2,068 matches
-
n-a umblat tot timpul după curul ăleia de biologie..." Directorul atinse un climax olimpian: "Plecați de-aici! Nesimțiților! Plecați, să nu vă mai văd!" La care lunganul și tipa au avut un moment extraordinar: cu niște mutre exagerat de jalnice, ca de clovni albi, arlechinul și colombina, au pornit spre ieșire, tîrîndu-și picioarele și aruncând priviri "disperate" înapoi. în spatele directorului 90 tipul s-a îndreptat și, dominîndu-l cu două capete, s-a prefăcut că-l mângâie pe chelie. O profă
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
orele când, în altă singurătate, sub soarele negru al inspirației, aveam să-mi plătesc biletul, să-mi răscumpăr viața preschimbînd-o în Carte. N-aveam de ce să mă schimb pentru serbare. Nici nu aveam cu ce. Țoalele mele 120 erau destul de jalnice și mai ales puține. Aveam doar trei cămăși, dar pe două dintre ele aproape că nu le purtam. în schimb, cea prăzulie se rupsese la mâneci de-atîta purtat. Aveam o singură pereche de pantaloni și o pereche de pantofi. Era
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
fi pus aiurea. Și-a aruncat privirea peste ce găsise: jumătate de pungă de chipsuri ușor înmuiate; o cutie de măsline negre; patru Hanobs, de asemenea ușor înmuiate; o conservă ruginită de ananas; opt felii de pâine uscată. O recoltă jalnică, va trebui să meargă a doua zi la cumpărături. Poftea după ceva fierbinte, așa că a pus două felii de pâine în toaster. În timp ce aștepta, a început să simtă frustrarea neputinței în ceea ce îl privea pe Marcus. Pentru că exista acest gol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
să se simtă nesigur și îi dădea ei controlul. Muncă grea. Zăceau într-o blazare post-coitală. Ești minunată, spuse el din senin. Sunt? întrebă ea, ridicându-se într-un cot și aruncându-i un zâmbet malițios. Doar că am gusturi jalnice la bărbați, nu? S-a pregătit pentru o replică acidă din partea lui Jack, dar el nu făcea decât să își plimbe degetele prin părul ei lung. —Ești bine? întrebă ea, foarte surprinsă. — Niciodată nu m-am simțit mai bine. De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
regizori de probe care-și făceau veacul la Schwab’s Drugstore, unde vânau naive starlete potențiale, pe care le amăgeau cu promisiuni pe buze și prezervative în buzunare. Ei ne-au povestit - mândri sau rușinați - niște povești de alcov la fel de jalnice ca și poveștile lui Betty despre fericirea din clipele petrecute cu armăsarii în uniformă. Până la urmă bărbații din carnețelul negru a lui Elizabeth Short aveau două lucruri în comun - s-au văzut cu numele publicat în cotidienele din L.A. și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
miezul problemei: — Doctore Roach, de ce ai ucis-o pe Elizabeth Short? Roach zâmbi mânzește, apoi, încetul cu încetul, rânjetul i se lăți de la o ureche la alta. — Mă așteptam să veniți în ’47. După ce caporalul Dulange a făcut aceea mărturisire jalnică, mă așteptam să năvăliți pe ușa cabinetului meu dintr-o secundă într-alta. Acum, la doi ani și jumătate de la întâmplare, sunt totuși ușor surprins. Mă luă cu furnicături. Mă simțeam de parcă niște insecte s-ar fi pregătit să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Când am văzut că mai avea puțin și murea, l-am dus la spital și i-am mituit pe administratori să-l treacă în fișă ca „victima unui accident de circulație“. Când a ieșit din spital, era o epavă desfigurată jalnică. L-am implorat să mă ierte, i-am dat bani și i-am găsit de lucru: îngrijitor al proprietăților mele și gunoier la primărie. Mi-am amintit că la un moment dat m-am mirat că Madeleine nu seamănă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Îți iei alta-n loc. O târfă lituaniană aproape nouă, la prețuri de bază negociabile. — Isuse! — Cele mai multe dintre bietele curve nici măcar nu vorbesc engleză. Sunt cumpărate, Învățate cu prafuri, angajate, uzate și aruncate la loc pe stradă când ajung prea jalnice să mai facă un număr ca lumea. Stătură În liniște, ascultând doar fâsâitul plicticos al aparatului de cappuccino și zgomotele slabe ale furtunii de afară, filtrate prin geamurile duble. Logan nu avea de gând să se Întoarcă la birou. Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
