2,723 matches
-
răspunsul nu e cel pe care-l așteptăm, acestea au fost cuvintele, Dragul meu, răspunsul pe care-l vom da va fi exact cel pe care-l așteaptă, Nu Înțeleg, Dragul meu, problema dumneavoastră, o spun fără intenția de a jigni, este că nu sunteți În stare să gândiți ca un ministru, E vina mea, Îmi pare rău, Să nu vă pară rău, dacă Într-o zi vă vor chema să serviți patria În funcții ministeriale veți descoperi cum mintea singură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
tace, asta e realitatea, draga mea, și acum îmi vine să fug la telefon și să îi povestesc, așa cum făceam pe vremuri, el a spus asta și eu am zis așa, iar el m-a insultat și eu l-am jignit, la rândul meu, însă îmi amintesc pe dată, doar buzele i se mai mișcă, nu are nici o putere asupra mea, nu se poate ridica să meargă, este complet dependent de mine. Vorbele lui îmi trec pe lângă urechi, absurde, fără înțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
ochii roșii de plâns, după o ceartă cu Udi, am tras-o deoparte și am început să îi povestesc ce se întâmplase, plină de fervoare, ca de obicei, el a spus așa și eu am spus așa, el m-a jignit, apoi l-am jignit și eu, dar ea a pus capăt scurt șuvoiului vorbelor mele cu vocea sa limpede, draga mea, pur și simplu nu mai vreau să aud, eu m-am înfuriat, cum adică, de ce? Pentru că nu are nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
după o ceartă cu Udi, am tras-o deoparte și am început să îi povestesc ce se întâmplase, plină de fervoare, ca de obicei, el a spus așa și eu am spus așa, el m-a jignit, apoi l-am jignit și eu, dar ea a pus capăt scurt șuvoiului vorbelor mele cu vocea sa limpede, draga mea, pur și simplu nu mai vreau să aud, eu m-am înfuriat, cum adică, de ce? Pentru că nu are nici un sens, spune ea, te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
în casă, pentru ca Yotam cel micuț să nu se molipsească, și așa nu se simte prea bine, și Udi vine să mă viziteze după școală, se întinde pe patul înfierbântat, iar eu murmur, lasă-mă acum, sunt bolnavă, el pleacă jignit fără să spună o vorbă, aud apoi hârșâitul tălpilor ce răsună în toată casa și iar mă chinuie gândurile, asta îți dorești, să trăiești într-o astfel de singurătate, asta ți se va întâmpla dacă îl părăsești. Aburi acri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
închid și eu ochii empatizând, ce va spune Noga când ne vom întoarce amândoi orbi, ne vom ghida prin casă după vocea ei. Lasă-mă, îmi îndepărtează el brațele de trupul său, nu am nevoie de îmbrățișările tale, eu cobor jignită din pat, întreg corpul meu este acoperit încă de un strat subțire de dragoste, o pojghiță de spermă care se cojește acum cu ușurință, ca un lucru ce nu mai poate fi înlocuit. Din spatele draperiilor îmi zâmbește o zi veselă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
se nasc aproape chei, ce coc să îi faci, cumpără-i o păpușă, Naama, îmi spune ea, de așa ceva are nevoie, o păpușă pe care să o pieptene, să o îmbrace, nu un copil, dar eu spun, Ilana, nu o jigni, fiecare are propria sa cale de a păstra legătura cu pruncul, Hani se agață de mine, așa este, așa voi putea să o recunosc, după pulover, la fiecare copil care va trece pe lângă mine pe stradă, voi căuta puloverul acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
verii și aleea era plină de ele. Mergeam cu nasu-n pământ de parcă eram în căutarea unor obiecte pierdute. — Te rog să mă scuzi, zise Naoko, luându-mă de braț și dând din cap de câteva ori. Nu vroiam să te jignesc. Te rog să nu pui la inimă ce ți-am spus. Îmi pare îngrozitor de rău. Te rog să mă ierți. Eram pur și simplu supărată pe mine. Cred că nu te înțeleg destul de bine. Nu sunt un tip prea isteț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
se juca cu agrafa de păr, î[i tampona colțurile gurii cu batista sau privea în gol. Îmi doream să o iau în brațe când făcea asemenea gesturi, dar ezitam și, până la urmă, renunțam. Mi-era teamă să nu o jignesc. De aceea, nu făceam altceva decât să ne plimbăm pe străzile orașului Tokyo, iar Naoko î[i c\uta cuvintele în spațiu. Colegii de cămin mă tachinau întotdeauna când mă suna Naoko și când plecam duminica dimineața. Presupuneau - și mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
