1,589 matches
-
de la civilizația dominată de urbanism (pavimentum însemna "podea" și "pavaj; stradă pavată") la civilizația de tip "organic", natural, într-un mediu rural, adică o trecere din cultura majoră în cea minoră. O evoluție cu aceeași explicație este reprezentată de schimbarea latinescului veteranus ("soldat trecut la pensie și împă-mîntenit") la românescul bătrîn, unde s-a atrofiat orice nuanță semantică ce nu corespundea vieții organice, naturale. În final, Blaga formulează chiar o lege psihologico-filologică, potrivit căreia cuvintele latine ce desemnau noțiuni corespunzătoare unei
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
lipsa de protecție și creșterea nesiguranței. Capitolul I Perspective asupra problematicii libertății I. 1. Argumente filosofice în interpretarea libertății Despre conceptul de libertate Libertatea este concepută de obicei ca absența oricărei constrângeri exterioare: acest sens uzual al cuvântului libertate (din latinescul liber) definește de altfel și sensul său originar. La originile civilizației noastre, libertatea este condiția liberă a omului care nu este sclav (servus) sau prizonier. Prin opoziție cu sclavul, tratat ca o unealtă neînsuflețită lipsită de drepturi, stăpânul sau cetățeanul
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
1688), precum și de a semnala imensul corpus de documente juridice din epoca lui Matei Basarab, care atestă stadiul de dezvoltare a limbii române. Cercetările sale conduc la o nouă reconsiderare a literaturii și culturii vechi, atât prin atenția acordată scrierilor latinești, cât și traducerilor în românește a unor texte de circulație în epocă, ce au contribuit la unificarea și cursivitatea limbii literare. Sunt luate în discuție, alături de primele tentative de simplificare a ortografiei chirilice și de momente reprezentative ale influenței franceze
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290150_a_291479]
-
precum Time Waren, Sony și News Corporation, preocupate să desprindă piețele audio-video de spațiul culturii naționale. Trebuie să precizăm că termenul comunicare de masă nu este sinonim cu cel de mass-media care, din punct de vedere etimologic, este compus din latinescul media (mijloace) și cuvântul englez mass (masă), indicând clar că este vorba de mijloace de comunicare prin care se transmit mesaje la un public numeros și nediferențiat. În acest sens, mass-media are două caracteristici importante: în primul rând, foarte puțini
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1074_a_2582]
-
care s-a adăugat populația celto-germană așezată la vest de Rin. Termenul deutsch (german) nu apare pentru întâia oară decât în secolul al VIII-lea și desemnează, la început, doar limba părții orientale a regatului francilor. Inițial, thiutisk provine din latinescul theodiscus 28, utilizat la Sinodul din 786; varianta diutsch datează de la 1080. Dacă în Italia, Galia și Spania triburile germanice au fost asimilate de către populația romanizată, în Britania ele au alungat popoarele romanizate. În urma unui proces îndelungat, au dat numele
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
în perioada secolelor X-XI s-a consolidat, bazat pe instituțiile specifice ale timpului: vasalitate, beneficiu și imunitate 46. Combinarea celor două instituții, a vasalității cu beneficiul adică unirea devotamentului personal cu drepturile funciare -, va forma fieful (cuvânt german care corespunde latinescului beneficium). Acestor două elemente li se va adăuga obligația de fidelitate 47. Vasalitatea înfățișează o descendență germanică, cel puțin în ceea ce însemna "omagiul". Omagiul se identifică cu angajamentul per manus în cadrul ceremonialului și este vechiul commendatio german, deci un act
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
-o mai târziu, nevroza fobică. În cadrul nevrozei de angoasă sau a nevrozei anxioase Freud a descris două forme: forma acută (cuprinzând tulburarea de panică actuală) și forma cronică sau anxietatea liber flotantă adică anxietatea generalizată. Termenul de “anxietate” derivă din latinescul “anxietas” și se definește ca stare de neliniște, mai mult sau mai puțin conștientă, ce produce o puternică tensiune interioară, neplăcută, manifestată prin nesigurantă, neliniște și un adevărat șir de tulburări neurovegetative ca: dispnee, transpirație, paloare, tahicardie, etc. Pentru majoritatea
BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Ileana Hâţu, Sorina Ropotă () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1475]
-
Paris, 1855) de către demograful și statisticianul Achille Guillard, după care „demografia descrie masele cu ajutorul numerelor...” În această parte introductivă a capitolului, rezervăm câteva rânduri unor noțiuni de bază utilizate în demografie: a) Populația<footnote Originea cuvântului populație trebuie căutată în latinescul populatio (devastare) sau de la depopulo (a depopula). În Franța, termenul population a fost folosit până la mijlocul secolului al XVIII-lea în sensul de „acțiune de a popula”. footnote> (umană) reprezintă o colectivitate statistică formată din persoane care trăiesc într-o
