3,223 matches
-
puternică, fără nici o vasalitate. Nici față de Ungaria, nici față de Polonia, nici față de Imperiul Otoman. Poate greșise când dusese țara spre un război inevitabil. Poate că nu fusese mărirea țării, ci orgoliul lui. Poate că acel sol al lui Mahomed trebuia lăsat să se Întoarcă la picioarele stăpânului său. Poate că trebuiau acceptate condițiile aspre ale sultanului. Țara ar fi rămas. Zeci de mii de oșteni ar fi fost acum În viață. Moldova ar fi supraviețuit și fără Ștefan. Ștefan nu conta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
spre chilie. Eu aș zice că merită Încercat. Ștefan păși Încet spre chilie, se opri o clipă În fața ușii, apoi intră. Daniel Sihastrul Îl aștepta În picioare. Era Înalt și slab, cu părul alb căzut până la umeri și cu barba lăsată să crească până la piept. Era Îmbrăcat Într-o rasă călugărească ce fusese, poate, neagră cândva, dar acum devenise cenușie. Chilia mirosea a lemn Încălzit de soare, a straie curate și a cărți vechi. - Preasfinte, spuse voievodul, Îți tulbur liniștea fiindcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Mini se uita împrejur. Tot apartamentul de jos, fără uși despărțitoare, cuprindea abia patru camere vaste: hall-ul, un birou tot atât de majestuos, care se vedea alături, camera de primire, unde se aflau, și o alta, cuprinsă de întunericul total al obloanelor lăsate și al perdelelor grele. Nory, neastâmpărată, răscolea ceva prin amvonul acela obscur, căci casa era în adevăr înaltă ca o biserică. Elena Drăgănescu scoborî cu grabă scara de la pimul etaj, venind spre ele. Ca și feciorul, era încă de la ora
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
piciorului; toți se opresc un moment să urmărească trecerea supranaturală a trenului, care le tulbură lumea și viața ce merge la pas. Rajpura... Ludhiana... Jalandhar... apoi alt peron și alt indicator pe care stă scris Lahore. Zarvă, cufere și văluri lăsate. Pran este luat de braț și coboară din compartiment. Afară din gară, sub privirile puștanilor, un șofer îmbrăcat în uniformă stă nemișcat lângă o mașină. Și nu este una oarecare. Bestia strălucitoare, lipită de pământ ca un extraterestru aterizat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
să însoțească zenanaua la plimbare. În fața intrării principale, sunt aliniate Rolls-Royce-uri, ai căror șoferi așteaptă în picioare, în livrelele lor gri dungate, cu garnitură roz, culoarea caracteristică Fatehpurului. Doamnele și servitoarele lor, urcă în primele șase mașini închise, cu draperiile lăsate, astfel încât să fie ascunse privirii pe drum. Valizele, geamantanele de pai, echipamentele de badminton și eunucii urmează în cele patru mașini. Odată ce fiecare și-a găsit locul și hijra au fost trimise înapoi după eventualii piepteni uitați, bijuterii, medicamente și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
rămână nici praful din ei. Discută despre locurile sfinte din Orientul Mijlociu, despre ascensiunea lui Amir Amanullah în Afganistan. Seara, în timp ce jazzul gramofonului se suprapune peste chemarea muezinului, tensiunea se simte și mai acut, iar hijra își fac treaba cu capetele lăsate, temându-se pentru viitor. Atunci, Flowers transmite mesajul că Privett-Clampe vrea să-l vadă din nou pe Pran. Spre dezamăgirea celor care pun la cale complotul, maiorul refuză să mai vină în camera chinezească. Vrea ca băiatul să-i fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
începu să-l vadă în altă lumină, arogant și închis. Din cauza tradițiilor religioase, misionarii au avut dintotdeauna o sarcină grea în India. Nu era ca în Africa, unde auzise că după o singură predică, localnicii veneau cu sutele, cu capetele lăsate. Andrew avea foarte puțin succes în India. Când Elspeth rămase din nou însărcinată, după aproape trei ani de când se afla la Bombay, Misiunea Scoțiană Independentă nu avea decât doi oameni convertiți, amândoi nevrednici, care făceau tot felul de slujbe ciudate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Sweets este un altfel de piele pe care ar trebui s-o încerce? Dansatorii cazaci se opresc și orchestra începe un vals lent. Voulez vouz danser m'sieur? Este o blondă vopsită, masivă, cu ochii triști, încercuiți cu negru, obrajii lăsați, vrând să spună că dincolo de zâmbetul pe care-l afișează, n-a mai mâncat de ceva vreme. O cheamă Sonya, și-i poți lăsa bacșiș la sfârșitul fiecarui număr, dacă vrei. Se țin unul de celălalt ca doi înecați, târându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Bărbații Fotse scrâșnesc din dinții din cauza prafului, iar pe femeile lor le doare spatele de cât se apleacă să măture praful din colibe. Mai jos de complexul lui Daou câmpul vrăjitorilor este doar o amintire, o pată a fostului cămin lăsată pe pământ. Aproape tot ce le aparținuse albilor a fost ars, a mai rămas doar un craniu albit adăugat altarului din peștere, și un teodolit fără luciu încorporat într-un altar dintr-o fermă. Deși spiritele europenilor au fost alungate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
