2,595 matches
-
câmpul de percepție, simți din nou, cu putere, prezența materiei și a energiei. De data asta n-o mai lăsa să-i scape. Simțurile lui, întinse ca o coardă, se concentrară într-o singură rază, care începu să absoarbă cu lăcomie mari cantități de energie din navă - prea mari ca să le poată asimila. Întocmai ca o lipitoare monstruoasă, continuă totuși să le absoarbă, de la distanță. Obișnuit, de atâta vreme, cu un regim frugal, nici nu îndrăznea să folosească această energie uriașă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
îl simțiseră că se apropie, ca un proiectil, și că ecranul fusese instalat pentru a-i para lovitura. Ixtl se afla acum la numai câțiva metri de bariera aproape invizibilă, care-l despărțea de țintă mult râvnită. Se uita cu lăcomie și cu speranța la sferă aceea enormă de metal, care scânteia ca un giuvaer pe catifeaua neagră a nopții. Efortul fizic pe care trebuise să-l facă îl împiedicase să se gândească la Posibilitățile uriașe ce i s-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
Ceruse cu de la el putere și două plăcinte „pe credit, la Universu’ !“ și, făcând iar cu ochiul către Dan, le puse cu mulțumire pe birou, înfoiate. Străinul mâncă lacom una, aproape pe nemestecate, iar apoi luă cu și mai mare lăcomie țigara oferită de domnul Mirto. După o oră și ceva, timp în care Peppin se dedică traducerii despre geniul răului, iar străinul scrisese fără poticniri - a preferat creionul tocului - treaba era terminată. Lucrase fără să scoată o vorbă, de parcă era
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
fără să recunoască vreo notă. Tot ce mai păstra din acel cântec năuc al primei lor nopți erau atingeri și șoapte, o electricitate a trupurilor, care răspândise scântei când se apropiaseră. Nu se îndrăgostise. Era mai mult de atât - o lăcomie a fugarului, când își caută un refugiu. Veterinara vorbea puțin. Cel mai mult se trăda prin gesturi, prin felul de a-și scutura părul, dacă era despletit și lăsat pe spate. Corpul ei era vibratil și făcea să sune voci
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
orbească de tot. Sincopele lui de vedere erau tot mai dese și, uneori, ceea ce i se derula înaintea ochilor era o imagine într-atât deformată, încât se temea să își mai conducă mașina. Începuse să se uite cu poftă, cu lăcomie în jurul lui, ca la fețe, culori și ansambluri de la care își lua rămas-bun, și de-aceea centrul orașului, într-o zi cu lumină galbenă ca uleiul, îl bucură. Se dusese în cartierul de case vechi de pe o colină, iar corolele
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
făcut așa după porunca-mpăratului și el a zis celui ce nu se mai sătura ș-o mâncat tot într-o noapte. El numa atunci s-a săturat, da pîn-în ziuă a și crăpat. Da el a mâncat așa cu lăcomie, încît și păreții hambarului i-o ros. Și s-o minunat Împăratul de-atîta putere. - Dacă mi-i be câte fântâne (se află la Curte) de apă, eu ți-oi da fata. El chiamă pe istlalt frate de cruce, care nu
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
secret pe care doar Corto, duhovnicul straniu al mărilor, îl poate ghici. Bradt nu este decât masca ce ascunde identitatea reprimată și odioasă a trădătorului irlandez. Bradt este numele fals ce protejează ființa celui care, sub impulsul fricii și al lăcomiei, a schimbat taberele, oferind Angliei pe unul dintre cei mai redutabili inamici ai ei, propriul său frate. Bradt este făptura măcinată și bântuită, ascunsă în deșert ca într-un mormânt ars de soare. Cush este instrumentul prin care divinitatea își
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
celui care are privilegiul de a contempla o lume destinată dispariției. Trepidantă și melancolică, povestea sergentului Kirk răstoarnă locurile comune pe care se sprijină westernul clasic. Vocația civilizatoare a pionierilor este, cel mai adesea, o mască dincolo de care se ghicește lăcomia și instinctul ucigaș. Solidaritatea lui Kirk este fondată pe fraternitatea cu cei amenințați de rapacitate și de egoism - până la un punct, opțiunea sergentului de a lupta alături de indieni împotriva bandiților din propria sa rasă anticipează vocația angajării care îl definește
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
de aceleași lucruri. O economie bazată pe nevoi, în loc de o economie bazată pe dorinți Economia actuală nu mai este o economie bazată pe nevoi; ea nu mai este orientată spre ceea ce are nevoie omul, ci este o economie bazată pe lăcomie. Sunt solicitate toate poftele omului; sunt inventate chiar altele mai noi; iau naștere noi nevoi pentru lucruri de care omul nu are deloc nevoie. Dacă mediul economic s-ar limita la ceea ce omul are cu adevărat nevoie, nimeni nu s-
