1,740 matches
-
Încerca s-o șteargă discret. - Vii sau preferi să fii viitoarea victimă? Îi aruncă feroce Fersen. Așezată pe patul În formă de barcă, Marie făcu mașinal ochii roată prin micul apartament circular din far, Înregistră din priviri colțul cu biroul, laptopul, rafturile care stăteau să cadă sub povara cărților, apoi privirea Îi alunecă asupra lui Ryan, care Își făcea de lucru În minuscula bucătărie. Simțea Încă greutatea liniștitoare a brațelor care o duseseră departe de dolmen. - Ești predispusă la astfel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
floarea-soarelui, din care respira adânc din când în când. Părea fascinată de povestea celor trei Philipi triogamici și vorbea numai despre iubitul ei de la mii de leghe distanță. Comunica cu el exclusiv pe calea undelor de câtăva vreme; celularul și laptopul, pe care le purta în geantă, erau singurele instrumente ale iubirii. Dar ce este iubirea altceva decât o încrucișare de unde calibrate pe aceeași frecvență și nimic mai mult? Poate tocmai de aceea, cea mai subtilă decompensare sau interferență a câmpurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
profund ca și cum s-ar abandona total sevei acelei flori miraculoase.) Scena 11 (sau ultima scenă) (Două jumătăți tăiate de vagon de tren ocupă extremitățile scenei. Pe banchete, de-o parte și de alta, stau Pulcheria și Maurizio cu câte un laptop pe picioare și un celular la ureche susținut de mâna stângă. Lovesc febril tastatura și intonează în telefon patetic ceea ce scriu. Sau, mai degrabă, transcriu ceea ce vorbesc. Scriu și își răspund în același timp și dicteul lor automat se suprapune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
să-ți fie frică? M: Nimic nu pare să ne despartă, Pulcheria. Mi-e iarăși frică. La fel ca mai înainte. Ah, blestematul ăsta de telefon!!! (Apasă nervos pe buton și întrerupe brusc legătura. Trântește în același timp capacul de la laptop.) (Ea mai ascultă încă o vreme pe fir. Liniște totală... Râde triumfătoare. Închide telefonul, laptop-ul, se ridică și coboară din vagon. Se stinge lumina. După câteva clipe se aprinde din nou și de data asta intră chiar rezonerul. Ține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
frică. La fel ca mai înainte. Ah, blestematul ăsta de telefon!!! (Apasă nervos pe buton și întrerupe brusc legătura. Trântește în același timp capacul de la laptop.) (Ea mai ascultă încă o vreme pe fir. Liniște totală... Râde triumfătoare. Închide telefonul, laptop-ul, se ridică și coboară din vagon. Se stinge lumina. După câteva clipe se aprinde din nou și de data asta intră chiar rezonerul. Ține un microfon în mână, dar nu vorbește în el.) V-am spus eu că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
fenomenul triogamic și scindarea lui Philip în cei trei soți unicorni. Din când în când, ridică floarea-soarelui de pe masă și respiră din ea adânc. Floarea este achiziționată de pe internet de Maurizio, prin intervenția unui înger. De câteva ori a luat laptopul și s-a angajat într-o conversație electronică cu iubitul ei prezumtiv, impostor și transoceanic. Pe celelalte laturi ale mesei, stau bărbații: sicraN, ce crâmpoțește nervos pergamentul unde stă înscris Okurina, bătrânul al cărui străbunic dispare printr-o fereastră desenată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
ne gândim continuu și ne bucură clipa. Pe masă, pe lângă cupele de vin, se află un platou cu banane pentru a reține atenția lui M.M., fotografia unei fete frumoase dăruită prietenului meu de un ghețar, Okurina mototolită, în fața lui sicraN, laptopul, floarea-soarelui și celularul Pulcheriei, o carte pentru copii, intitulată "Darurile Mării", și "Povestea Poveștilor" a lui Creangă, într-o ediție îngrijită cu ilustrații. Și fiecare dintre oaspeții mei țin câte o oglindă cu două fețe magnificatoare în mână, în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
-l editez la ore târzii din noapte, dar asta era în regulă. Ce altceva aveam de făcut, în afară de a dormi? Randall se ocupa încă de finalizarea afacerii ăleia și avea să rămână la birou toată noaptea. Cuibărirea pe canapea, cu laptopul în brațe, era măcar o metodă mai civilizată decât să rămân la birou peste noapte. Am aruncat cutia goală de pizza, de la prânz, și am închis calculatorul. Cu coada ochiului am prins imaginea unui păr blond-roșiatic pe hol. Silueta s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