Analiză statistico-economică by Mirela Lazăr, Cornel Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/185_a_490]
-
și medierii conflictelor. Ca modalitate de valorificare ne propunem elaborarea unui manual de medierea conflictelor (opțional pentru anul I de studiu) și a unui ghid pentru cadrele didactice. CAPITOLUL I A. CONFLICTELE 1. Definirea conceptelor Noțiunea de „conflict” provine din latinescul conflictus, care înseamnă a lupta cu forță. Conceptul de conflict semnifică dezacordul în ceea ce privește atitudinile, scopurile, amenințarea valorilor personale, stilului, lupta pentru ocuparea unui loc, dezacord în privința mentalității, elementelor morale, scopurilor, metodelor, rolurilor. Conflictul constituie o componentă naturală, inevitabilă a vieții
Medierea conflictelor by Lorena Bujor () [Corola-publishinghouse/Science/1597_a_3035]
-
a grupurilor de elevi ce îndeplinesc o sarcină de învățare comună, deoarece dacă elevii sunt implicați în activități ce presupun cooperarea, atmosfera în clasă este mai bună. Curriculum este un concept-cheie al pedagogiei contemporane (J.C. van Bruggen) și provine din latinescul curriculum- a, care 45 înseamnă cursă, alergare. Schimbarea de sens în plan educațional a avut loc în a doua jumătate a secolului al XVI-lea, când s-a produs o standardizare a tematicii studiilor universitare (D. Hamilton). Curriculum desemnează ansamblul
Medierea conflictelor by Lorena Bujor () [Corola-publishinghouse/Science/1597_a_3035]
-
lor vine de la voloh, adeverit prin documente, unde orășelul Bolohov din Galiția este numit villa Walachorum și Bolohov voloski, Bolohovul românesc din aceeași regiune. Altă variantă este de la bolohani/bolovani pentru a arăta că sînt de la pragurile Nistrului ori de la latinescul balachorum cu sensul de român. Chiar dacă prima mențiune despre acești bolohoveni se face în anul 1231, ei sigur locuiau acele locuri de vremi îndepărtate. Probabil că acești bolohoveni sînt vlahii amintiți de Nicetas la 1164. În cronica kieveană ,, Povestea anilor
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
separată a acestora are doar o logică explicativă, altfel putând părea un demers artificial. Termenul de tradiție cu sensul originar de transmitere, transfer, dar și trădare este utilizat în multiple sensuri. Sensul de bază este cel de transmitere (provenind de la latinescul trans dare). Amintesc aici doar câteva dintre cele mai relevante pentru scopul studiului de față. În accepțiunea cea mai largă, tradiția se referă la acele date pe care individul trebuie să și le asume, începând cu limba maternă, istoria lumii
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
remarcată și prin inițierea editării unor importante lucrări istoriografice, cum ar fi Istoria pentru începutul românilor în Dacia de Petru Maior (1883), apărută la Budapesta și Gherla într-un tiraj de două mii de exemplare. Este prima ediție scoasă cu caractere latinești a lucrării lui Maior, catehism al generației de la 1848, care a stat la baza redeșteptării conștiinței naționale a românilor. În scopul susținerii luptei naționale prin evocarea unor momente ale trecutului istoric s-a editat și drama Horea, scrisă de studentul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289744_a_291073]
-
sau necesitate vitală? Cert este că, în calitate de perpetuu juisor al neîmplinirii, Cioran se cuibărește în euforia inutilului, considerînd că a trăi e suficient de extenuant și dificil, ocupație deplină ce descurajează orice veleitate de gest suplimentar, amintind de o zicere latinească: Nu sunt niciodată mai ocupat decît atunci cînd nu am nimic de făcut." De altfel, nu se coboară pînă la a lucra decît pentru a evita corvoada socializărilor, meteahnă pe care și-o recunoaște, cu subtilă autoironie: " Cheful de lucru
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
și unul retic (de atribuire a unui sens și a unei referințe enunțului) (Austin,1975:94-95). “Actul de a spune ceva”, datorită aspectului retic, poate avea un conținut propozițional, adică un sens și valori de adevăr. Termenul locuționar provine din latinescul locuțio, care înseamnă vorbire, ultimul reprezentând în viziunea lui Saussure un „act individual de utilizare a limbii” în practica discursivă, situație pe care Benveniste o surprinde prin termenul de enunțare. În timp ce enunțarea este „un act individual de utilizare a limbii
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
fiind unul din componentele unui act de limbaj. Fiind actul care se săvârșește în spunerea a ceva (influențând asupra raporturilor dintre interlocutori) el este recunoscut și ca “actul de a spune ce se face”. Terminologic, termenul ilocuționar este compus din latinescul in - în, în timpul și locuțio - vorbire, ceea ce justifică caracterizarea lui drept act care se săvârșește în spunerea a ceva. Astfel, efectuăm actul de a promite spunând: “Promit...”, acela de a ordona spunând: “Îți ordon...”, actul de a ruga spunând: “Te