să rostesc cuvintele. Te rog să nu pui lucrurile la suflet. Orice s-a întâmplat sau nu s-a întâmplat, rezultatul ar fi fost oricum același. Poate nu-i frumos ce spun eu acum și n-aș vrea să te jignesc, dar ceea ce vreau să subliniez este faptul că îmi doresc să nu te consideri vinovat pentru ceea ce mi s-a întâmplat. Mă privește pe mine și numai pe mine. Aproape un an de zile am tot amânat și-am amânat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
adevărat și totuși... Pe el l-ai iubit și pe mine nu. Vrei să știi de ce te-ai simțit excitată în prezența mea deși pe mine nu mă iubeai? — Te rog să mă ierți, spuse Naoko. Nu vreau să te jignesc, dar trebuie să înțelegi că între mine și Kizuki a fost o relație cu totul specială. Am crescut împreună de la vârsta de trei ani și eram tot timpul nedespărțiți, vorbeam despre tot ce ne trecea prin minte și ne înțelegeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Kizuki e mort, dar tu însemni pentru mine același lucru ca și pe vremuri: inelul de legătură cu lumea de afară. Așa cum te-a iubit Kizuki, te iubesc și eu. N-am avut nici cea mai mică intenție să te jignim vreodată, dar probabil că am făcut-o. Nu ne-a trecut niciodată prin cap că s-ar putea întâmpla așa ceva. Naoko își plecă iar privirile și tăcu. — N-ai vrea o cea[c\ de cacao? a întrebat Reiko. — Bună idee
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
când o să mă iei, mă vei lua doar pe mine și când o să mă ții în brațe, te vei gândi numai la mine. Clar? — Înțeleg exact ce vrei să spui. Poți să-mi faci ce vrei, dar să nu mă jignești. Am avut destule greutăți în viață și nu mai vreau. Acum îmi doresc să fiu fericită. Am strâns-o mai tare și am sărutat-o pe gură. Aruncă naibii umbrela aia și strânge-mă în brațe ca lumea! O să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
mă cutremură de-a dreptul. Nu știu ce să fac, sunt teribil de confuz. Nu încerc să mă scuz, dar cred că am trăit cât am putut de cinstit. Nu am mințit niciodată pe nimeni și am avut mereu grijă să nu jignesc lumea, iar acum mă trezesc, azvârlit, în acest labirint fără ieșire. Cum e posibil așa ceva? Nu-mi pot explica și gata! Nu știu ce să fac. Reiko, ești singura care-mi poate da un sfat. Am lipit timbre pe plic și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
se uita la tata. — Vino-ncoa’, spuse detectivul. Prizonierul nu se mișcă. — Haide, spuse detectivul, Însă prizonierul nu se mișcă. Mișcă-te sau Îți zbor creierii. Dar ce s-a Întîmplat, Excelență? — Hai dracu’, cretinule! — ĂĂĂ, hai să nu ne jignim. Mergeau pe culoar - detectivul o luase Înainte, ținînd un pistol În mîna dreaptă, și-l trăgea după el pe prizonierul prins cu cătușe. — Stai aici, Îmi spuse tata apucîndu-mă de braț. Detectivul văzu dîra de sînge care se scurgea pe sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
arată ca un fotograf - măcar până când îi vezi expresia. Se uită în sus în timp ce eu cobor scările și îmi dau seama că, auzind zgomotele făcute de tocuri, a crezut că sunt Vanessa. Dezamăgirea din ochii lui ar trebui să mă jignească, dacă situația n-ar fi atât de dureroasă pentru el. Mă așez lângă el și încerc să desfac sticla. Îmi pare rău că nu sunt ea, îi spun scoțând dopul. —Cine? Nenorocita aia? Nici n-aș sta de vorbă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Rămâne pe altă dată. Nu vrei să mai bei ceva? Încă două, Pilade, mulțumesc. Deci. Pe lume există cretinii, imbecilii, stupizii și nebunii.” „Nu rămâne mai nimic!” „Ba da, noi doi de exemplu. Sau, cel puțin, fără să vreau să jignesc, eu. Dar, În fine, oricine, dacă te uiți bine, se Înscrie În una din categoriile astea. Fiecare dintre noi e din când În când cretin, imbecil, stupid sau nebun. Să spunem că persoana normală e aceea care amestecă Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