-ți începi ziua. Am întins brațul peste masă și i-am strâns mâna lui Randall. — Ei, bine, pot să-mi imaginez un mod mai plăcut... dar numai pe ăla. Randall a rânjit către mine. După masajul decadent, îl smulsesem de lângă laptop și-l trăsesem înapoi în pat. — M-am gândit că după masă am putea să mergem pentru niște cumpărături pe Faubourg St.-Honoré, a zis el. E la o scurtă distanță de mers pe jos de la hotel și e cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
tot ce aș fi vrut să afle Înainte de a muri, urmărind cu satisfacție justificată modul În care Îi evoluează reputația după moarte, adunând sume totale din vânzări, citind cronici, văzând filme și seriale de televiziune pe vreun aparat video sau laptop cu DVD celest, și ascultându-ne vorbăria zgomotoasă despre el și opera lui, umflându-se În eter ca o ovație prelungită. Henry, oriunde ai fi, fă o reverență. Mulțumiri etc. O astfel de carte nu se poate scrie fără ajutor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
las s-o facă, riscând să se Înece, punându-și astfel viața În pericol și, În același timp, covorul Wilton al lui Donald și al Barbarei. Reușesc să scap În timpul somnului de după-amiază al lui Ben. Întinsă pe pat cu laptop-ul meu, scriu un e-mail către o altă lume. De la: Kate Reddy, Wrothly, Yorkshire Către: Debra Richardson Dragă Debs, cum a fost la tine? Aici, toate elementele unui Crăciun tradițional: cârnați În foitaj, colinde, reproșuri subtile. Soacră ocupată să pregătească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
se facă simțit ca o mahmureală. Acasă. Mă simt În același timp vitală pentru ei, oare cum se descurcă fără mine?, și dureros de periferică: se descurcă fără mine. Când mă aflu În străinătate, stau În camera de hotel În fața laptop-ului și-mi verific e-mailurile folosind funcția „acces de la distanță“. Îl auzi formând numărul Îndelung, undeva la capătul cel mai Îndepărtat al universului. Câteva secunde de paraziți guturali, apoi bipurile care dansează step ricoșând din satelit. Acces de la distanță. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
crede că eram sarcastică la adresa reprezentației ca Mama Natură În public. Încerc s-o dreg zâmbindu-i conspirativ la modul: nu-ți face griji, știu cum e. Dar am uitat că sunt În uniformă. Văzându-mă În costum și cu laptop-ul, m-a luat desigur drept inamicul fără copii și-mi aruncă o privire de calibrul doisprezece. Trebuie să Încerc să dorm puțin, dar gândurile se aprind scânteindu-mi În creier ca o furtună electrică. Când mă gândesc la Jack
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
ca de bebeluș, cu gropițe de-a lungul articulațiilor degetelor precum bulele de aer din ouăle bătute. Când o să fie mare, n-o să-i pot spune cât de mult i-am iubit mâinile. Poate am să uit. Mă Întind după laptop, dar bebelușul se Întoarce și oftează ca și cum s-ar trezi. Oricum nu vreau să-mi verific e-mailul: aș găsi probabil o bălăcăreală de proporții nucleare din partea lui Rod și „condoleanțe“ triumfătoare din partea gălbejitului Guy. Mă voi pregăti pentru soarta ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
ia Înainte și sparge tăcerea cu un ciripit tânguitor, iar Rich dispare pe scări. 24.39: Prea obosită ca să dorm. Îl pun pe Furby Într-un sac de gunoi negru și-i fac un nod. În bucătăria Întunecată, Îmi deschid laptop-ul și stau acolo scăldată În lumina lui metalică, lăptoasă. Deschid fișierul Salinger. Cifrele de pe ecran mă alină - felul În care se execută imediat la rugămintea mea, faptul că nu le pot minți. Pe când acasă sunt o falsificatoare, o prefăcută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
întrebă pe Eyal unde lucrează tatăl său. El îi arătă biroul din colțul camerei de zi și se duse să verifice dormitorul. —Hey, Eyal, nu e nici un calculator aici. El reapăru în cadrul ușii. —A, da. Am uitat. Lucrează doar la laptop. E singurul tip de calculator pe care îl folosește. Îmi pare rău. La naiba. În locul ăsta, curat ca un mausoleu, asta fusese unica ei speranță. Nu existau foi de hârtie rătăcite, nici teancuri de cărți prin care să caute. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
