1,937 matches
-
în zilele noastre, sub masca așa-numitei demitizări. În fapt, suita denigrărilor tendențioase la adresa poetului, începută de preotul Alexandru Grama în 1891, este relansată în 1990 de către Moses Rosen, fostul rabin șef al Comunității evreiești din România și culminează cu "isprava" revistei "Dilema", nr. 265/1998. În toate aceste ocazii ni se propune despărțirea de tot ceea ce este în legătură cu modelul cultural eminescian, chiar și cu riscul de a rămâne fără nici un model. Pentru demascarea, combaterea și condamnarea diabolicelor atacuri antieminesciene, fie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
bună, cum le stă bine tinerilor, tocmai când intonau refrenul la cântecul „Ți-am pus în deget un inel pentru logodna noastră”, discret, i-a strecurat Mariei inelul de logodnă și l-a pus și pe al său pe inelar, ispravă care nu putea trece neobservată. A fost o logodnă romantică, o califica el, „desfășurată în plină natură, în cântec tineresc și în zgomotul undelor înspumate ale râului de munte”. Apoi, la gazda Mariei, împreună cu fiica gazdei și sora Mariei, li
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
dar nu aceasta mi-a fost intenția, ci situația se prezintă mult mai simplu. Anume, m-am trezit, la un moment dat, ajuns la pensie, adică, dat la o parte din iureșul vieții. Dacă nici până atunci nu făcusem cine știe ce ispravă, totuși, prins în treburile mărunte ale slujbei, n-am avut timp să mă gândesc asupra rostului pe care-l are omul pe pământ. Rămânând despovărat de obligațiile profesiunii, am avut timp suficient să mă gândesc și pentru a nu mă
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
aprovat decizia Generalului Ordinului trimițând celui ales patentele de misionar. Nu știm aproape nimic despre acest nou Comisar, dar în tot cazul e sigur că nu a putut să ajungă niciodată în Misiunea ce i-a fost încredințată. Informată de isprăvile lui Bogoslavich, Sf. Congregație îi scria Ministrului General al Ordinului în decembrie 1628 cerându-i să trimită în Valahia alți trei misionari, instruiți și moderați, care, prin exemplul vieții lor sfinte, să poată șterge scandalurile provocate de Bogoslavich. II Primul
Misiunea Fraţilor Minori Conventuali în Moldova şi Valahia din prima perioadă, 1623-1650 by Bonaventura Morariu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100996_a_102288]
-
o ucidere hoțească, în vârstă de 43 de ani, viteazul Mihaiu a căruia moarte a umplut cu o înfiorare plină de ghiață inimile tuturor acelora care priveau în trânsul un geniu rar al veacului aceluia, și care, în admirarea de isprăvile lui cele minunate, nu-i tăgăduia titlul de MARE. Viața politică a lui a fost un fenomen iute trecător; a fost supusă la mii de greutăți, și a întâmpinat piedici îndărătnice; cu toate acestea duhul său a străbătut prin toate
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
un curs politic mai lung, era în stare să săvârșească ceea ce alții numai au gândit sau numai au început. Omenirea creștină i-a rămas recunoscătoare pentru ceea ce a făcut pentru dânsa: faptele lui cele slăvite sunt trâmbițate în toate părțile; isprăvile lui cele mari împodobesc foile istoriei omenirei și meritele lui s-au învrednicit de o pomenire neuitată! Dar rumânii toți de obște au trebuit cu mai adâncă amărăciune să simtă pierderea lui Mihaiu. El a trăit destul pentru sine, pentru
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
alt Mihaiu nu se mai născu pentru dânsa; în locul slavei de atunci, veni smerirea și umilirea, tot folosul a fost că turcii se învățară a respecta drepturile țării până mai târziu. Dar datoria istoriei rumânești fie ca să păstreze în viacuri isprăvile acelea minunate ale [p. 321] acestui Ahil rumânesc vrednic de a-și avea Omirul său care să fie cartea vitejiei, cartea rumânilor, cartea care să se citească cu drag de către oricine. Rumânii aibă a se mândrii cu eroul acesta care
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
l-ar fi ridicat ostași ai acestui rege, denumiți cu timpul, români 83. Cronicarii Grigore Ureche și Miron Costin s-au referit printre primii la "svezi" (suedezi). Ion Neculce povestește despre suedezi, în legătură cu conflictele lor cu polonii, războaiele cu rușii, isprăvile lui Carol al XII-lea, iar Miron Costin, despre alianța suedezilor cu Gheorghe Rakozi al II-lea, războiul cu imperialii etc. În timpul războiului de 3o de ani, Transilvania a fost aliată cu Suedia și cu Franța în lupta împotriva imperialilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
