5,826 matches
-
o preda, cel puțin în aspectele care îi erau strict necesare actorului. De exemplu ne-a arătat într-o zi cățăratul pe un zid; ne-a plăcut teribil, pentru că nu era vorba doar de o tehnică oarecare, ci de o joacă. Am utilizat-o ori de câte ori am predat pantomimă și a mers teribil, le-a plăcut tuturor. Merci, Jacques! Într-o zi Lecoq ne adună pe toți și ne arată o mască ciudată, albă, fără expresie, masca neutră, acea mască-matrice, care are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
deja în lumea teatrului fără putință de întoarcere, mergeam tăcuți - eu, Florin, Victor și Mișu -, mergeam spre cămin fiecare cu gândurile lui, știind că am văzut nu un spectacol de teatru, ci un model de gândire teatrală, o demonstrație de joacă, de bucurie de a fi, de nebunie celestă, spuneți-i cum doriți, dar știam că avuseserăm șansa să fim contemporanii unui discurs absolut senzațional. La toate astea mă gândeam cu ziarele în brațe, hotărât să repet figura; premiera asta de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
spune: ― Păi tu mai mult ieși decât intri în scenă. Dar Romulus! Se juca o bucată de vreme ca la premieră, apoi începea viața. Beligan, cât era el de director general, se amuza teribil și chiar intra el însuși în joaca noastră care, uneori, întrecea toate limitele posibile. Ne ducem într-o zi la Sibiu în turneu. Romulus cu Beligan era ceva extraordinar, așa că biletele s-au vândut ca pâinea caldă. În ziua spectacolului, ne duce Ralea la Rășinari, ne invitase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
monșer? întreabă Brancomir. ― Nene, se prăbușește dracului imperiul și noi stăm să ne întrebăm ce e cu ăia? Hai mai bine la o bere! Am sumedenie de astfel de amintiri, dar atmosfera era de fapt fabuloasă, iar spectacolul era o joacă de copii mari. Am făcut acolo ucenicie cât pentru trei vieți de actor - și astăzi mă surprind visând că mă aflu pe scenă, că râdem de ne sar capacele, că publicul râde cu noi, teatru în teatru, teatru din nevoia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
imperiul sunetelor, ceea ce se și întâmplă, pentru că trebuie să se concentreze asupra muzicii. Tata spune că sunt niște sunete oribile. Dar Anna este preferata mamei, care are aceeași senisbilitate feminină, iar când Anna trece prin fața ei, mama îi dă, în joacă, o palmă peste fund, ceea ce o face pe Anna să clocotească de furie. Așa că tatăl și fiul se urcă - unul aici, celălalt dincolo, unul plictisit, celălalt anevoie și preocupat - în autoturismul în care pot să călătorească patru persoane (astăzi însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
tocmai la asta ar trebui să te pricepi. În privința accesoriului nu pot să mă hotărăsc așa de repede, pentru că un artist trebuie să aștepte inspirația. Iar acum mi‑a pierit inspirația. Tocmai mi‑ai jignit profund ambiția de fotograf cu joaca asta. Doamna W.: N‑am vrut să‑ți jignesc ambiția, Otti. Domnul W.: Dar ai jignit‑o, iar pentru asta primești acum lovitura mea specială cu cârja. Aceasta urmează cât ai clipi, dar nu nimerește decât peretele, unde mai produce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
dar niciodată sub efectul ecstasy-ului. Pentru Noriko Însă, totul era acoperit de vălul noutății. — Am de gând să fac ceva ce nu ți-am făcut niciodată nici ție. Ochii bărbatului străluceau. Se agita ca un băiețel gata să-și Înceapă joaca lui preferată. Când era beat sau drogat, mereu povestea același lucru. — La vârsta mea am Înțeles În sfârșit ce-mi place și ce nu, și asta mi-a dat o anumită forță. Pe vremea când Învățam pentru a intra la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
și să găsesc o femeie de nivelul tău, Keiko. În definitiv, cu toții suntem la fel. Golul lăsat de dorințele neîmplinite pe vremea când eram copii se cască tot mai adânc pe măsură ce creștem mari. Este exact invers față de amintirea locurilor de joacă ale copilăriei nostre, piscina sau terenul de sport, care, privite acum, par mult mai mici. Cu toate acestea, vezi, femeia din pictorialul acela despre spălături intestinale era Îngrozitor de urâtă, dacă-mi aduc bine aminte... Noriko Începu să-și dea seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