și adânci rămase sunt în urma ta. Sclipiri de soare și speranțe le ai acum ’naintea ta Și vise multe, spulberate rămase sunt în urma ta. Un cer senin în dimineți le ai, e drept, în fața ta, dar plâns, tristeți si amăgiri lăsate sunt în urma ta Și cântec, vrajă și lumină le ai mereu în fața ta; Minciună, ură, multa vină rămase sunt în urma ta. O clipă lină și duioasă pășește azi în viața ta, Dar chin, și urlete, și jale rămase sunt în urma
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
ta. Un soare blând și stele coapte le ai pe veci în fața ta; Furtuni și lacrimă în noapte tu le-ai lăsat în urma ta. Și liniștea, și pacea-n suflet le ai deja... în viața ta Frânturi de viață amărâtă lăsate sunt în viața mea... Suprem legământ Când norul stingher ce plutește agale Ușor este împins de-o petală de vânt, în zborul de fluturi și-n cântece-astrale, E dragostea noastră, un suprem legământ. Când gândul se-ndreaptă spre tine, în
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Când din dorințe mi-a rămas nimicul Nocturnă Noaptea când lunecă întinsă luna Iar din suspin a mai rămas o rază în mersul ei rotund și-a puscununa Sub norul care încă mai visează Ca o umbră sub pleoapele-i lăsate Mai trece gândul care nu sestinge Ușor în lunecarea lui străbate Lacu n care cerul se răsfrânge Prin patul nopții stele se perindă Cu ochi cuprinși de vise ca o ceață Le poartă cerul în vasta sa oglindă Mergând pe
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
va fi o soție bună pentru Sticlă, îi zice unchiul mamei, împingându-l pe Sticlă spre mine. Ce-ai zice să-ți dau destui tael-i încât să te ajute să-ți plătești datoriile? Vărul Sticlă e un tip cu umerii lăsați. Forma chipului său se potrivește cu numele. Arată de șaizeci de ani, deși nu are decât douăzeci și doi. Pe lângă faptul că e „încet“, mai e și dependent de opiu. Stă în mijlocul camerei, zâmbindu-mi cu gura până la urechi. Mâinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
pe Poarta Conduitei Drepte într-o altă curte, cea mai mare din Orașul Interzis. Palanchinul meu ocolește Sala Tronului, ale cărei enorme coloane sculptate și magnificul acoperiș etajat se înalță deasupra întinderii pure de marmură albă a Terasei Dragonului. Sunt lăsată jos la Poarta Freamătului Ceresc. E deja mijlocul după-amiezii. Au sosit și alte palanchine: cele ale doamnelor Yun, Li, Soo, Mei și Hui. Fetele coboară în tăcere. Ne salutăm și apoi așteptăm. Eunucii vin să ne spună că împăratul Hsien
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
gustul meu. Apoi trebuie să-mi aleg pantofii, pălăriile și bijuteriile. După ce mă dau jos din pat, merg într-o cameră să folosesc vasul de toaletă. Sunt urmată de șase servitoare. Nu folosește la nimic să le cer să fiu lăsată singură: oamenii ăștia au fost antrenați de eunucul-șef Shim să fie surzi și muți în astfel de situații. Camera e mare și nemobilată. În mijloc se află un vas galben frumos sculptat și pictat. Seamănă cu un pepene mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
o alta ține un vas cu săpun, a treia are o tavă cu hârtie de mătase, iar a patra un lighean de argint. Ultimele două duc câte o găleată plină cu apă, una cu apă caldă și cealaltă cu rece. Lăsați totul pe jos, le zic. Sunteți libere. Toată lumea murmură: — Da, doamnă, dar nu se mișcă niciuna. Ridic vocea: — O să put. — Nu, nu puțiți, răspund ele la unison. — Făceți-mi pe plac, țip eu. Afară! — Nu ne deranjează. Noi iubim mirosul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Nici soțul meu nu vine. Se consideră că „murdăria“ mea poate să aducă boala asupra Majestății Sale. Mi se servesc zece mese pe zi, dar nu am poftă de mâncare, și cea mai mare parte a bucatelor se irosește. Sunt lăsată singură, să plutesc pe rând între somn și veghe. În vise, fugăresc oameni care vin pe ascuns să-i facă rău fiului meu. Împăratul mă vizitează după câteva zile. Nu arată bine: roba pe care o poartă îl face să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
