KorAP: Find »[drukola/base=jude & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...59 60 61 ...65 >

1,608 matches

Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821

obștilor românești. În epoca roirilor de sate, în preajma întemeierii statelor și a întăririi feudalismului, satele noi alcătuite aveau câte un conducător și organizator al satului și un șef militar (voievod) în satele întărite cu șanțuri. Titlul lor era acela de jude (termen latin), tradus prin cneaz (termen slav). Numele acestor conducători, moșul satului, legat prin sânge de marea familie a locuitorilor satului, se regăsește în denumirea satelor cu pluralul unui nume propriu de bărbat. Și mai târziu, până în secolul al XVII

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
alții, nu alții peste noi". Este limpede, deci, că slavii au venit în Dacia în calitate de cuceritori, ei au luat în stăpânire pământul și au supus populația autohtonă, romanică, aflată aici. Populația romanică din Dacia, condusă în satele (obștile) lor de juzi, a fost supusă de către năvălitorii slavi, care au devenit stăpânii țării (pământului ) lor. Acest act (fapt) de supunere a autohtonilor, românilor, de către cuceritori (slavi) este dovedit de o serie de fapte și considerații. De pildă, "rumân" este denumirea etnică a

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
care au păstrat formele de organizare străveche (arhaice), precum comunitatea sătească, putem menționa denumirea de sat (fsat), din latinul fossatum, și aceea de țară (țări), din terra (terrae). Comunitatea rurală s-a organizatt ca o obște sătească, condusă de un jude (judex) și de un sfat alcătuit din "oameni buni și bătrâni", care vegheau la interesele comunității ce practica o economie agro-pastorală. Așezările și locuințele, ocupațiile (îndeletnicirile) tradiționale au terminologie latină. În ceea ce privește continuitatea, rolul principal l-a avut Transilvania, o adevărată

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
cotidiană, căsătorii mixte între slavi și daco-romani. Pe de altă parte, dacă la început, în secolele VII-VIII, slavii erau elementul dominant, iar daco-romanii elementul supus, treptat a intervenit o schimbare, s-au produs interferențe în timp, unii conducători ai autohtonilor, juzi, prin calități, fapte de arme, legături de familie, ajungeau într-o situație înaltă, cnezi și voievozi, precum Gelou, în mod cert român. N-avem izvoare și mărturii pentru a arăta mai detaliat, cum s-a produs apropierea între autohtoni și

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
ceară (cera), fagure (favulus), păstură (pastura). Termeni cu înțeles militar: oaste (hostis), cetate (civitas), spadă (spatha), arcul (arcus), săgeată (sagitta), coif (cufea), ghioaga (clova), măciuca (matteuca). În organizarea socială și de stat avem puțini termeni (abundă cei slavi): domn (dominus), jude (judex). Observăm că predomină termenii agro-pastorali, ceea ce indică o populație sedentară, stabilă în nordul Dunării.60 După ce am urmărit, sub aspect lingvistic, componenta autohtonă, traco-dacă, apoi pe cea romanică, latină, să analizăm contribuția slavă la alcătuirea limbii române. Ce a

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
în vechea limbă românească, de termenii respectivi romanici (românești), care derivă din latina populară și din cea medievală. Astfel, cea mai veche denumire a membrilor clasei feudale este aceea de cneaz (termen slav), dar el este dublat de termenul latin jude sau judec. Pentru a desemna un om liber, documentele medievale folosesc atât termenul jude cât și pe cel de cneaz, ambii termeni desemnând oamenii liberi și stăpânii de pământ. Străvechea terminologie a lumii feudale de origine romanică se oglindește și

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
și din cea medievală. Astfel, cea mai veche denumire a membrilor clasei feudale este aceea de cneaz (termen slav), dar el este dublat de termenul latin jude sau judec. Pentru a desemna un om liber, documentele medievale folosesc atât termenul jude cât și pe cel de cneaz, ambii termeni desemnând oamenii liberi și stăpânii de pământ. Străvechea terminologie a lumii feudale de origine romanică se oglindește și în terminologia feudală românească. Aceasta este anterioară celei slave, după cum reiese din cuprinderea geografică

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
medievală, ce desemnează pe stăpâni și supuși, e o dovadă istorică despre închegarea clasei feudale la români, atât prin aservirea lor de slavi, după instalarea acestora, cât și prin diferențierea internă a obștilor autohtone.13 Nobilimea prestatală românească, cnejii sau juzii Începuturile feudalismului românesc datează din secolul al X-lea, așadar cu patru veacuri înainte de constituirea statelor medievale. Prin urmare, a existat o clasă feudală (nobilime-boierime) anterioară întemeierii statului medieval și domniei românești independente, aceasta nu s-a născut după întemeiere

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
și-au arogat drepturi ereditare și o poziție (funcții) și bunuri mai presus de ceilalți membri ai obștei. Acești fruntași privilegiați constituie pătura stăpânitoare a societății autohtone (românești). Membrii acestei nobilimi (aristocrații) cu familiile lor poartă numele de cnezi sau juzi. Identificarea cnezilor și a juzilor cu nobilimea prestatală rezultă din frecvența utilizării acestui termen și acestei instituții în toate ramurile din teritoriile românești, fiind anterioară separării neamului nostru în trei entități deosebite, Transilvania, Moldova și Țara Românească. Denumirea de "cneaz