principal. În cei 19 ani cât am fost director am avut 3 administratori: N. Luca, V. Trifu și Osman Ural. Primii doi au fost oarecum episodici. Nea părut rău că l-am pierdut pe N. Luca; era un om de ispravă și un bun manager. Avea și unele excentricități, dar am lucrat bine împreună. A făcut o boroboață care l-a costat libertatea. V. Trifu era tâmplar; un băiat instruit și priceput. La început am lucrat foarte bine împreună, dar a
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
de la Augsburg, el înscrisese această frază în cartea de oaspeți la o recepție cu intenția de a descreți fruntea cititorilor butadei, dar gestul său pripit l-a costat scump căci, în cele din urmă, când regele a fost informat de ispravă, l-a destituit din slujbă. În schimb, eu am fost și am rămas convins că un diplomat nu poate folosi ca instrument minciuna, căci prins o singură dată "cu mâța-n sac", va pierde imediat încrederea partenerilor săi întru dialog
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
mult sau mai puțin adecvate cerințelor familiilor personalului întreținut. Experiențele copilăriei și tinereții mele la Beiuș ar merita o reflecție cu mult mai elaborată decât aceste câteva evocări sumare. Trăirile din acele etape inițiale ale vieții mele aparțin mai degrabă isprăvilor unui tânăr răzvrătit decât năzbâtiilor unui copil netrebnic. Însă rostul acestor însemnări nu este rememorarea amintirilor din acele timpuri îndepărtate, dificile, dar și pline de elan și speranță într-o lume mai bună. Scopul meu, este să povestesc cum, spre
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
a fost și este evreiesc senatorul Corneliu Vadim Tudor. După spusele unei importante personalități politice, fost și viitor ministru, în cazul în care coaliția liberală ar fi câștigat alegerile generale din luna noiembrie 2004, "pocăirea" lui Vadim ar fi fost isprava președintelui Ion Iliescu, care l-ar fi sfătuit să schimbe macazul răbufnirilor obsesiv antisemite în vederea calificării sale, în felul acesta, drept partener valabil în coaliția de guvernământ de după alegeri, în asociere cu Partidul Social Democrat. Oare să fie acesta adevărul
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
pîndit cînd nu era atent. Aștepta să trag aerul în piept, dar eu... hoț, aveam aer destul... Noaptea își intră în drepturi și oamenii se duc spre casele lor. Goangă zîmbea la gîndul că o să-i povestească neveste-sii ce ispravă i-a făcut fratelui ei. Deodată, un par trăsnește capul lui Goangă. Acesta cade jos secerat. Urmează și alte lovituri, date mai cu milă. După cîteva zile, Goangă povestea istoria cu parul și încheia mereu cu aceleași cuvinte: El a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
spus că micile abateri... se pot corecta. Cînd, profesore? După. Amin. Despre cuvintele demn, demnitate și demnitar Cuvîntul demn înseamnă, conform DEI: 1. vrednic, capabil, destoinic și 2. corect, respectabil, rezervat, sobru. Prin urmare un om demn este de toată isprava, de admirat și... de pus în ramă. Cuvîntul demnitate înseamnă 1. calitatea de a fi demn, autoritate morală, prestigiu, măreție și 2. înaltă funcție în stat, într-o organizație, etc. Să observăm că sensul doi al cuvîntului demnitate nu implică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
cuibare și am să-mi fac două ochiuri. Dar chiar și cu această bucurie culinară tot nu simțea nici o satisfacție. Alteori trăia acest moment foarte intens, dar acum ceva nu era la fel ca întotdeauna. Se uita mai atentă la isprăvile cocoșului și interesul său creștea în mod inexplicabil. Își amintea cum mama ei privea oul în lumina lămpii să vadă bănuțul. Dacă avea bănuț, îl punea sub cloșcă. Încearcă să înțeleagă mai bine punerea bănuțului de către cocoș. Are oare și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
scapi refugiindu-te din nou în consum. Tipul C: Așteptarea de sine. Ai vrea, încă din adolescență, să fii altfel. Simți că ești altfel. Aștepți de la tine isprăvi de anvergură, dar nu știi exact de ce natură ar putea fi acele isprăvi, nu le poți da un chip definit. Să scrii? Ce? Să ajungi celebru printr-o performanță specială? Care? Să faci o carieră exemplară? În ce domeniu? Viața se scurge în plasa unei permanente interogativități cu privire la perspective. Ai scurte accese de
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
facă nimic determinat (chiar dacă poate mima îndemânări circumstanțiale, sau foste îndemânări) e erodat, inevitabil, de o criză acută a propriei responsabilități. Simțul răspunderii nu se poate forma în vid. Răspunzi pentru lucrul care a ieșit „din mâna ta“, pentru o ispravă, sau un produs, în care ți-ai angajat aptitudinile, experiența și onoarea. Numai un bun meseriaș își poate asuma răspunderea mărfii pe care o livrează și numai el poate trage la răspundere un meseriaș prost. Diminuarea responsabilității conduce, fatalmente, la