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
ele au fost comandate ziariștilor, care, cel puțin asupra acestui punct, s-au arătat la fel de competenți ca și confrații lor din veacurile trecute. Unele din aceste profeții apăreau în ziare chiar în foileton și nu erau citite cu mai puțină lăcomie decât povestirile sentimentale pe care le puteai găsi în locul lor în timpuri normale. Unele din aceste previziuni se sprijineau pe calcule bizare în care interveneau cifrele anului, numărul morților și socoteala lunilor petrecute sub regimul ciumei. Altele stabileau comparații cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
Orientului, cu mândrie patriotică pe deplin justificată, scriitorul militant, om al Cetății, scoate în evidență rolul românilor de santinelă a Europei, oprind viitura de neamuri scuipate de marele cazan al Asiei și „ne-ați lăsat pradă comunismului, să cădem pradă lăcomiei rusești și ucrainene, să fim duși în Siberia și în uriașe gulaguri apocaliptice”, și concluzionează lapidar: „Terorismul de astăzi e floare la ureche față de ceea ce am trăit noi în două milenii de istorie, aici la Porțile Orientului”. în Țara în
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
Țara durerilor”, Bucovina ca parte a Moldovei ar trebui să poarte numele de Țara Durerilor, iar Moldova ar trebui să se numească tot Țara Durerilor. În durere și sânge a fost scăldat acest ținut din 1940 și până astăzi, prin lăcomia balaurului de la Răsărit, deci Țară a Durerilor,Țara sfântă a neamului meu, Țară a Moldovei. Singurul titlu datat în acest volum din 2005 este cel intitulat „Pleava”, cu referire directă la Basarabia. Pleava s-a băgat printre manifestanți la Chișinău
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
să-i dea arginți. S-au ivit zmei care înghit pădure bătrână și pădure tânără, făpturi care îți spurcă izvoarele. Înfierează pe cei care au potopit vechii codri ai României spunând: „Iartă-mă, codre, că nu te-am apărat de lăcomia monștrilor de lângă noi.” în „Vai ție, omule” se referă la vremea pătimirii sub regimul comunist, amintind: „încă nai învățat să pui strajă gurii și cheie buzelor. Ziua de mâine vine singură, dar ziua demnității trebuie adusă... Încă n-ai învățat
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
voastre ne-am îndestulat, sub umbra voastră ne-am bucurat. Astăzi pădurea tânjește, râul este tulbure, lumea cea albă îmbracă haină cernită. Astăzi codrul urcă tot mai în munți, apele curate urcă tot mai spre izvoare... ca o pedeapsă împotriva lăcomiei... Și tare mă tem că pedeapsa va crește și va coborî în fiii acestui pământ”. E o categorică învinuire adresată pângăritorilor naturii pure, în care a trăit poporul nostru cu ani în urmă. Să luăm seama la această avertizare, pentru ca
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
vârste, cu ochi scânteietori, oprindu-l pe Salam cu mâna stângă și însușindu-și colierul cu dreapta. Se retrase. Se gândi că evenimentele semănau cu o scenă din jefuirea unui oraș antic: o orgie condusă nu de poftă, ci de lăcomie, participanți cu chipuri schimonosite de zgârcenie, dând frâu liber unei dorințe care fusese înăbușită vreme de decenii. Deodată fu împins din nou înainte: sosise un nou grup de tâlhari, care se îndrepta spre scări. Salam fu prins în mulțimea care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
întoarcă de la bazin și să se târască în schimb prin singura ieșire. În secunda aceea fu cuprinsă de ușurare. Căci acum putea vedea lumina zilei. Trebuia să străbată un culoar, să treacă prin bariera turnantă și era afară. Înghițind cu lăcomie aerul, clipind la brusca lumină a soarelui, descoperi că ieșise într-o străduță îngustă, plină de oameni. Chiar în fața ei se afla un indicator: Sanctuarele Flagelului și ale Condamnării. Iar din sanctuar se ivi un călugăr într-un cassok maro
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
băiat, spuse Mancuso. Era un tip mare și gras, îmbrăcat caraghios. Părea suspect. Nu făceam decât un control de rutină și a-ncercat să se-mpotrivească. Să vă spun drept, părea unu’ d’ăla perversu’. — Pervers, zici? întrebă sergentul cu lăcomie. — Da, spuse Mancuso, prinzând din nou curaj. Un ditamai perversul mare de tot. — Cât de mare? — Unu’ mai mare n-am văzut în viața mea, răspunse Mancuso, întinzând brațele de parcă ar fi descris un pește prins de el. Ochii sergentului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
