1,650 matches
-
stătea În fața noastră, cu un zâmbet orbitor pe chip. Pletele ca mahonul erau lăsate În valuri libere și era Îmbrăcată foarte rive gauche au weekend 1 cu pantaloni lungi din lână bleumarin, pantofi cu botul ascuțit, cu talpa dreaptă, o jachetă din piele și o eșarfă Îngustă care-i ajungea până aproape de genunchi. Arăta ca Lou Doillon 1 În ziua ei liberă. Îmi pare rău. Nu m-am putut abține să nu vin să vă salut. Sunt aici cu Pierre, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
statutul ei, treceam prin holul hotelului pe la 11 fără un sfert, când am observat-o stând Într-un fotoliu de lângă șemineu. Am recunoscut-o din pozele pe care le văzusem cu ea, făcute de nenumărații paparazzi. Era Îmbrăcată cu o jachetă cu guler Înalt care Îi ascundea jumătate din față și cu o minusculă fustă din denim. Părul blond Îi cădea pe umeri, iar picioarele Îi erau ușor bronzate și fără ciorapi, chiar și În acea dimineață rece de noiembrie. Cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
copilului numele Lila Slingsby și vrea să vii și tu la botez. E la vreo zece zile după ce ajungem Înapoi acasă. Pe neașteptate, Lauren sări de pe scaunul Înalt de la bar și exclamă: —Gerski! Un rus destul de voinic, Îmbrăcat cu o jachetă subțire din piele neagră, se Îndrepta cu pași mari spre noi. Pășea de parcă ar fi luat cu asalt o mică țară. Când ajunse lângă noi, Lauren Îl sărută pe amândoi obrajii și Îl Îmbrățișă Îndelung. —Vai, cât timp a trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
ca machiorul ei să obțină niște „Ochi de Prostituată“ perfecți, al căror secret era creionul kohl adus par-avion din Egipt. După o gândire atentă, ținuta vestimentară pe care o alese Lauren cuprindea patalonii ei favoriți, mulați, de culoare crem, o jachetă tricotată neagră, ușoară ca un fulg, din păr de nurcă, iar, pe dedesubt, un top din tul fin, ca pânza de păianjen. Își lăsă părul să cadă În valuri libere, după ce decise, fără să se bazeze pe nici o dovadă, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
ceaiul, Lauren mi-a povestit cum un rus cu o ținută impecabilă, probabil având spre treizeci de ani, Își făcuse apariția spunând că el era cel care trebuia să ia inima În numele lui Monterey. Dintr-un săculeț din catifea din jachetă, el scosese la vedere butonii lui Nicolae al II-lea, plus o scrisoare prin care se anunța schimbarea planului. Agentul de pază al lui Lauren Îi dăduse trimisului bijuteria În formă de inimă. Toată afacerea s-a Încheiat În cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
cameră, iar prin ușă l-am auzit murmurând, ca și cum ar fi conspirat. În mod evident, vreun telefon legat de serviciu. Într-un târziu, la ora 7, reapăruse În salon, unde tocmai legam ultima fundă În brad; ținând În mână o jachetă, Îmi spuse: Știi, Sylvie, a intervenit ceva. Trebuie să ies În oraș În seara asta. — Și emisiunea Barbarei Walters? am răspuns dezamăgită, căci noi plănuiserăm să petrecem o seară plăcută, liniștită, uitându-ne la televizor și mâncând ceva cu specific
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
aranjasem de o grămadă de timp cu el să luăm cina Împreună. Cred că am uitat să Îți spun. Nu e tipul cu care voiai să-i faci lipeala lui Lauren? —Ba da, chiar el, replică Hunter și Își puse jacheta pe el. — Păi, atunci, de ce să nu o sun pe Lauren, să ieșim cu toții În oraș? I-ar prinde cu adevărat bine, i-ar mai abate gândurile de la Monterey... — Nu cred că e o idee prea bună, zise Hunter repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
grămadă de oameni noi aici. Îmi făceam griji pentru Marci. Starea ei de spirit era foarte exaltată, plină de elan, dar părea forțată. În mod sigur Îi era dor de Christopher... —Nu că Îți place culoarea asta ca vanilia a jachetei de schi? zise Marci, etalând o ținută vestimentară de schi superbă, pe care o cumpărase de la Jet Set În St. Moritz. Marci strânse Între degete jacheta. E atât de plăcută... uite, are o steluță roșie pe guler, În stilul caracteristic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Îi era dor de Christopher... —Nu că Îți place culoarea asta ca vanilia a jachetei de schi? zise Marci, etalând o ținută vestimentară de schi superbă, pe care o cumpărase de la Jet Set În St. Moritz. Marci strânse Între degete jacheta. E atât de plăcută... uite, are o steluță roșie pe guler, În stilul caracteristic pentru Jet Set, și pantaloni asortați care au o altă stea roșie pe fund, exact unde e mai sexy. —Marci, cum Îți mai e? Ești bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
