66,303 matches
-
suferință se lega de acest loc. "Patru ani și șapte luni de Portugalia. Joi 13 sept., la ora 8,40, pleacă trenul spre Hendaya. Aici rămăne Nina, a opta parte din viața mea; și foarte multe suferințe ": astfel se încheie Jurnalul, cu notația din 5 septembrie 1945. Și, totuși, oricăt ar părea de curios, speranța ăi rămăsese întreagă: e adevărat că Mircea Eliade venea la Paris fără nici un ban, fără nici un sprijin material ori moral; dar aducea cu el, pe lăngă
Jurnalul tuturor sincerităților by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Imaginative/12877_a_14202]
-
acum cu toată claritatea. Așa cum, abia în clipa morții, existența unui om capătă desen final și se transformă în destin, modificănd retrospectiv toate datele ei de pănă atunci, tot astfel și destinul lui Mircea Eliade capătă abia acum, la publicarea Jurnalului portughez, o nouă coerență. (prima parte a acestui text a fost publicată în nr. 16)
Jurnalul tuturor sincerităților by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Imaginative/12877_a_14202]
-
prima odăiță luată cu chirie, atîrnînd o pătură la geam, încuind ușa c-o cheie subțire de alamă, ajutîndu-le febril să se descotorosească de întregul lor harnașament bătut în ținte, orbit deodată, de strălucirea lustruită a șoldurilor. N-am citit jurnalul lui Kafka, n-am citit scrisorile lui, care, aud, sînt formidabile! Uneori sînt disperat că nu voi citi cărți esențiale ce m-ar fi făcut să trăiesc înzecit, însutit, înmiit. Cu cîte mii de ani îți poți lungi viața, adăugînd
Ce soare lent e o femeie! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13211_a_14536]
-
viață, dar și neînțelegeri cu duiumul, unele cauzate de erori personale în alegerea drumului. Asemeni oricărui creator înzestrat, a trecut, în repetate rânduri, prin îndoieli și orgolii, a căror presiune a încercat s-o atenueze, cu ajutorul mărturisirilor intime într-un Jurnal inițiat încă din momentul debutului precoce (încurajat de Tudor Arghezi, la „Bilete de papagal“, 1928). Pe lângă rolul supapei de eliberare imediată, însemnările „secrete“ erau concepute și ca modalitate de păstrare fidelă a faptelor petrecute, precum și trăirile aferente, pentru ulterioare ocazii
Maria Banuș by Geo Șerban () [Corola-journal/Imaginative/12956_a_14281]
-
lecturi la distanțe mari în timp, de unde presupunerea că gestul devenise oarecum reflex și că s-ar fi putut repeta oricât de târziu. Să fi avut, oare, Maria Banuș preferințe selective pentru unele sau altele dintre împrejurările intrate în canavaua Jurnalului ? Un răspuns net pare riscant, e de ghicit doar un interes permanent pentru etapele de tranziție, cum a fost aceea, încărcată de consecințe, sub semnul acceptării sale în cercul colaboratorilor revistei „Azi“, echivalent cu pătrunderea în lumea literară, unde adaugă
Maria Banuș by Geo Șerban () [Corola-journal/Imaginative/12956_a_14281]
-
modificări de psihic, de optică. Sub presiunea unei adolescențe acut sensibilizate, crește preocuparea pentru definirea și exprimarea eu-lui, invadat de interogații febrile, răvășit,uneori, de neliniști prea puternice pentru a fi stăpânite lucid și, implicit, greu de mărturisit. Paginile de Jurnal îndeplinesc rolul partenerului privilegiat, des solicitat s-o susțină în efortul limpezirii proprii.Terapeutic, găsește în el un teritoriu al refugiului sigur, de câte ori întrezărește riscul rătăcirii printre anxietăți și precarități derutante (complexul timidității, agravat de tulburările feminității nesigure). Mai interveneau
Maria Banuș by Geo Șerban () [Corola-journal/Imaginative/12956_a_14281]
-
