lui ferme. în viață, cum se-ntâmplă îndeobște, mai sunt și neajunsuri: îți moare-o mătușă, îți mai apare-un unchi... Dar mereu, în ciuda oricăror impedimente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
aș feri de tine? - zise spătarul. Și-apoi eu sunt om drept: decât să simt ispita cum se cuibărește în întunericul trupului meu, mai bine o scot la lumină să ne uităm amândoi la ea. — Dar chiar așa tare te ispitesc? - întrebă cu seriozitate țigăncușă. Nu știu cum să-ți spui - răspunse spătarul - dar o ispită la fel de mare ca asta am mai simțit o singură dată în viață acum doi ani, când era să fiu pus domn în locul dumnealui - și spătarul arătă spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
ca un al doilea serviciu pe lângă bancă. Dar era greu de crezut că ar face ceva atât de stupid precum a o convinge pe fata șefului să ia droguri. Însă ar fi perfect de înțeles dacă era invers. L-ai ispitit pe Charles peste puterile lui. Era un om care căuta să urce pe scara socială, folosind un titlu pe care probabil nu-l avea; călcâiul lui Ahile erai tu. Cred că ți-a plăcut la nebunie să-l împingi la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
de-a face cu trei voci, un triunghi care susține narațiunea. De fapt, este vorba de un destin marcat de o tragedie personală: un accident nefericit, în urma căruia eroul își pierde vederea. Ieșit într-o dimineață din casă, Iustin este ispitit de gânduri care se împletesc cu amintirile primei iubiri din liceu. În ipostaza în care se află de câțiva ani, gândirea lui a deprins să interpreteze fiecare zgomot, fiecare mișcare din jur, în timp ce toate celelalte simțuri intervin cu o acuitate
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
de telefon pe care le folosea frecvent pe de rost, așa cum cunoștea și poziția exactă a fiecărei taste. Simțul tactil, foarte dezvoltat, nu-l dezamăgise niciodată. Miresmele ce pătrundeau prin fereastra pe care îi plăcea să o țină deschisă îl ispitiseră. Simțind că cerul este senin, semn că toată ziua va fi frumoasă, a hotărât să meargă mult mai departe, într-un părculeț în care simțea miros de iarbă bine întreținută, de frunze de arbuști și copaci decorativi. Era liniște și
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
integritatea morală a poetului. Într-o zi, un supraveghetor, sergentul de pază, l-a chemat și i-a zis: „Mă moșule, tu stai pe-acolo, printre ei, deținuții, nu auzi ce spun, de ce nu raportezi ?” La care cel iscodit și ispitit la rele i-a răspuns: „Nu știu, că eu stau retras, și-apoi, nici nu aud bine !” Informații despre ce a fost acolo au continuat să sosească la familie și mai târziu. Prin 1970, spunea Gabriela, fata scriitorului, le-a
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
împreună cu un mare absent de pe lista „Cotidianului“: tânărul Codruț Șereș, fostul ministru al Economiei. După cum se vede, politica e o treabă mai complicată decât arta. Lucrurile se limpezesc mai greu. Poate de aceea tot felul de oameni politici scriu cărți, ispitind muzele să vină și la ei, în timp ce scriitorii valoroși rareori intră în politică. Iar când o fac, rezultatele nu sunt dintre cele mai fericite. Nu pot să nu-mi amintesc iar de faimosul clișeu care spune că politica-i curvă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
să spuneți ce v-ar face mai multă plăcere să mâncați. Apoi, adresându-se Ștefanei : Pe doamna Dora am întâlnit-o în gară, dar nu am făcut indiscreția să o întreb de unde vine. Curiozitatea m-a împins totuși să o ispitesc ce caută prin locurile noastre și timpul a zburat. Vă asigur că prefer mămăligă cu brânză de putină și lapte încălzit în ceaun. Visez la bunătățile astea de o viață. Și pentru a răspunde unei întrebări pe care domnul Dragoș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
aceea se servea ciorbă de burtă și nu rezistase tentației. Mie nu-mi place simfonia, îi spusese printre înghițituri. Prefer să dorm sau să citesc un roman de amor. Era frumoasă, apetisantă, genul de femeie care-ți frapează privirea, te ispitește, vrei nu vrei. O păpușă mare făcută anume pentru a fi adorată, asta părea să fie menirea ei și îi plăcea rolul. Curtată, capricioasă, Emilia ducea o viață plină de complicații și neprevăzut. Trăia cu un procuror în vârstă, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]