din Codul Penal German, am spus eu. Becker cită secțiunea din memorie: — „Orice bărbat care se complace în activități indecente ilegale cu alt bărbat, sau care participă la astfel de activități, va fi pedepsit cu închisoarea.“ Becker îl strânse în joacă de obraz cu degetele și adăugă: Asta înseamnă că ești arestat, grăsan futăcios în cur ce ești. — Dar este inadmisibil. N-am scris niciodată nici o scrisoare nimănui. Și nu sunt homosexual. Nu ești homosexual, îl îngână Becker, mârâind. Iar eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Getta 2. Puteți opri. Punctul alb deveni tot mai mare și-n curând văzură o uriașă sferă transparentă, feeric luminată, în interiorul căreia, pe o suprafață de câteva sute de hectare, se vedeau înșirate pe orizontală zeci de clădiri, terenuri de joacă, de sport, tarlale cu cereale, turnuri de apă, autostrăzi etc. Semnalizară de oprire și-o trapă se deschise în peretele transparent al sferei, lăsându-i să intre. Aterizară pe platforma din fața casei directorului spre care, de altfel, călăuzeau toate indicatoarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Am frânt multe inimi, poate De nevoie sau cu voie... Le regret acum pe toate; Viața mai frumoasă-n doi e! Am sfidat, am luat în joacă, Mi-am închis inima-n piatră, Multe inimi să se coacă Le-am uitat la foc în vatră... Am păcătuit cu gândul, Și năravul meu din fire-a Triumfat, în puf crescându-l, Și n-am prețuit iubirea... Am trecut
TU, UN ÎNGER de ROMEO TARHON în ediţia nr. 971 din 28 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364336_a_365665]
-
printre uluci să iau din vecini câteva nuci. cand mișcă din ochi motanul când toarce, de pe-o parte pe alta mereu se intoarce Chiț-Chiț apare, mă furișez motănelul viclean iar îl fentez și intru vesel cu poftă mare de joacă pe fermecata șoriceilor poartă. Referință Bibliografica: Țara șoriceilor / Valeria Iacob Tamâș : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 384, Anul ÎI, 19 ianuarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Valeria Iacob Tamâș : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
ŢARA ŞORICEILOR de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 384 din 19 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361349_a_362678]
-
perfectă? Da de unde ..în iubire ceea ce există cel mai puțin este perfecțiunea:) Cele mai amuzante și stupide sunt conversațiile pline de iubire și dăruire și prostie între cupluri pe pagina principala.Un pic de flirt mai merge ...un pic de joacă ...parcă sună interesant,dar sunt unii care dau prostiei o nouă dimensiune. Mi se pare din nou foarte amuzant cât de ușor trecem de la "în relație",la"este complicat"si de acolo ,în cădere liberă la"single".Sau ...în "urcare
) de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 242 din 30 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361502_a_362831]
-
la"este complicat"si de acolo ,în cădere liberă la"single".Sau ...în "urcare liberă(?),pentru că dacă l-ai dispensat(o) așa de repede poate nici nu e "cădere":) Păcat că în toată "distractia"asta feisbuchista ne lăsăm prinși în joacă cuvintelor,ne umilim discret unii ,ne grozăvim alții...Pretindem că nu suntem răniți ...sau ne pretindem mult prea afectați. Fostele iubiri au un motiv pentru care sunt doar foste,dușmanii...?...nu-i așa că ai o plăcere sadica să te "imprietenesti
) de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 242 din 30 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361502_a_362831]
-
la biserică și se mulumesc să se uite la tine lung și să nu-ți răspundă la salut.Ca și cum ai fi "un secret pacatos"si ptiu drace ,acu' suntem la biserică:))) Prietenii ne blochează și blocăm prieteni? Da...câteodată din joacă ...uneori ,pe bune...Câteodată regretam...câteodată nu :) Chiar mă gândeam ieri și discutăm de altfel cu cineva că al naibii de mult ne plac măștile. Cand de fapt,singurul motiv pentru care majoritatea dintre noi ne-am deschis cont FB este acela
) de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 242 din 30 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361502_a_362831]
-
formație a fost cooptată și Ana. Mariei nu-i plăcea ce face sora ei. Considera că-i pierdere de timp să zdrăngăneștitoată ziua la chitară. Prefera ca timpul petrecut de sora geamănă cu repetițiile, mai bine să-l petreacă la joacă cu ceilalți copii pe coclaurile din împrejurimi. Anei îi plăcea ce învăța la cursul de chitară și mai ales faptul că atunci când știa să cânte și erau invitate cu formația Plai, cum o numise oficial profesorul, la serbările școlare, concursuri
ROMAN CAP. V de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363770_a_365099]
-
de zor pe cap, trăgea cu ochii și la ce se întâmplă cu cele două surori îmbrățișate. Valentina se opri din spălat curioasă să vadă până unde putea duce nebunia mijlociei, gata să intervină dacă era cazul, pentru a opri joaca ei periculoasă pentru cele mici. Eleonora, începu să-și sărute sora, ca și cum ar fi sărutat un băiat. Simțea stângăcia partenerei sale de joacă. Când nu-i plăcea cum reacționează, îi mai dădea câte un ghiont sub coaste și îi explica
ROMAN CAP. V de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363770_a_365099]
-
