179,812 matches
-
ori că muncește, ori că stă e plătit la fel de prost. Pe ceilalți, cei care trag și sînt adeseori plătiți mizerabil, nu-i vede nimeni. Nimeni nu-i vede nici pe profesorii care își văd minuțios de treabă, fără a se lăsa descurajați de salariile lor de supraviețuire. Despre medici ce să mai vorbim, dacă anunță public că n-au cu ce să opereze în spitale, li se trimit controale pe cap, să-și țină gura. Și cîți medici tineri din România
Părerile românilor despre români by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13969_a_15294]
-
mită de la părinții lor, ca să-și facă meseria în continuare. Pe avocații care cîștigă procese dificile, uneori împotriva statului, ceea ce la noi nu e chiar de colo, nu-i băgăm în seamă. Îi ignorăm și pe judecătorii care nu se lasă intimidați de presiuni și de amenințări. Să recunoaștem însă că și exasperarea celor care cred că în România nimic nu merge bine și fac asemenea generalizări are temeiuri îndreptățite. Mai ales că de treisprezece ani încoace, cei care s-au
Părerile românilor despre români by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13969_a_15294]
-
înainte să se răspîndească tot felul de speculații în jurul absenței lor, erau din nou acolo, radiind de o energie regăsită ca prin farmec. A circulat chiar un zvon cum că însăși Sanctitatea Sa, îngrijorat de durerile care îl sileau să-și lase de izbeliște răspîndita-i turmă, a recurs - e adevărat, luîndu-și enorme măsuri de precauție, ca să păstreze discreția absolută - la noul sanctuar al științei, de unde s-ar fi întors cu o reînnoită vigoare... După ce ajungeau din nou acasă, acești privilegiați îi fericeau
Calea vieții noastre (fragmente) by Ilinca Taranu () [Corola-journal/Journalistic/13966_a_15291]
-
de lepădat. Mi-am amintit de instrucțiunile primite: supunere strictă la tot ce mi se va prescrie, drept care m-am decis, așa cum mi se ordona, să-mi descopăr fundul. Dar cum aș fi putut să fac asta fără să-mi las la vedere și partea din față, mai cu seamă că - negreșit datorită somnului reparator - se etala acolo cu o neobrăzare bătătoare la ochi o mărire și o verticalitate complet nelalocul ei? Văzînd asta, sora cea simpatică a izbucnit în rîs
Calea vieții noastre (fragmente) by Ilinca Taranu () [Corola-journal/Journalistic/13966_a_15291]
-
de a preveni pe viitor acest declin, ca să mă mențin în bună stare pe măsură ce trec anii. Sora nu părea să dea prea mare atenție cuvintelor mele, poate nu le înțelegea; și - trebuie s-o spun - îndeplinirea datoriei ei profesionale a lăsat mult de dorit: m-a durut destul cînd mi-a băgat acul, chiar dacă m-am abținut să mă plîng, punînd toate astea pe socoteala nervozității vădite. Femeia a ieșit la fel de brusc pe cît intrase și eu m-am întors la
Calea vieții noastre (fragmente) by Ilinca Taranu () [Corola-journal/Journalistic/13966_a_15291]
-
sanatoriul nu s-ar fi putut mîndri. În cazul meu personal, n-ar fi nici un motiv să vorbim de eșec, ba chiar dimpotrivă. Pînă în ziua de azi nu pot să mă plîng; anii trec și eu tot nu mă las. O să mai vedem dacă o să ajung sau nu la vîrsta matusalemică. Dar nici asta nu mă mai interesează prea tare. Cum îmi semnala în acele conversații prietena mea doctorița, important nu e să trăiești mult, ci să trăiești liniștit și
Calea vieții noastre (fragmente) by Ilinca Taranu () [Corola-journal/Journalistic/13966_a_15291]
-
mare păcat, de acolo de unde-o fi". Recunosc că n-am citit articolul domniei-sale, ăsta fiind un și mai mare păcat. Al meu. Titlul "Bazarul culturii române" cred că v-a iritat. Din păcate, domnul Bădiliță, are dreptate: presa română lasă foarte de dorit. Cum ar putea fi altfel cînd ea n-a existat aproape jumătate de secol? Cum să existe rubrici fixe de cronici specializate cînd ziariștii suportă presiuni cu abilitate mascate, cînd există o CENZURĂ ECONOMICĂ? Da, domnul Bădiliță