mi-am dus cumpărăturile acasă, dacă nu cu un cântec întreg în inimă, măcar cu câteva note la întâmplare. Mai târziu, la cină, le-am spus lui Ben și Judy despre reușita zilei, făcându-i să râdă de încercările mele jalnice de a comunica cu biata fată. — Dar nu vedeți? am zis eu, entuziasmat de vin, am obținut un zâmbet! Ăsta e primul! Habar nu aveți ce fel de triumf e ăsta - până acum doar Warren cel alunecos a stârnit un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
pe care îl purta sclipea reflectând lumina. Îmi amintea de ceva, dar sentimentul inconfortabil pe care mi-l produsese se datora unui lucru pe care nu puteam să îl pricep. Când a început să vorbească - detaliind pe marginea unui motiv jalnic pe care îl invocasem între noi pentru vacanțele ei prelungite - și-a trecut mâna înapoi prin șuvițele blonde, aranjând și rearanjând felul în care cădea părul; era clar un obicei nervos care o ajuta să treacă peste stresul produs de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
pe undeva pe lângă magazin și ar putea să apară în orice clipă ca să intre-n tură. Am ales casa unde se instalase fata a cărei înfățișare părea cel mai puțin neprietenoasă și mi-am descărcat pe bandă conținutul mai degrabă jalnic al coșului meu, dregându-mi glasul. Și eu, și fata am privit letargici cele două pachete de fursecuri cu fructe îndreptându-se încet spre ea și mi-am dat brusc seama că probabil nu vor fi niciodată mâncate. Judy face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
destul de jenat pentru mama când am văzut cum se schimbase luând felicitarea. Tata uitase de tot să-i ia singurul lucru pe care chiar îl voise, în definitiv, și-acum devenise iertătoare cu totul doar pentru că-i luase o felicitare jalnică. —Vai, Charlie - mulțumesc, dragul meu. Ce felicitare minunat de înfiorătoare - îmi place la nebunie! A deschis-o și-a citit cu voce tare, așa cum face mereu când primește felicitări. Cei mai mulți oameni își aruncă ochii pe text sau nici măcar nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
n-are cum să fie fierbinte, nu? Io n-o să-l ajut să spună ce vrea să spună - asta-i problema lui. Mai ales că se uitau fetele și domnu’ C- nu-i las io să creadă că-s așa jalnică să fac conversație cu vreun babalâc. Charlie N u mai suport. N-am putut scoate nici măcar un zâmbet de la ea când am văzut-o azi din nou: nu suport să fiu acasă și să trebuiască să fac conversație cu Judy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
întrebând unde e tata - ca o imagine din oglindă sau ceva, că de obicei noi îi punem întrebarea asta: el știe mereu programul lui tata și e genial când trebuie să-l organizeze. — Cum adică? am zis sau ceva la fel de jalnic. Nu e la serviciu? — N-a mai fost la serviciu în mod regulat de ceva vreme, Sally, mi-a răspuns, iar eu am simțit un mic fior de panică - nu doar din cauza a ceea ce spunea, ci felul în care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
deschise toate canalele către Stacey, așa că i-am zâmbit vag în loc de asta. Am ezitat o clipă înainte să-i răspund, dar am conchis că odată ajuns atât de departe în cadrul extraordinarei mele călătorii n-aș câștiga nimic invocând vreun motiv jalnic pentru prezența mea. Într-adevăr, șansele mele de a progresa ar fi putut fi îmbunătățite dacă recunoașteam motivul într-adevăr jalnic al prezenței mele. — Mda - așa e, am zâmbit eu, apucându-i mâna și strângându-i-o ferm. Chiar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
am conchis că odată ajuns atât de departe în cadrul extraordinarei mele călătorii n-aș câștiga nimic invocând vreun motiv jalnic pentru prezența mea. Într-adevăr, șansele mele de a progresa ar fi putut fi îmbunătățite dacă recunoașteam motivul într-adevăr jalnic al prezenței mele. — Mda - așa e, am zâmbit eu, apucându-i mâna și strângându-i-o ferm. Chiar și prin mănușa de lână am simțit cât de moale era răspunsul lui Chipstead și am fost, în liniște, recunoscător stratului de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
să absoarbă numele și fețele când le aud prima dată? Sau și el îmi știa de la bun început numele, așa cum îl știam eu pe al lui? Poate că discutaseră despre mine la ceai, în cantina personalului, râzând de încercările mele jalnice de a o face pe Stacey să vorbească). Voiam doar să spun - iar expresia i-a devenit și mai sarcastică atunci când s-a aplecat ușor spre mine și mi-a vorbit ca de la bărbat la bărbat - că trupul lui Stacey