sublim pentru creație, dar ce zic eu, pentru faptul Însuși În virtutea căruia Dumnezeu trebuie să fie. Totul finalizat Întru denunțarea stupidității cosmice.” „Suntem Înconjurați de stupizi.” „Nu scapă nimeni. Toți sunt stupizi, În afară de dumneata și de mine. Ba, ca să nu jignesc, În afară de dumneata.” „Să știți că intră și proba lui Gödel aici.” „Nu știu, sunt cretin. Pilade!” „Dar e rândul meu.” „Împărțim pe urmă. Epimenide cretanul zice că toți cretanii sunt mincinoși. Dac-o spune el, care e cretan și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
mai vedeam noi. Dar auzind acestea, Camestres Își strânse manuscrisul la piept, afirmând că nu mai fusese niciodată tratat cu atâta neîncredere, și ieși dându-ne de Înțeles că avea mijloace neobișnuite ca să ne facă să ne căim că Îl jignisem. În scurt timp, am avut totuși zeci de manuscrise, ASP din cap până-n picioare. Trebuia doar un minim de selecție, mai ales că voiam să le și vindem. Era exclus să fi putut citi totul, consultam cuprinsul, ne uitam ici-colo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
viața dură. O cunoscuse alături de mama vitregă în felul acela și-acum i se dezvăluiau alte fețe ale unei astfel de vieți. Pricepea că sunt oameni buni și oameni răi. Nu înțelegea însă de ce acei care nu te ajută, te jignesc, cum nu înțelegea de ce pentru a obține ceva trebuie să minți, așa cum mințea Izaura. Ceva se petrecea în sufletul ei odată cu această primă zi de cerșit. Viața-i mai dăduse o lecție. Învăța că nu toată lumea este bună, că nu
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
viata și cu băieții ăștia? Cu Cezar au trecut ani până să ne iubim cu adevărat. Cu Alexandru într-o lună am devenit iubiti. Cu Cezar am fost mereu pe pas de război; ne-am certat, neam porcăit, ne-am jignit în prima fază a prieteniei noastre. Alexandru a fost cu adevarat domn de la început până la sfârșit. Cezar un băiat impulsiv m-a dat gata cu primul lui sărut, fără să aștepte prea mult. Alexandru un băiat calculat și stăpânit abia
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
ar fi ținut la taifas până noaptea, ca și alte dați. Titu ardea de nerăbdare să se pregătească pentru întîlnirea de diseară care poate să însemneze o întorsătură în viața lui. Tocmai chibzuia cum să se retragă fără să o jignească cumva, când auzi în curte o voce strigînd: ― Domnul Titu Herdelea! Câteva glasuri răsunară îndată afară: ― În față, în față! ― E factorul, explică doamna Alexandrescu. Titu făcu numai trei pași până în antreu, unde se și ivise factorul. Era o scrisoare
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
dispoziția țării peticul meu de moșie, fără să crîcnesc! Ești mulțumit? Am fost clar? ― Evident, cum să n-o oferi și statului, dacă ai putut s-o arendezi îndată ce ai luat-o? făcu Iuga apăsat, fără a-și ascunde disprețul. Jignit și scandalizat că s-a găsit cineva, ba încă un bun prieten, care să-i pretindă lui, avocat cu vază și om politic, să se înfunde la țară, Baloleanu zise ironic: ― Doar n-ai să-mi ceri acuma, puiule, să
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
siguranță viața. Ca tatăl său, de pildă, sau cel puțin ca Predeleanu. De-abia pe la cinci, când ajunse acasă, își aminti că dăduse întîlnire pentru ora trei tânărului transilvănean. De unde să-l mai ia acuma? Se simțea vinovat că a jignit un om care poate a crezut într-însul. Porunci servitorilor să-l reție, dacă ar reveni, sau barem să-i afle adresa. Se duse apoi la mătușă-sa, Mariuca, văduva generalului Constantinescu, care nu l-ar fi iertat nici pe
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
imediat, murmurînd: ― Pe mine, vă rog, să mă scuzați... Sunt și prea ostenit de cât am umblat azi... ― Atunci noapte bună! făcu Miron cu o umbră de recunoștință în glas. Cum ieși Herdelea, Grigore începu să protesteze că iar a jignit pe prietenul lui, fără să ție seamă că... Cu un gest, bătrânul îi curmă vorbele: ― Lasă asta, că n-are nici o importanță!... Mai grav este că tu începi să-mi sapi autoritatea în fața lumii și că oprești pe oameni să
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]