putea citi pe tricou: un suvenir de la jocul interdepartamental de softball din vara trecută, participarea la el era văzută de Edward ca fiind crucială pentru cariera lui de la Washington. Se strecură până la birou, la doar câțiva pași de pat. Deschise laptopul, fața înălbăstrindu-i-se din cauza luminii monitorului în camera aceasta întunecată. Uri nici nu se clinti. Așteptă o conexiune și deschise e-mailul. Primul pe listă era un mesaj de la Liz. Mags Contul meu Second Life îmi arată că nu ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
intre în Second Life când avu brusc senzația că se scufundă. Telefoanele lor erau ascultate, ei erau filați și, după cât se părea, lucrul ei pe calculatorul lui Shimon Guttman fusese supravegheat. Cineva, undeva, probabil că citea asta chiar acum. Închise laptopul, lăsând camera să se cufunde din nou în întuneric. Știa că nu poate dormi, era prea agitată. Așa că își trase niște haine pe ea, deschise ușa cu un scârțâit și se strecură afară. Merse pe vârfuri de-a lungul coridorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Dacă pornea acum, ar fi putut să câștige un avantaj față de ei: cu siguranță le va lua ceva timp israelienilor sau cine or fi fost cei care-i supravegheau să afle ceea ce ea știa deja. Era tentată să-și folosească laptopul în camera asta și să termine odată. Dar era prea riscant: dacă intraseră deja acolo, aveau să descopere ce urma ea să găsească chiar în secunda în care avea s-o facă. Uri se îmbrăcă pe întuneric. Dacă erau urmăriți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
ca să fi avut șansa să văd această tăbliță sau chiar să o țin în mână. Dar n-am avut-o niciodată. Însă totul este de o importanță inestimabilă. Pe când Maggie se suia în pat, apăru Uri ținând în mână un laptop. Accesă câteva site-uri: Al-Ahram, The Washington Post, The Guardian, The Times of India și China Daily. Toți transmiteau aceeași poveste. La sfârșit, îi arătă titlul principal de pe prima pagină a site-ului Haaretz. O lume cu sufletul la gură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
chiar nu avea rost să mai stau așa În pat. Mi-am pus pe mine un capot de cașmir și am mers agale În camera de lucru. M-am așezat la biroul lui Hunter și am aprins lampa. Îmi lăsasem laptopul la serviciu, așa că am deschis calculatorul lui Hunter, pe care Îl foloseam ocazional atunci când eram acasă. Eram cât pe-aci să mă apuc să scriu un email, când am observat un fișier În calculatorul lui pe care nu-l mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
întorc la mine în Montparnasse. E sîmbătă seara, așa că strada e încă plină de lume. Nu mă tentează însă, așa că urc în cameră, deschid fereastra și mă uit de departe la oamenii care se bucură de farmecul cartierului. Apoi deschid laptopul și-l las pe Aznavour să-mi cînte La bohème pe YouTube. Ça voulait dire on a vingt ans... Este un concert mai recent. Aznavour, îmbrăcat în negru, frămîntă, zîmbind, o imensă batistă albă. Apoi o lasă, patetic, să cadă
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
a vingt ans... Este un concert mai recent. Aznavour, îmbrăcat în negru, frămîntă, zîmbind, o imensă batistă albă. Apoi o lasă, patetic, să cadă pe scena goală. Ça ne veut plus rien dire du tout... Sînt obosit. Închid fereastra, închid laptopul și mă duc să mă culc. Cultul corpului Italia este sănătoasă, Franța se pregătește să devină, și nici România nu mai are mult. Italia a devenit peste noapte un pămînt sfînt al luptei împotriva fumatului, iar Franța se pregătește să
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
cristal și ne-a informat că peste trei zile o să fie frumos în zona respectivă. Ne-a dus gîndul la casa din București și ne-am întrebat și noi, ca omul, ce-o mai fi pe acasă. Studentul a deschis laptopul, a localizat poziția și ne-a informat că totul pare să fie în regulă, dar în fața casei a început o lucrare de la Apa Nova. La plecare, am mai zis, așa, într-o doară : „Ce noapte frumoasă !”. „La mine arată că
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
ai în turma ta, îmi dai și mie una ? Ciobanul se uită la tînăr, se uită la oile care pășteau liniștite, mai îl măsoară o dată cu privirea pe tînăr și răspunde sec : — Așa să fie... Tînărul își parchează mașina, își scoate laptopul, își branșează mobilul, caută pe internet pagina NASA, comunică prin satelit, zoom in, zoom out, scanează toată zona, deschide o bază de date cu cîteva zeci de fișiere Excel cu formule complexe, clichează și așteaptă cîteva secunde pînă cînd imprimanta
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]