că mai mulți actori, compozitorul, regizorul, coaforul și producătorul secund erau persoane care îi jigniseră simțul estetic de mai multe ori în trecut, apăru în tehnicolor o scenă cu mulți figuranți foindu-se în jurul unui cort de circ. Cercetă cu lăcomie mulțimea de pe ecran și o găsi pe eroină, stând mai la o parte, alături de unii care prezentau un număr secundar. — O, Doamne! strigă el. Iat-o acolo. Copiii așezați în rândurile din fața lui se întoarseră și îl priviră lung, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
vecinii păstrau bolurile până când le Înapoiau pline cu altă mâncare pe care o gătiseră, adesea alt ashure. Astfel, familiei Kazanci i-a luat ceva timp până să descopere fapta lui Mustafa. Și când au descoperit-o, deși vizibil stânjeniți de lăcomia lui, maică-sa nu l-a certat, ci de atunci a păstrat În frigider câteva boluri de ashure În plus, pregătite numai și numai pentru el. — Ce a-ți dori să beți, domnule? a Întrebat stewardesa În turcă, aplecându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
pentru a-l găsi pe tatăl tău inteligent și un timp pentru a-l găsi smintit, un timp pentru a te agita În pîntecele mamei și un altul pentru a coborî cu batiscaful În adîncurile inconștientului familial, unde te așteaptă lăcomia insațiabilă a unor pești orbi. Asta e viziunea mea asupra lumii În acest moment. Devin una din acele Îngrozitoare creaturi care mă fascinează, cu ochi care-mi ies din cap ca niște telescoape și cu organe fosforescente care-mi permit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
în amănunt, în privat. Iar aceea va fi plăcerea dumitale, sunt sigură. Fraulein Keller își ridică din nou mâinile după shuba lui Porfiri. ă și dacă aș dori să vorbesc cu toate? ă Acela ar fi un semn de mare lăcomie din partea dumitale, Mein Herr. Ca și cum acest răspuns l-a convins, în sfârșit începu să își scoată haina de balnă. § Deși focul din șemineu îi usca gâtul, Porfiri refuză șampania. ă Va să zică Window Cliquot nu e pe gustul dumitale? întrebă Fraulein
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
bărbat Într-o haină maro de piele de căprioară, jeanși și o pălărie caraghioasă făcea fotografii lucrării, foarte prins de activitatea lui. Se Întoarse spre ea și-i zâmbi. Era el. Matthew se Îndreptă Încet către ea, privind-o cu lăcomie, ca și când ar fi fost curios să vadă cum arăta acasă, În decorul ei. — Bună, iubito, zise emoționat. — Bună, iubitule, Îi răspunse, la fel de emoționată. — Arăți minunat, atât de elegantă... spuse măsurând-o din cap până-n picioare. Era Îmbrăcată Într-o haină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
a fost generos cu omul care ar fi trebuit să-l fure, dacă e adevărat tot ce se spune despre oameni din barăci. La periferia Centurii Industriale se aflau câteva manufacturi modeste, era de neînțeles cum de reușiseră să supraviețuiască lăcomiei de spațiu și imensei varietăți de produse ale giganticelor fabrici moderne, dar iată-le, erau încă aici, pentru Cipriano Algor fusese mereu o consolare să le privească ori de câte ori, în momentele de neliniște, se gândea la viitorul meseriei sale. Nu vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
engleză ar fi originalul romanului și că Cervantes ar fi publicat o versiune spaniolă a acestuia. (J. Duchaussoy, Bacon, Shakespeare ou Saint-Germain?, Paris, La Colombe, 1962, p. 122) Că În zilele următoare Jacopo Belbo s-a apucat să citească cu lăcomie opere istorice legate de perioada Rozacruceenilor mi se pare evident. Însă când ne-a povestit concluziile lui, ne-a dat doar intriga nudă a fanteziilor lui, din care noi am extras sugestii prețioase. Acum știu Însă că scria pe Abulafia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
depășesc În viclenie. Îi dau de Înțeles că sipetul nu conține numai harta, dar și diamante brute, ce trebuie doar șlefuite. Cunosc farmecul pe care diamantele brute Îl exercită asupra acestui duh deicid. Se duce spre destinul-i târât de lăcomie și aruncă blesteme la adresa Dumnezeului lui crud și răzbunător În timp ce moare, străpuns ca Hiram, și-i destul de neîndemânatic În proferarea blestemelor, căci Dumnezeului lui n-apucă nici măcar să-i rostească numele. Naiv ce eram, credeam că am dus Marea Operă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]