să vadă până unde putea duce nebunia mijlociei, gata să intervină dacă era cazul, pentru a opri joaca ei periculoasă pentru cele mici. Eleonora, începu să-și sărute sora, ca și cum ar fi sărutat un băiat. Simțea stângăcia partenerei sale de joacă. Când nu-i plăcea cum reacționează, îi mai dădea câte un ghiont sub coaste și îi explica cum să-și țină gura, limba, cum să răspundă la ce face partenerul în brațele căreia se afla. Cu o mână îi mângâia
ROMAN CAP. V de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363770_a_365099]
-
cândva vestită, încă nu a fost dezintegrată prin metoda neutralizarii cu antimaterie, se datora faimei trecute a lui Moș Orion, care și acum mai era venerat de unele autorități de la municipalitatea orașului. În schimb, situarea rachetei chiar în mijlocul spațiului de joacă al copiilor era cât se poate de nefastă pentru liniștea lui Moș Orion. Cum stătea el pe prispă, cu fața sa mică, rotundă, cu chelie, doar cu două-trei fire de păr în vârful capului ca niște antene misterioase, era victima
POVESTIRE SF de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363816_a_365145]
-
se distrau folosind niște rachete și rachetuțe artizanale pe care le lansau aproape nonstop și care, cât ai clipi din ochi, dădeau ocolul planetei Jupiter și se întorceau înapoi spre a sfârși în groapa cu nisip de pe maidanul lor de joacă. Necazul cel mare era că acești drăcușori de copii mai greșeau uneori comenzile rachetelor lor, de treceau acestea survolând înfiorător pe deasupra capului moșului atunci când vreun copil nătâng scria 30 de metri în loc de 30 de parseci. Asta punea definitiv capăt răbdării
POVESTIRE SF de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363816_a_365145]
-
capului moșului atunci când vreun copil nătâng scria 30 de metri în loc de 30 de parseci. Asta punea definitiv capăt răbdării lui Moș Orion, care se punea pe blestemat speciile acestea de obrăznicături: - Diavolilor! ... Neobrăzaților!... Nu vă mai ajunge Cosmosul întreg pentru joaca voastră, vă luați și de părul meu!... De fapt, la ce poți să te aștepți de la niște copii de virtualiști, care-i lasă needucați pe Pământ, iar ei umblă hai-hui prin nu știu ce ostroave din Calea Lactee! Trebuie să precizăm că, spre
POVESTIRE SF de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363816_a_365145]
-
-i pună masa, dar era prea furios să mai și mănânce. Parcă nu avea tăria să dea ochii cu cele din casă. Oare unde or fi fost ăle mari că nu le-a văzut prin casă. Să fi fost la joacă pe cine știe ce coclauri de pe dealuri? Umblă cam fără căpătâi copchilele astea. Ana nu le zice nimic. Ar trebui să mai pună mâna pe joardă, să le mai strunească. Prea sunt zburdalnice și lăsate de capul lor. Nu-i zi de la
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. III de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363789_a_365118]
-
Nu-și muta privirea de la bambină, ca să nu piardă momentul când peștele va trage. Grea mai era așteptare și speranță deșartă. Pe suprafața apei nu se desena nici măcar un cerculeț. Din când în când, se vedeau rotocoalele unde sărise în joacă, vreun pui de chefal. O pupază zbura din păduricea de molid din spatele nostru spre malul celălalt. Probabil că își avea cuibul în găurile dintre pietrele de pe țărmul stâncos de vis-à-vis. Prin iarba jilavă din jurul lacului săreau nenumărate broscuțe verzi, iar
PICNICUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1100 din 04 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363837_a_365166]
-
murdari și transpirați, renunțaseră la fotbal. Le era foame, mai ales că la picnic nu prea s-au înfruptat din fripturi și mici. De saramură nici nu a fost vorba. Erau preocupați, unul cu pescuitul și celălalt cu fotbalul și joaca cu bișonii. Așa că mămicile i-au îndopat imediat ca pe curcani, cu tot ce doreau să mănânce pentru a-i scăpa de foame. Cum se înserase bine, fiecare familie și-a luat bagajul, copilașii și a pornit-o spre casele
PICNICUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1100 din 04 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363837_a_365166]
-
să stau ziua în casă, Recunosc ca n-am să pot. Pun patinele-npicioare Ori alerg spre derdeluș, Cad, mă scol și nu mă doare Când mă-ntrec la săniuș. În zăpada troienită Ne jucăm cu bulgări moi Și adeseori, din joacă, Trecem aprig la război. Mai ferit, în curtea mare, Fac și omul de zăpadă. Îi așez pe cap căldare Și tăciuni, drept ochi, să vadă. Noaptea dorm, visând ninsoare, Admirând fulgii în zbor Și mă rog la mândrul soare Să
SELECŢIUNI DIN VOLUMUL CAPTIV PE TĂRÂMUL COPILĂRIEI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 922 din 10 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363911_a_365240]