VOCI DIN PUBLIC () [Corola-journal/Journalistic/13996_a_15321]
-
evident și presa locală. Compar fără să vreau. Lipsesc, - în ziarele românești - lipsește, colaborarea cu exilul sau, mai corect ea este puțin prezentă. Au dispărut rubricile de specialitate semnat de N. C. Munteanu, Horia-R. Patapievici etc. Punerea în pagină, grafica, lasă de dorit; citești titluri "șoc" pe prima pagină, urmate de articole care n-au nimic cu titlul - în pagina 8-a. (exp. "Se fabrică dosare" scrie pe prima pagină a unui ziar. Articolul demască arestarea abuzivă a directorului Băncii Naționale
VOCI DIN PUBLIC () [Corola-journal/Journalistic/13996_a_15321]
-
unui tranzistor sau a unui simplu condensator, poate să fie o întreagă "poezie". Să rămânem cinstiți cu noi înșine și să recunoaștem deschis că electronica nu are nici o vină pentru cacofonie sau pentru dezacord. Eram pe punctul de a mă lăsa cucerită de ideea frumuseții lumii în diversitatea ei de lucruri și meserii când, în chipul cacofoniei crase și deloc inocente și a dezacordului: "feerica cadență" și, iată, " Și calde nimburi ne-apăru pe umeri", îmi apăru și mie, clară și
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13994_a_15319]
-
execută, nu? Scuzați-mi derapajul, dar economia noastră de piață e atât de alunecoasă, că, fără să vrei, văzându-l pe Domnul Prim-ministru și ascultându-i vocea calmă și discret ironică, te simți patinator profesionist făcând "triplutulucuri" ( ?) care îi lasă stane pe ruși cu pe toți canadienii la un loc. Că, fără o cât de mică pricepere în ale patinajului, cum să te strecori printre jaloanele economiei de piață și trambulinele tranziției? O, dar acestea țin de trecut. Acum canalele
Crainici și analiști by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/13995_a_15320]
-
despre războiul din Irak. Comentate de specialiști. Pentru că, dacă România are ceva din abundență, acela este analiștii, "ca să mă esprim academic", vorba unuia. Fiecare crainic de televiziune are analistul său care, evident, cunoaște tactici și strategii militare care i-ar lăsa muți pe americani, știe când, unde, cum și cu ce fel de arme trebuie să atace beligeranții pentru a obține victoria; unde e vulnerabilitatea sistemului de apărare al lui Saddam, cât mai durează războiul, cine îl va câștiga... Hopa Tocmai
Crainici și analiști by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/13995_a_15320]
-
nici nu gândești... La finalul știrilor mă bucur că americanii nu cunosc limba română ( cei mai mulți nici nu știu că există "un pământ numit România"), fiindcă am rămâne fără analiști; dar mă și revolt cu mândrie patriotică: adică, de ce nu ne lasă pe noi să ne ocupăm de Saddamul ăsta? Ay, ce mardeală i-am trage Dar ce ne-am mai ridica nivelul de trai cu miliardele lui de dolari... Căci, pentru regimentele noastre de analiști ar fi un simplu talk-shaw, adică
Crainici și analiști by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/13995_a_15320]
-
să-ți fie inamic decât amic. Tot ce ne-am putea dori din partea cuiva care în fața presei occidentale ne ocărăște ca pe hoții de cai, iar în particular, cică, ne susține cu o ardoare de latin lover e să ne lase în pace. În ce-i privește pe guvernanți, ei se pot considera cu lațul la gât. Au de ales doar între a-l tăia cu un gest hotărât, cu bisturiul, sau a aștepta ca securisto-comunistimea ce-a acaparat totul în
Americanii, ostaticii lui Năstase by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13972_a_15297]