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
vopsită pe lângă ea: temerile mele exagerate de om din clasa mijlocie, care se amestecau cu dorința și cu vinovăția și cu groaza, care-mi dăduseră vertijuri de anxietate în tentativele mele de a-i comunica fetei iubirea mea disperată și jalnică îmi părură brusc prostești și inutile. Da - bineînțeles că-mi plăcea de ea, și dacă ea putea accepta asta, atunci cine știe ce bucurii neașteptate mi se așterneau înainte? —Da, așa e. —Păi, asta-i bine, să știi. Nu le place la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
vorbi: — Cu Stacey. Și cu asta, gata: a trebuit să mă așez iar. Bietul meu trup putea îndura în picioare doar un număr limitat de emoții și asta le pusese capac. Mi-am trecut mâna peste față într-un efort jalnic de a-mi împiedica zâmbetul să fie atât de lat și prostesc încât să par nebun și mi-am dres vocea fără să fi fost nevoie. — Grozav. Ar fi minunat, Lena - atâta vreme cât nu se supără Stacey, desigur. Judy N u
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
a fost de partea asta (cum insistă să o numească), refuză să îl abandoneze acum că a trecut de partea cealaltă. Fără să vreau, am ajuns să cunosc numele celor mai multe dintre personajele din East Enders, să strig răspunsurile la întrebările jalnice care răsar peste zi și să râd, încruntat, la glumele ieftine și innuendo-ul îngrozitor al comedianților. Dar să am parte de un travestit sau transsexual sau cum și-o zice, în carne și oase, așezat pe canapea, asta era deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
soldați chinezi capturați, cu tunici zdrențuite, cărau țiglele și pietrele de pavaj din locul de descărcare și puneau bazele unei piste de beton. Deși era seară și În ciuda tuturor privațiunilor din ultimele luni, Jim putu să vadă În ce stare jalnică se găseau acești prizonieri chinezi. Atît de slabi că erau aproape morți. Ședeau goi În urzicile lăsate la pămînt, cu o singură țiglă În mînă, ca o bucată dintr-un vas de cerșit. Alții urcau panta lină spre marginea aerodromului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
știa ce Însemnau. Fi apăru la timp pentru a auzi ce spusese. Pe față i se Întipări panică instantaneu. —O, Doamne! Acum Ben se ia după fricile mele, Îi șopti lui Ruby. Nu fac nimic așa cum trebuie; văzându-mă așa jalnică și slabă de Înger o să se simtă și mai nesigur decât până acum. Hai, mă, Fi, e În regulă. Doar repetă chestii pe care le-a auzit. Nu te mai chinui atâta. O să ai din nou silueta de dinainte. Doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
plin de credință în speranța sa, că nu o să moară, nu va muri!“ București, iunie 2007 Sorin Mărculescu CEAȚĂ Prefață Don Miguel de Unamuno ține morțiș să-i fac o prefață la această carte în care se relatează atât de jalnica istorie a bunului meu prieten Augusto Pérez și moartea lui misterioasă, iar mie nu-mi rămâne decât să o scriu, pentru că dorințele domnului Unamuno sunt pentru mine ordine, în cea mai strictă accepție a cuvântului. Fără a fi ajuns eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Augustito, chiar el. Dar cum, dumneavoastră pe-aici? — Da, eu pe-aici; te învață multe viața și încă mai multe moartea; te învață mai multe, mult mai multe decât știința. — Bine, dar candidatul la geniu? Don Avito Carrascal îi povesti jalnica istorie a fiului său. Și conchise zicând: — Vezi acum, Augustito, cum am ajuns aici... Augusto tăcea cu ochii în pământ. Mergeau pe Alameda. — Da, Augusto, da - urmă don Avito -; viața e unica învățătoare a vieții; nu există nicio pedagogie mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
încerca să-și amâne cât mai mult întoarcerea acasă; dar o atracție misterioasă, un impuls intim, îl târa spre casa lui. Călătoria a fost mizerabilă. În tren număra minutele, dar număra efectiv: unu, doi, trei, patru... Toate nefericirile lui, toată jalnica amăgire a iubirii cu Eugenia și Rosario, toată istoria tragicomică a căsătoriei lui eșuate i se șterseseră din memorie sau mai bine zis i se topiseră într-o ceață. Abia dacă mai simțea contactul cu banca pe care se odihnea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]