aici această lectură parcă numai a mea. Am avut sentimentul, și am fost gelos să citesc parcă un al doilea "război și pace" al timpurilor noastre, scris pe bază de documente, căzute în mâinile armatei americane, vârâte în cutii și lăsate să zacă undeva în arhivele secrete ale statului american. Bravul ziarist, care trăise mulți ani la Berlin, adus de meseria lui, le-a cercetat cu pasiune și a avut talentul de sinteză necesar să scrie nu cincisprezece mii de pagini
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
duse în Templul din Ierusalim la locul unde erau și puse în Casa lui Dumnezeu." 6. Acum, Tatnai, dregătorul de dincolo de Rîu, Șetar-Boznai, și tovarășii voștri de slujbă din Afarsac, care locuiți dincolo de Rîu, depărtați-vă de locul acesta. 7. Lăsați să meargă înainte lucrările acestei case a lui Dumnezeu; dregătorul Iudeilor și bătrînii Iudeilor s-o zidească iarăși pe locul unde era. 8. Iată porunca pe care o dau cu privire la ce veți avea de făcut față de acești bătrîni ai Iudeilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85086_a_85873]
-
scotocise prin memorie, nu găsise nimic despre acel presupus gest. Tot ce știa era că la un moment dat zgomotele cazarmei Încetaseră brusc, În vreme ce din cer Începuseră să cadă din nou fulgi de zăpadă ce foșneau ușor și pașnic. Liniștea lăsată deodată și vraja stârnită de căderea zăpezii Îl duseseră atunci cu gândul pe Monstrulică pe vremea când i se spunea Ectoraș. Toți elevii de gimnaziu din Satul cu Sfinți se aflau pe câmp, sub un cer Întunecat de noiembrie, În jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de martie, în ceasul ei cumplit, Răpusă de durere, în pace‐a adormit. Of, mamă, sfântă mamă, o jale mă doboară Să‐ți fie somnul lin și țărâna ușoară Îți mulțumesc fierbinte în cuget, în simțire De dragoste de mamă, lăsată moștenire. Iași, 29 martie 1985 * DESTINUL UNEI MAME A fost odată o mamă Trăia zbuciumată dar calmă Râdea și dorea să trăiască Plângea, suferea ca să nască Muncea să‐ și achite sentința Răsplata‐i era umilința Din inimă lacrimi și jale
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
cei ce stăteau acolo, cînd L-au auzit, ziceau: "Iată, cheamă pe Ilie!" 36. Și unul din ei a alergat de a umplut un burete cu oțet, l-a pus într-o trestie, și I-a dat să bea, zicînd: "Lăsați să vedem dacă va veni Ilie să-l coboare de pe cruce!" 37. Dar Isus a scos un strigăt tare și Și-a dat duhul. 38. Perdeaua dinăuntrul Templului s-a rupt în două de sus pînă jos. 39. Sutașul, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85114_a_85901]
-
pene el vroia să zboare/ Din curte modestă în ...Academie”. Dobitocul: „A intrat degrabă-n Front,/ A lătrat, s-a gudurat/ Și l-au ales deputat/...Ia cuvântul la ședințe,/ Mai combate liberalii,/ Dă cu ghioaga în canalii/ Și pe la lăsatul serii/ Vrea să cheme iar minerii” ( Se vede cât colo cam despre cine e vorba, zic eu). Lingăul: „Cât de scârnav e hârdăul,/ Pe de lături stă lingăul/ ... Chiar de l-ai băga în boală/ Nu-l poți depărta de
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
cele din urmă, din dosul tufei de liliac se ivește siluieta călugărului. Inima îmi tresare cu putere... În fața mea se află bătrânul... Albul pletelor și al bărbii contrastează puternic cu negrul anteriului. Sprâncenele căzute deasupra ochilor par mai lungi. Umerii lăsați îl fac mai scund decât îl știam. Merge sprijinindu-se într-un toiag. M-a descoperit și toată ființa lui s-a aprins parcă! Ochii au căpătat lumină din razele asfințitului, zâmbetul i-a îndulcit trăsăturile feței și tot trupul
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
în timpul lui se sfințește mănăstirea. Macarie (1673-1700) apare la 7 februarie 1685, când dă mărturie privitoare la cumpărarea unei pivnițe cu dugheni pentru Mănăstirea Sfântul Ioan Gură de Aur, cu 500 de lei proveniți din vânzarea unor șifturi de postav lăsate lui de doamna lui Gheorghe Duca vodă<footnote Ibidem, documentul 599, p. 530 footnote>; cumpără un loc de casă de pe Ulița Mare de la Constantin fost mare armaș, cu 350 de taleri bătuți la 5 februarie 1682<footnote Ibidem, documentul 568
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]