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
și o poziție (funcții) și bunuri mai presus de ceilalți membri ai obștei. Acești fruntași privilegiați constituie pătura stăpânitoare a societății autohtone (românești). Membrii acestei nobilimi (aristocrații) cu familiile lor poartă numele de cnezi sau juzi. Identificarea cnezilor și a juzilor cu nobilimea prestatală rezultă din frecvența utilizării acestui termen și acestei instituții în toate ramurile din teritoriile românești, fiind anterioară separării neamului nostru în trei entități deosebite, Transilvania, Moldova și Țara Românească. Denumirea de "cneaz", de origine slavă, înseamnă nobil

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
Regatul ungar i-a găsit pe cnezi, în regiunile cucerite, acordându-le unora o "donație nouă", dar pe alții nu i-a recunoscut, aceștia ajungând în situația de subalterni ai nobilimii feudale cuceritoare. În Moldova și Țara Românească, situația cnejilor (juzilor) este aproape identică cu aceea a cnejilor din Transilvania, cu deosebirea că aici nu a avut loc o cucerire străină. În aceste țări, asistăm la constituirea unei categorii sociale suprapuse, "boierii"nobilime privilegiată de domnie cu carte, adică acte scrise

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
a fost înlăturată de aceea boierească, iar în altele cnezii au rămas în situația de stăpâni privilegiați. În documentele moldovenești, după întemeierea statului, se face o distincție netă între autoritatea cneazului asupra satului, denumită judecie (deoarece cneazul se numește și jude), și stăpânirea boierului, denumită uric, cu privilegiul de imunitate. Atât judecia cât și uricul înseamnă stăpânire feudală, dar prima era stăpânire de fapt, alodială, fără privilegiu, iar a doua era bazată pe privilegiul domnesc. Sunt cazuri în Moldova (târziu, după

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
Bârsei.24 În interiorul acestor structuri politico-teritoriale, feudalizarea se accentuează alegerea conducătorilor de obști și uniuni de obști, din perioada anterioară (secolele VII-X), este înlocuită, treptat dar nestăvilit, prin succesiunea ereditară. Acea alegere tradițională a conducătorului politic al obștii (cneaz sau jude), care dăinuise timp de secole și care era desemnat dintre cei mai destoinici, curajoși și drepți, se restrânge, în preajma Anului 1000 (secolele X-XI), la cadrele unei singure familii. Aceasta se transformă în familie dinastică, de-unde (aici) tendința de drept

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
munți, se stabilesc aici și chiar întemeiază târguri și orașe.12 Un aspect interesant, puțin abordat, al începuturilor urbane medievale la noi, îl reprezintă instituția primară a "târgurilor de văi", ce ar corespunde, în domeniul feudal, instituției cnezilor și a juzilor. Înainte de nașterea feudalismului, istoria românilor a cunoscut anumite aspecte (trepte) premergătoare: proprietatea cnezială, anterioară celei boierești și nobiliare, târgurile de schimb pe valea unui râu, înaintea orașelor sau a târgurilor propriu-zise. Apariția "târgurilor de văi", în istoria țărilor române, se

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
stăpânirii bizantine. Iorga aprecia că mișcarea românilor de dincolo de Dunăre nu este un fenomen "balcanic", ci este în legătură cu o "mai expansivă vitalitate a neamului", din Thesalia până la Dunăre. Astfel, pe la 1200, mănăstirea Hilandar primește 170 de familii de vlahi, împreună cu juzii lor, vlahii sunt menționați și lângă Adriatica, în Zenta și la Pristina, în sudul Serbiei. Momentul prielnic s-a ivit după moartea împăratului Manuel Comnenul (1180), în urma luptelor pentru succesiunea la tronul Bizanțului, care a adus la putere dinastia Anghelilor

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
de sub autoritatea voievodului Transilvaniei și pusă sub controlul direct al regalității. Prin actul din 1224, sașii s-au constituit într-o unitate teritorială: "toată populația, începând de la Orăștie până la Baraolt, să fie (alcătuiască) un singur popor (săsesc) sub conducerea unui jude". Un comite ("comes Cybiniensis") avea să exercite pe ansamblul teritoriului atribuțiile delegate de rege, iar teritoriul acesta a devenit un "fundus regius" (pământ crăiesc), prevăzut cu autonomie teritorial-etnică, dependent de regalitate prin comitele numit de rege. Privilegiul lui Andrei II

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
acordul întregii comunități săsești, iar noul venit avea drepturi egale și aceleași obligații. Pădurile, pășunile și apele erau folosite în comun (ca și în obștile românești), indiferent de starea materială a familiilor. La adunările comunității participau toți bărbații-ea avea ca jude pe greavul cu funcție ereditară și un primar ales periodic. Sistemul agricol amintit, ca și dările repartizate în mod egal pe curți, i-au ferit multă vreme pe locuitorii din satele scaunelor săsești de o diferențiere socială accentuată, precum în