să nu ne înșelăm numai pentru plăcerea egoistă de-a putea afirma că versul încă n-a murit“. Asupra celei elogiate, comentariul are un impact catalizator, este pus deoparte, recitit cu martor, utilizat ca referință, cum atestă o însemnare din Jurnal. Efectul determinant a intervenit prompt, întrucât poeta s-a decis să revină în următorul număr din „Azi“ cu un bogat ciclu (absorbit, aproape intact, în structura Țării fetelor). Misterul ridicatei productivități lirice, declanșate aparent spontan în 1932, își află dezlegare
Maria Banuș by Geo Șerban () [Corola-journal/Imaginative/12956_a_14281]
-
fost văzut pentru un timp ca fiind o oază de adevăr și de luciditate, un loc riscant dar cu atât mai mult irezistibil pentru „dizidentul” Sebastian, care nici nu și-ar fi dorit vreodată un început altundeva decât „într-un jurnal tânăr și zbuciumat”. Pentru o astfel de gazetă nu putea lucra cu pasiune decât un tânăr ambițios, cu principii solide, implicat în realitatea românească și aflat totuși într-o poziție obiectivă. Mai mult decât atât, sub conducerea lui Nae Ionescu
Piese de puzzle Sebastian și Eliade by Irina Groza () [Corola-journal/Imaginative/12957_a_14282]
-
tine”. Înspăimântătoare metamorfoza de care atâția oameni au fost și vor fi în stare pentru a se adapta la presiunile istoriei...(...) Politica doamnelor Singura ipostază în care Sebastian nu are de pierdut din pricina originii sale este aceea de bărbat. În Jurnal apar mai mult de zece nume ale unor doamne românce sau evreice care au avut sau doar și-au dorit o relație apropiată cu Mihail Sebastian. „Problema evreiască” nu era cu adevărat o problemă pentru aceste femei. Este memorabil cazul
Piese de puzzle Sebastian și Eliade by Irina Groza () [Corola-journal/Imaginative/12957_a_14282]
-
nici măcar în fața unui evreu, Sebastian nu a intrat niciodată în conflict propriu-zis cu ea, preferând să se amuze de episoade ca cel cu autograful cerut lui Zelea Codreanu sau cel cu „teribila vorbă” a Natașei Alexandra (toate citatele sunt din Jurnal). „Pedeapsa” lui Sebastian a venit mult mai târziu și atunci involuntar, odată cu apariția Jurnalului: noile generații, care nu au văzut-o pe actrița Marietta Sadova, rămân cu amintirea acestei imagini caricaturizate - poate cea mai amuzantă, mai savuroasă din tot Jurnalul
Piese de puzzle Sebastian și Eliade by Irina Groza () [Corola-journal/Imaginative/12957_a_14282]
-
preferând să se amuze de episoade ca cel cu autograful cerut lui Zelea Codreanu sau cel cu „teribila vorbă” a Natașei Alexandra (toate citatele sunt din Jurnal). „Pedeapsa” lui Sebastian a venit mult mai târziu și atunci involuntar, odată cu apariția Jurnalului: noile generații, care nu au văzut-o pe actrița Marietta Sadova, rămân cu amintirea acestei imagini caricaturizate - poate cea mai amuzantă, mai savuroasă din tot Jurnalul. Imaginea singurătății și a durerii Din păcate, un rol pasiv sau unul activ în
Piese de puzzle Sebastian și Eliade by Irina Groza () [Corola-journal/Imaginative/12957_a_14282]
-
Jurnal). „Pedeapsa” lui Sebastian a venit mult mai târziu și atunci involuntar, odată cu apariția Jurnalului: noile generații, care nu au văzut-o pe actrița Marietta Sadova, rămân cu amintirea acestei imagini caricaturizate - poate cea mai amuzantă, mai savuroasă din tot Jurnalul. Imaginea singurătății și a durerii Din păcate, un rol pasiv sau unul activ în piesa antisemitismului și-au ales aproape toți cunoscuții lui Sebastian. Nimeni nu l-a apărat de înlănțuirea răului: „pierderea” slujbei de la Revista Fundațiilor Regale, interzicerea dreptului
Piese de puzzle Sebastian și Eliade by Irina Groza () [Corola-journal/Imaginative/12957_a_14282]
-