-
García Marquez, nu ar fi trebuit să aibă lângă dânsul nici un om de litere român. "Nu vinzi castraveți la grădinar", cu alte cuvinte. Fals. Grădinarului mai lipsindu-i uneori unele specii de castraveți; mai ales că nu se știe niciodată... Lăsăm la o parte faptul că, om cumsecade, fiul glorios al Olteniței ar fi "iremediabil rătăcit" pe culoarul culturii. Dovadă cam cu ce fel de literați îi place să se înconjoare, în general nu mai dăm exemple... N-ar avea, așadar
Și columbianul râse feroce... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13983_a_15308]
-
au apucat să învârtă afaceri, lovituri peste lovituri. M-am rugat de unii să-i iau cu mine în călătorie, dar mi-au spus că nu au timp, timp, vorba aia, mă scuzați time is money. Nu-și mai pot lăsa nici un minut afacerile, a intrat în ei demonul câștigului, foamea de aur, de bani, în contul lui Balzac Balzac? nu cunosc ar fi făcut nedumerit Marquez. A... ( îi suflase repede traducătoarea) franțuzul acela din Europa? parcă am auzit, câte ediții
Și columbianul râse feroce... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13983_a_15308]
-
ochii pe jos... Libertatea de expresie îl salvă traducătoarea. Și nu încercați oare să îl cumpărați, să-i oferiți ceva, cumva... nu cu bani, ar fi urât, cu onoruri, posturi importante, academie, cu farmec, cu elocință, cu spirit. Cine se lasă criticat, ba chiar înjurat, înseamnă că este cineva, că are de unde, are adâncimile sale... Se zice că o dată însuși Stalin... Oaspetele, nu se știe de ce, se bâțâi brusc pe loc. Marquez tăcuse rozându-și mustața sălbatică. Apoi oftă ca pentru
Și columbianul râse feroce... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13983_a_15308]
-
Legii optanților”, document prin care au fost despăgubiți toți indivizii de origine etnică maghiară, deținători de proprietăți imobiliare, care, după Unirea de la 1 Decembrie 1918, au optat pentru cetățenia maghiară. Prin această lege, cei Îndreptățiți au primit sumele aferente bunurilor lăsate În România. De aceea, azi este nefirească și complet nejustificată solicitarea acelorași etnici maghiari, dar și a unor escroci, respectiv a urmașilor lor reali sau presupuși, de a li se restitui proprietăți pe care statul român le plătise integral Încă
România secolului XX. In: Editura Destine Literare by Dan Budașcu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_332]
-
de mătase spătosul vizir A nu se mai elibera bătrâni-lor leacuri cu reducere de preț sau chiar gratuit pare o cruzime, în fapt o condamnare la moarte și au apărut semnale că un lot deocamdată risipit de vârstnici ne-au lăsat, cum se spune, multă sănătate unul și-a dat chiar foc într-o groapă. Pare cumplit, te revoltă în prima clipă. Dar să ne întoarcem la istorie, cea care, singura, oferă răspunsuri la toate. Încă mai adânc în timp, cum
Bătrâni, luați-vă gândul! by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13973_a_15298]
-
scopuri, brigadierii au fost aleși dintre deținuții politici intelectuali, uneori foști profesori universitari. Oficial, sarcinile brigadierilor au fost "organizarea" și "mobilizarea" celorlalți deținuți. Aveau dreptul doar să nu muncească fizic, fără privilegii suplimentare. Puțină vreme după "reorganizare", administratorii și paznicii lasă plictisiți sarcina conducerii coloniei pe seama pricepuților brigadieri. Și nu greșesc. Aceștia (cu aspect de "rumeni, rotofei și vioi" prin privilegiile ce singuri și le creează) vor produce dovada cum apriga întrecere de muncă între brigăzi și avantajele slujbei de brigadier
Despre "crima de propagandă" by Lavinia Betea () [Corola-journal/Journalistic/13977_a_15302]