la nebunie, mi-a spus Hélène, instructor de schi, pe care Hunter o angajase să mă Învețe să schiez. Era o brunetă pistruiată de douăzeci și trei de ani și apăruse la 9 dimineața să mă ia, Îmbrăcată cu o jachetă de instructor de un galben aprins și purtând pe cap o bentiță imprimată cu căpșune. Sunt plină de elan, am spus. Stabilisem cu Hunter, care plecase dimineață foarte devreme ca să schieze pe pârtia proaspătă, să ne Întâlnim la prânz la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
capăt al terasei. Era Îmbrăcată cu un costum de schi crem. Când se aplecă să-și mai slăbească legăturile la ghete, am observat o stea roșie pe spatele pantalonilor. Avea un costum la fel ca al lui Marci. Își scoase jacheta și și-o legă În jurul taliei. Avea un tricou roz pe dedesubt, care Îi punea În evidență minunat bronzul. Exact atunci s-a auzit un strigăt de la o masă În jurul căreia erau așezați șase francezi, la vreo două mese depărtare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
fustă de la Roland Mouret, din mătase neagră, croit impecabil. Avea chiar și mănuși negre și o batistă din dantelă neagră care Îi completau Înfățișarea. Marci era Într-o rochie din crepe-de-chine, cu pliuri, iar Alixe era Îmbrăcată cu una din jachetele create de Thack, cu o fustă scurtă și avea prins un trandafir negru la rever. Erau spectaculoase, arătau ca și cum ar fi făcut figurație pentru filmul Nașul. —Eu sunt Învierea și viața, a spus Domnul; cel care a crezut În mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
De acolo puteam vedea tabloul lui Monet și băncile pentru vizitatori din fața lui, Îmbrăcate În piele neagră. —Uite-o acolo, șopti Marci. Singură. Ciudat. Sophia era așezată cu spatele la noi, dar, fără Îndoială, ea era. Cine altcineva ar fi purtat o jachetă cu paiete aurii la ora 6 seara, Într-o galerie publică de artă? —Asta e foarte ciudat, spuse Marci. Este șase și un sfert. Nu! Stai un pic! Răspunde la telefonul mobil... Într-adevăr, Sophia vorbea acum la telefon. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
prefera varianta nouă sau pe cea veche. Pe vremuri, avea părul bogat și lung, revărsat; era fardată, purta bijuterii masive, câte un inel pe fiecare deget, și se îmbrăca flamboaiant, inventiv și neortodox: cizme de piele verde și papuci chinezești, jachete de motociclist și fuste de mătase, mănuși de dantelă și eșarfe țipătoare, un stil pe jumătate punk, pe jumătate elegant care părea să exprime spiritul ei tineresc și sfidător. Acum, prin comparație, arăta de-a dreptul îngrijit. Părul îi era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
ochii rotunzi, de un căprui deschis, ai mamei ei, o fetiță înaltă, preadolescentă, îmbrăcată într-o pereche de jeanși roșii zdrențuiți, pantofi sport albi, marca Keds, și un tricou al echipei Kansas City Royals. Fără nici o geantă, fără o haină sau jachetă atârnată pe braț, nimic în afara hainelor de pe ea. Tom n-o mai văzuse de șase ani, dar a recunoscut-o imediat. Cumva schimbată parcă, și totuși aceeași, în ciuda unei dentiții adulte complete, în ciuda aspectului mai prelung și mai subțire al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
lacul Cișmigiu se făcea patinaj. Nu mai departe decât anul trecut o văzuse, de pe margine, pe Principesa Maria patinând cu mâinile împletite în cruciș, în față, cu ale bărbatului ei. Era frumoasă și... frumoasă. Subțire, deși era îmbrăcată într-o jachetă groasă, iar rochia aproape că mătura gheața. Nicu se uită mai ales la pălăria ei verde-închis, cu funde și pene care se culcau spre spate, când înainta. Prințul era în uniformă, încins la brâu cu centura și cu un chipiu
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
ai să mori mâncat de lup!“, înmărmurindu-l. ... Un pâlc de căldărari au răsărit ca din pământ, la crâșmă, să se bucure și ei de sărbatoarea zilei. Bărbați pletoși, bărboși, cu ciubotele cu tureatca tare și înaltă, cu pantaloni și jachete de catifea, cu vipușcă la pantaloni lată de două degete, cu pană de păun la căciulă... pășesc mândri ca niște voievozi coborâți din legendă... Femei oacheșe cu trupuri zvelte și unduitoare în fuste largi și lungi până în pământ, viu colorate