lipsa banilor, legea chiriilor pentru evrei, confiscarea radioului, munca obligatorie, imposibilitatea plecării, interzicerea cărților scriitorilor evrei și, peste toate acestea, o mulțime de zvonuri sinistre, de amenințări nevăzute, de sentimente confuze, neliniști chinuitoare. Pe 10 noiembrie 1942 Sebastian notează în Jurnal: „M-a străbătut o clipă gândul că într-o noapte - o noapte ca asta - am putea fi toți măcelăriți în casele noastre”. Frica, singurătatea și lipsa de încredere în oameni (în masele de oameni) adaugă pe chipul lui Sebastian, cel
Piese de puzzle Sebastian și Eliade by Irina Groza () [Corola-journal/Imaginative/12957_a_14282]
-
Mondial, intelectuali ca Mircea Eliade și ca Mihail Sebastian înțeleseseră că toate sacrificiile fuseseră în zadar. O nouă putere urma să „vegheze” asupra României, sufocând treptat cultura și înrăutățind condiția intelectualilor. Era abia ianuarie 1938 când Mihail Sebastian nota în jurnal: „I-am spus șlui Mircea Eliadeț că mă gândesc la o plecare din țară. A aprobat - ca și cum într-adevăr e un lucru de la sine înțeles, ca și cum altceva nu mai e de făcut”1. Poate contrar aparențelor, acesta era sfatul cel
Piese de puzzle Sebastian și Eliade by Irina Groza () [Corola-journal/Imaginative/12957_a_14282]
-
Când e vorba de personalități importante, el reproduce și unele răspunsuri ale acestora, ca în cazul lui Ion Petrovici și Lucian Blaga. Scrisorile sunt orânduite cronologic și la începutul fiecărui an, editorul indică repere biografice, deduse din context, confruntate cu Jurnalul sau completate de acesta. Astfel, volumele lui, apărute mai demult, Tânărul Rebreanu și Rebreanu. Amiaza unei vieți din care cunoșteam aproape întregul bagaj de informații, dobândesc încă o dată confirmarea, autorul punând acum in extenso documentele pe masă. este prea bine
Ediția critică Rebreanu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/13143_a_14468]
-
sunt Viața lui Mihai Eminescu (îngrijită de Ileana Mihăilă), Opere de G. Bacovia (îngrijită de Mircea Coloșenco și cu un pătrunzător studiu introductiv de Eugen Simion), Agendele literare ale lui E. Lovinescu (îngrijită de Gabriela Omăt și Margareta Feraru), masivul Jurnal de epocă, publicistica lui Mihail Sebastian (îngrijită de Cornelia Ștefănescu) și nu în cele din urmă, ediția Bietul Ioanide. Cu spirit de expert, cronicarul a băgat de seamă că Nicolae Mecu, editorul critic și al celorlalte romane călinesciene (Cartea nunții
Studii despre clasici by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/13216_a_14541]
-
de idei este cea a palimpsestului (de pildă, în picturile mai vechi ale artistului, imaginea Madonnei, suprapusă pe imaginea Maicii Domnului). Aceeași tehnică o aplică și romanciera textului său. Imagini suprapuse, texte care transpar printre altele (monolog printre pagini de jurnal, timp trecut, timp prezent; frazele însele sînt suprapuse prin cultivarea elipsei). Chemarea lui Matei, al doilea roman al Florinei Ilis este și el construit după aceeași tehnică a palimpsestului. Textul e însă mai unitar și mai mult orientat către profan
Comentarii critice by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Imaginative/13302_a_14627]
-
Ștefan Cazimir (fragment de jurnal 1951-1955) Mama i-a păstrat toate scrisorile. Fiul plecase la București, să urmeze cursurile facultății de filologie. Din textul epistolar se conturează un personaj ușor cinic, cu un dezvoltat simț al persiflării, uneori la limita ereziei față de dogmele sacrosancte ale
Din roase plicuri by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/13166_a_14491]
-
29 martie 1953 [...] tracasarea necontenită din timpul săptămînii, ședințe, programe speciale, o bibliografie imensă și imposibil de parcurs, plictiseala care ridică toate inconvenientele la pătrat etc. Aluziilor din trecut la „ceva miez” șîn scrisoriț nu știu cum li s-ar putea riposta. Jurnal intim nu redactez, altminteri l-aș transcrie în epistole și ai vedea în fiecare zi același lucru: mă scol, mă imbrac, mănînc, mă duc la școală, plec de la școală, mănînc, dorm, mă plimb, mănînc, dorm, mă scol... etc. Sănătatea mea