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
sud-estului Transilvaniei, cavalerii erau scutiți de obligația de găzduire a voievodului Transilvaniei, de orice dări, inclusiv de dinarii liberi și de pondere, iar ei nu puteau fi judecați de nici o instanță în afara celei regale, având dreptul de a-și alege judele propriu care să împartă dreptatea. În plus, cavalerii erau scutiți de prezența monetarilor (a schimbătorilor de bani, DIR C, I, p. 154). La rândul său, episcopul Transilvaniei a acordat cavalerilor dreptul de a percepe de la locuitorii Țării Bârsei dijmele bisericești

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
suferit de pe urma lor, crede istoricul. Contactul tătăresc cu "ai noștri" (românii) se învederează și prin aceea că mongolii au adus cu ei pe țigani-aceștia au făcut să treacă asupra lor toată organizarea românilor de la mijlocul secolului al XIII-lea, cu juzii și voievozii acestora, de autoritate autocratică, având dreptul să osândească și la moarte. Pe de altă parte, este o practică obișnuită la tătari (ca și la turanici) de a-și asocia lor pe cei supuși, așa procedează cu rușii, cu

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
în perioada menționată au o caracteristică precisă: consolidarea relațiilor feudale. A continuat procesul de destrămare a unității obștilor sătești tradiționale, prin încălcarea lor de marii stăpâni de pământ, mai ales în Transilvania. Prefaceri au loc și în rândul cnezilor și juzilor sătești, îndeosebi în regiunile mărginașe și în zonele muntoase. Puterea centrală, sprijinită de feudalii laici și ecleziastici, a urmărit să știrbească autonomia și libertatea obștilor-pământurile lor au fost încălcate și dăruite unor nobili, bisericii sau cnejilor în Țara Hațegului, Banat

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
privilegiată (boierimea) a fost precedată de apariția unei pături sociale, de stăpâni ai satelor, fără privilegii scrise, bazată pe o situație de fapt, puterea ei economică și socială, acei "maiores terrae" (mai marii pământului), titulatura lor spune totul. Acești cneji, juzi, judeci, prezenți deopotrivă în cele trei țări române, stăpâni ai satelor, alcătuiesc aristocrația prestatală-întemeierea formațiunilor statale medievale este opera cnejilor, fruntași ai pământului. Reunirea satelor cneziale, ca și confederațiile de sate libere stau la baza întemeierii statului medieval. Voievodatele ("țările

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
limba română? 240 Menționarea românilor în istorie 245 Numele românilor 247 CAPITOLUL VIII SOCIETATEA AUTOHTONĂ ÎN SECOLELE X-XIII 250 Populația 250 Economia 253 Circulația mărfurilor și moneda 255 Evoluția structurilor sociale. Începuturile feudalismului românesc 257 Nobilimea prestatală românească, cnejii sau juzii 260 Formațiuni politice românești 263 Organizarea bisericească în secolele X-XIII 271 Viața bisericească a românilor sud-dunăreni 274 Episcopia vlahilor 275 Arhiepiscopia de Târnovo 275 Viața bisericească în Transilvania și Banat 276 Episcopii românești în Transilvania 276 Episcopia de Dibiscos 278

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479

explică?ie ?i comprehensiune afl?m ?i la B?lcescu, la A. D. Xenopol ?. a.). S�nt interesante ?i ast?zi monografiile s?te?ți, studiile asupra bisericii, ?colii, poli?iei, armatei, spitalelor, mijloacelor de comunica?ie, asupra unor oră?e, jude?e, zone. �ntre �mică� ?i �Marea� Unire, universit??ile din Ia?i (1860) ?i Bucure?ți (1864) au fost �n centrul mi?c?rîi culturale ?i ?tiin?ifice. Sf�r?ițul secolului al XIX-lea a fost prielnic p?trunderii

by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724

Goethe Anii de ucenicie ai lui Wilhelm Meister, trecând prin elegiile despre Lucy, ale lui Wordsworth - un adevărat "călău al copiilor", după cum îl numește Franco Ferrucci - și până la dramele surde din romanele lui Thomas Hardy, în care copiii eroului din Jude Neștiutul sunt uciși de un copil ca și ei, reprezentările acestei veritabile obsesii romantice delimitează o preocupare vădită pentru o teribilă și greu acceptabilă realitate. Excepțiile merită însă menționate, pentru modul în care acceptarea morții e la fel de neliniștitoare ca și

[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554

pe un instrument armonios spre a pătrunde tainele omului și ale naturii. Lucrețiu scrisese acea operă, nu se mai îndoia pentru el anume. La confesional a dat peste Stareț, cu glasul lui înțepat, țâfnos, gata de-al înfrunta ca un jude: voia să afle cum făcuse rost de acea carte păgână și clevetitoare: Cine-i păcătosul care ți-a dăruit cartea aceea dăunătoare? Un călător; a șovăit înainte de a mi-o oferi, avea intenția s-o arunce dar până la urmă mi-

by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]