-
dintre povestiri. De amintirea Cucharaditei, nume luat de pe ambalajul unei cutii de cacao cumpărată de la Alimentara, se leagă cumplita temere de a fi fost complice la o crimă comisă prin vrăjitorie. Obsedată de imaginea tatălui mort, sculptor proletcultist ce a lăsat neterminat lucrul la un monumental complex LUPENI 29, Cucharadita o atrage pe Otilia, în vacanță, la Pucioasa, în jocuri erotice pe calea ferată din pădure, ațîțînd instinctele masculine ale mecanicului de tren. O dată un țigan le vede de aproape și
Călătorie cu un trabant australian by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14004_a_15329]
-
din secolul 20... Păi, în octombrie. Luna când încep să se facă și socotelile definitive din pragul iernii. Octombrie, visătorul, - am făcut - cu dulcea lui lumină, cu marile proiecte ale culesului abia încheiat... Bine, bine, ajunge, mă întrerupe, nervos amicul, lasă-mă cu poezia, să trecem la fapte poruncește sever. Să deducem de aici deduse el singur că rușii suferă de un rău de Octombrie?... Posibil, am îngânat. Ceva, așa, ca răul de mare? S-ar putea, am îndrăznit. Și că
Rău de octombrie by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14011_a_15336]
-
culmea, bleg, un bleg că nu vedeam ce-ar fi dorit el să văd. Uf în cele din urmă, explodă: Nu vezi, domnule, că nici unul nu mai are mustăți? Asta era. Greșeala lor capitală. Nici unul din ei nu-și mai lăsase mustăți. A, mă trezisem în fine, - mustața generalisimului Iosif Visarionovici Stalin, Dzugașvili; mustața istorică despre care un poet, trimis după aceea în Siberia, zicea că atârnă în farfuriile cu ciorbă ale tuturor proletarilor din lume... Să fi reieșit, oare, că
Rău de octombrie by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14011_a_15336]
-
cine mai știe vreun regizor al nostru plecat să facă "o comandă", un film de protecția muncii, despre primul ajutor în caz de..., și transformîndu-l într-un "poem cinematografic" de o originalitate, în context, șocantă, despre "protecția sufletului", apt să lase perplexă și cea mai hîrșită cenzură?... Sau un regizor plecat să facă un fel de documentar "despre țăranii din Dobrogea" și despre "vitalitatea agriculturii socialiste" și transformîndu-l pe cît de firesc pe atît de aberant -, într-o poveste de dragoste
Lupta cea mare a lui Mircea Săucan by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/13989_a_15314]
-
absurd, sentimental, politic, halucinant , totul seamănă, în fond, cu Mircea Săucan. Este performanța Iuliei Blaga. Căci nu e deloc ușor, e de bănuit, "să prinzi" un asemenea personaj, a cărui condiție a fost, întotdeauna, tocmai aceea de a nu se lăsa prins. Mircea Săucan a ajuns, cum el însuși spunea, "la sfîrșitul unei perioade care se numește provizoriu viață". A încheiat-o. A fost "un dezastru fericit" ( formula, aplicată cîndva la "fenomenul Săucan", îi aparține lui Virgil Duda). Dacă ar fi
Lupta cea mare a lui Mircea Săucan by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/13989_a_15314]
-
o precizare, d’emblée: n-am aderat la mode, am aderat la mișcări novatoare cum au fost postserialismul, minimalismul, conceptualismul. Am luptat împotriva ismelor, adică, în momentul în care asemenea curente se transformau în modă eu eram deja departe, le lăsasem în urmă pentru că deveniseră conformisme... Acum, în privința clasicilor, bineînțeles că aș putea vorbi ore întregi despre genialitatea unui Mozart sau a unui Beethoven, a unui Wagner sau a multor altora. Am multe pasiuni. Fac parte dintre acei oameni fericiți, care
Mihai Mitrea-Celarianu by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/13964_a_15289]