Din roase plicuri by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/13166_a_14491]
-
precis - vineri) am fost la comisia de repartizare și am optat - întrebat fiind ce prefer - pentru postul de preparator la facultate (catedra de ist. lit. române). * Nombrilismul en vogue al unor grafomani de cursă lungă, care-și recitesc și adnotează jurnalele după un număr oarecare de ani, apoi își recitesc și adnotează adnotările după alt număr de ani, apoi... tot așa, ca dervișii învîrtitori, pînă la istovirea mosorului, ar fi putut îmbrăca în banalități concentrice și nuditatea însemnărilor de mai sus
Din roase plicuri by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/13166_a_14491]
-
aș fi rămas cu credința că-n ele sînt lucruri formidabile! Și poate că de-abia atunci aș fi reînceput să scriu!! Dar dacă mă înșel? Dacă n-aș fi putut face nici cît am făcut? Ultima însemnare, într-un jurnal ținut la Dxxx este următoarea: 13-VIII-1975. Ploaie nocturnă. Dimineața închis. Plictiseala, greața de mine. Ce fac?” Azi se împlinesc exact cinci ani de la întrebarea mea. O repet. Ce fac? De fapt, dacă e să judecăm, tot e o „părăsire”, aceea
Mi-am părăsit manuscrisele. Cu furie, cu ură, cu disperare by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13592_a_14917]
-
același număr din revista Apostrof, este publicată și o scrisoare din 1984 a lui N. Steinhardt, adresată președintelui de atunci al Uniunii Scriitorilor, în care acesta din urmă era informat despre cea de-a doua confiscare (din mai 1984) a Jurnalului fericirii de către Securitate, fiind rugat în același timp să intervină pentru restituirea manuscrisului. Reamintesc că prima confiscare a Jurnalului... s-a produs în 1972, iar în 1975 el avea să fie restituit, tot în urma intervenției Uniunii Scriitorilor. Ca un bonus
În jurul unui “denunț” al lui G. Călinescu by George Ar () [Corola-journal/Imaginative/13396_a_14721]
-
atunci al Uniunii Scriitorilor, în care acesta din urmă era informat despre cea de-a doua confiscare (din mai 1984) a Jurnalului fericirii de către Securitate, fiind rugat în același timp să intervină pentru restituirea manuscrisului. Reamintesc că prima confiscare a Jurnalului... s-a produs în 1972, iar în 1975 el avea să fie restituit, tot în urma intervenției Uniunii Scriitorilor. Ca un bonus pentru cititorii României literare, ofer o copie a procesului-verbal întocmit de Securitate cu ocazia acestei a doua confiscări a
În jurul unui “denunț” al lui G. Călinescu by George Ar () [Corola-journal/Imaginative/13396_a_14721]
-
s-a produs în 1972, iar în 1975 el avea să fie restituit, tot în urma intervenției Uniunii Scriitorilor. Ca un bonus pentru cititorii României literare, ofer o copie a procesului-verbal întocmit de Securitate cu ocazia acestei a doua confiscări a Jurnalului..., document pe care l-am găsit în vara acestui an în arhivele Mănăstirii Rohia. Este, din păcate, un bonus care ne amintește de o epocă tragică și, sperăm, irepetabilă.
În jurul unui “denunț” al lui G. Călinescu by George Ar () [Corola-journal/Imaginative/13396_a_14721]
-
și încă: “noroiul mi-a ajuns până la gât / nu mai pot să mă agăț de stele // mușcam din poezie / ca dintr-o turtă dulce”... O viziune insolită propune poeta în volumul de proză poetică și versuri Piața cerului, subintitulat ironic “Jurnal de bucătărie”, din 1986. Spațiu prin excelență prozaic, bucătăria devine aici un loc de confluență și interferență a vocilor - ale realității imediate și ale literaturii, într-o perspectivă degajat ludică la suprafață, dar de o gravitate tulburătoare: “Uneltele folosite în
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]