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
cu pălărie cu boruri largi, cu ochi negri, voind parcă să spună ceva, să vorbească cu fotograful care-și vârâse deja capul sub perdeaua neagră. Soția sa, mai mult ca sigur Magda, mai tânără, proaspătă, îmbrăcată în alb, cu o jachetă brodată pe gât, cu umeri bufanți, pălărie albă cu boruri largi, ochi verzui, ca de cleștar, fața rotundă, fină, ochii radiind de fericire. Semnificativ era faptul că pălăria cu boruri largi îi umbrea fruntea, urechea dreaptă și umărul drept. Epa
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
omului ponosit, În balonzaid, care aruncase o privire În compartimentul lui. Hainele sale, lipsite de culoare, textură și opacitate, rămășițele vechii arte a croitoriei, aveau Încă o eleganță forțată. Balonzaidul deschis lăsa să se vadă gulerul Înalt și tare, precum și jacheta Încheiată până sus. Omul Își aștepta răbdător cina sau așa crezu Myatt la Început, permițând minții sale să fugă puțin de subtilitățile cu Stein și domnul Eckman, dar, Înainte să ajungă chelnerul la el, străinul adormise. Fața lui Îi dispăru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Fiecare gară a fost supravegheată de poliție, fiecare mașină oprită. Nici o mirare că zvonul c-ar fi fost ucis de agenții guvernului se răspândi cu repeziciune“.) Nu credeți că e necesar să se Îmbrace cineva excentric, cu pălărie mare, neagră, jachetă de catifea și altele din astea? — Cred că e fatal, spuse domnul Savory. Nu se simțea chiar În largul lui și privi pe furiș spre omul bisericii În timp ce vorbea. — Eu nu sunt poet. Un poet e un individualist. El se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
pahar de sherry, mai mult de o jumătate de sticlă de riesling și două pahare de lichior. După aceea fusese puțin amețită. Janet plătise cina și ea Îi dăduse lui Janet un cec și luase restul. Acum avea În buzunarul jachetei ei de tweed mai mult de două lire În monede mici, austriece, dar În poșetă erau aproape optzeci de mărci. Avu oarecare dificultăți s-o facă pe centralistă să Înțeleagă numărul pe care-l dorea În Köln, pentru că vocea Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
cu bagaje - și eu, de altfel, dar am reușit să îmi eliberez o mînă și, cum mergeam în spatele ei prin întuneric, cu stropii mari de apă semi-înghețată care ne udau pe amîndoi, am întins mîna și i-am apucat gluga jachetei roșii ca focul, reușind să i-o pun pe cap. Ea a rîs și mi-a mulțumit fără să mă privească, dar acela a fost unul din cele mai frumoase momente pe care mi le-a lăsat amintire. În strada
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
mă uit la tine și nu știm care se uită la cine... poate acum și tu te uiți la blugii mei și te gîndești că ar fi exact sau aproape ca ai tăi... * Vezi că te-ai încheiat aiurea la jachetă, m-a atenționat careva din încăpere, la un moment dat, cînd mă pregăteam să plec. Da, am mormăit eu într-o doară fără să mă mir, cu o seninătate inocentă, așa fac mereu... De ce? s-a amuzat persoana, oarecum nedumerită
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
doară fără să mă mir, cu o seninătate inocentă, așa fac mereu... De ce? s-a amuzat persoana, oarecum nedumerită. Nu știu, am ridicat eu din umeri. Așa se nimerește. Acesta e adevărul și în privința lucrurilor mai importante ca nasturii de la jachetă, pentru că totul se reflectă la scară mică sau mare, în acest univers, totul are o corespondență și o oarecare relevanță, la un moment dat. Acesta e un răspuns care conține adevărul vieții: așa se nimerește... adică nu neapărat la întîmplare
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
mai bine vă duceți la cules porumb! Tu ce te bagi, bă?... Mă bag, bă, ce-ți pasă ție?... A se continua tot așa... * Azi dimineață m-am îmbrăcat într-un hanorac lejer, sport cu glugă, mi-am pus nelipsita jachetă de blugi pe deasupra, șapca pe cap, gluga peste șapcă, mîinile în buzunare și am plecat pe străzile întunecate și acoperite de gheață și zăpadă, și așa cum mergeam incognito, în deplină libertate la adăpostul echipamentului, am început să mă simt și
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]