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
ar trebui să vină antidotul. Trebuie să redescoperim gustul onoarei. Onoarea comunității solidare, a meseriei temeinice, a respectului de sine. E nevoie de o primă generație de români care să reabiliteze îndemânarea cinstită, știința - și mândria - de a face o ispravă ca lumea, oricât de măruntă. De pildă, o modestă fabrică de cașcaval. Vechime și bătrânețe Engleza și germana au, pentru „vechi“ și „bă trân“, un singur cuvânt: old (engl.), respectiv alt (germ.). De unde un semnificativ echivoc: termenul poate desemna și
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
nu în jurnalistica de cancan) că dnei Elena Udrea, la o conferință de presă, i s-au văzut chiloții. Sau că s-a împiedicat și era să cadă când a coborât de pe podiumul unei întruniri. Altă dată, ni se comunică isprăvi fenomenale ale dlui Radu Mazăre (deghizamente bezmetice, date despre cum și-a pierdut „virginitatea“, detalii despre „femeia braziliancă“ etc). Mai aflăm că dl Crin Antonescu a mângâiat miei la Botoșani, că dl Tălmăcean dansează ca Michael Jackson și câte și
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
nu le putea anticipa și care, din perspectivă medievală, sunt de o perversitate spectaculoasă, de natură să complice până la inexplicabil definiția termenului „progres“. Asasinatul în masă de la 11 septembrie 2001, omu ciderea multiplă organizată de norvegianul Breivik în 2011 și isprava sângeroasă a cecenilor de la Boston nu intră în „canoanele“ violenței me dievale. Moravurile cavalerești presupuneau, măcar, „virtu tea“ conflictului direct și deschis. Victima și călăul stăteau față-n față, afacerea se regla tranșant, sângele putea să curgă de ambele părți
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
XVIII-lea, inspirat de o monetă olandeză care avea, pe ea, chiar un leu. Că pe aceste locuri au trăit lei, până prin veacul al patrulea din era veche, e o altă poveste. Dar bietul leu, acela victimă a uneia dintre isprăvile lui Herakles, leul din Nemeea, s’a tot retras spre sud, În Africa Încă scutită de civilizație. Și, chiar acolo, domeniul lui se restrânge zi după zi. Ingrată soartă de rege al animalelor. Ce să mă mai mir că și
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
dus de mult bătrâni sărmani, V-ați dus de-atât amar de ani. Copiii mei au astăzi prunci ! Dar unde-s țăranii de atunci ? Lonoaica, boreasa lui Victor Grovu, bărbat chipeș, cruce de voinic, gospodar strajnic, om harnic și de ispravă. Născută în 1921, Silvia Grovu, pe care lumea o știe de Lonoaica, se află azi pe pat de suferință, pierzând vederea înainte de a-și fi terminat misiunea ei nobilă pe acest pământ. Neîntrecută în creația cântecului de jale, a bocetului
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
zic ? Dacă nu ne-om uni, dacă eu m-oi uita cum te bate pe tine și-oi tăcea chitic, și pe urmă te-i uita tu cum mă bate pe mine și tu ai să taci, nu facem nicio ispravă. Numai dacă om fi cu toți într-o unire, o să putem fi stăpâni aci, că doară țara-i a noastră încă de pe vremea lui Traian.» V Să ne întoarcem din nou la călătoriile propagandistului român, în țările din apus și
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
celor din preajmă. Datorită faptele sale reprobabile, autoritățile vremii, mai ales jandarmii unguri au fost puși pe jar. Foaia Poporului» organul de presă de limba română, cea mai citită de oamenii din Țara Oltului la vremea aceea, foarte pornită împotriva isprăvilor lui Andrei Budac, anunța în numărul său 43/1911 că Jandarmeria din comitatul Făgărașului oferă un premiu de 2000 de Koroane celui ce va contribui la capturarea tâlharului înarmat, Andrei Budac, ca și a lui Gheorghe Fulga, Ioan Murărescu sau
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
clădirii în care funcționa jandarmeria, neuitând să le lase și un bilețel la vedere, în care scriseseră : «Poftiți și gustați din carnea de purcel, pe care mai bine l-ați păzi, decât să ne tot căutați pe noi. Poftă bună !» Isprava aceasta a fost consemnată în aceeași «Foaie a Poporului», în nr. 45 din 1911. Foarte curând după aceea, jandarmii duși la exasperare de faptele lui Budac, intensifică activitatea de scotocire, recurg la metode deloc ortodoxe și recrutează trădători în imediatul
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]