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
a convinge, persuada. El constă în special, din efectele, consecințele asupra “lumii psihocomportamentale” a locutorului și prin acesta asupra lumii exterioare. Acest “prin faptul de a spune”, propriu actului perlocuționar, este evidențiat în etimologia termenului perlocuționar, care este compus din latinescul per “prin, prin intermediul” și locuțio “vorbire”. Rezultă, așadar, că limbajul, în cazul actului perlocuționar, nu este altceva decât un mijloc, scopul fiind acela de a determina anumite efecte, rezultate care sunt de cele mai multe ori extralingvistice. În acest sens, Ducrot va
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
datelor înregistrate precum și concluziile studiului. Calitatea, noțiune complexă și dinamică Noțiunea de calitate a produselor și problemele legate de realizarea acesteia i-au preocupat pe oameni cu mult timp în urmă. După unii autori, cuvântul „calitate” își are originea în latinescul „qualis” care are înțelesul de „fel de a fi”. Literatura de specialitate furnizează un numar considerabil de definiții date conceptului de calitate. Viziuni diferite descriu calitatea produselor ca reprezentând: satisfacerea unei necesități; gradul de satisfacere a consumatorului; conformitatea cu caietele
Aplicaţii ale statisticii matematice by Elena Nechita () [Corola-publishinghouse/Science/323_a_639]
-
munteană călugărul sârb Macarie tipări în 1508 un Liturghier slavon. Propaganda reformaților în partea de sus și de jos a Ardealului folosi, spre a capta pe preoții români, texte în limba națională în locul celor în moarta limbă slavonă, care era latineasca noastră. Psaltirea șcheiană, Codicele voronețean ("Faptele apostolilor") găsite în copii din mijlocul secolului XVI reprezintă originale din a doua jumătate a secolului XV. La Sibiu se tipări în 1544, după o traducere din nemțește, un Catechism, rămas într-o copie
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
de la idei de bun-simț la cele mai nebune teorii. Când scotea Gramatica, în 1828, știind mai puține, scria ca lumea și avea despre problema îmbogățirii limbii părerile cele mai sănătoase. Ortografia etimologică i se părea inutilă. "Cel ce cunoaște limba latinească știe că zicerea timp vine de la tempus, sau de va fi scrisă timpu, sau de va fi scrisă tempu; asemenea și primăvara este cunoscută de unde vine, sau de va fi scrisă prima-vera, sau de va fi scrisă primavara ș.c
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
sau de va fi scrisă timpu, sau de va fi scrisă tempu; asemenea și primăvara este cunoscută de unde vine, sau de va fi scrisă prima-vera, sau de va fi scrisă primavara ș.c.l. Pentru cel ce nu cunoaște limba latinească este înzadar oricum vor fi scrise zicerile..." În privința neologismelor, viitorul i-a consfințit dreapta și larga vedere. Un deceniu mai târziu Eliade era de nerecunoscut. Urând slavismul și pe ruși, care se sileau să-l sublinieze, el își zise că
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
temă, Ciocoii vechi și noi e un mic roman stendhalian (fără filiație directă și fără luciditatea analitică), iar Dinu Păturică un Julien Sorel valah. Păturică nu e un simplu vulgar vânător de avere, ci un însetat de toate senzațiile vieții. Latineasca lui Julien e înlocuită aci cu puțină elinică. Julien intră ca preceptor la un nobil rural și devine amantul soției aceluia. Păturică intră în slujba postelnicului Andronache Tuzluc și-i ia țiitoarea, pe Kera Duduca, totdeodată jefuindu-l. Păturică uzează
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
, specie folclorică exprimând, adeseori metaforic și uneori rimat, într-o propoziție sau într-o frază, un adevăr cu valabilitate generală , impus prin tradiție. Denumirea speciei este de proveniență cultă (din latinescul proverbium și francezul proverbe) și a înlocuit mai vechiul parimie, de origine neogrecească. În popor se folosesc termenii cuvânt, pildă, vorbă, zicală, zicătoare. Izvorât dintr-o experiență colectivă îndelungată, p. a circulat la toate popoarele, din cele mai vechi timpuri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289049_a_290378]
-
a reprezenta interesele subnaționale, dar în special, prin sistemul de cumul de mandate. Senatul 8 Încă de la Revoluție, Franța a avut, cu excepția unei scurte perioade de timp9, un sistem parlamentar bicameral. Din punct de vedere etimologic, termenul senat vine din latinescul senex (bătrân) și însemna ad litteram, "un consiliu al bătrânilor". Acest înțeles al cuvântului se reflectă în numele dat în 1975 de către Directiva care stabilea un Conseil des Anciens, predecesorul primului Senat creat de Consulat în 179910. Senatul și-a stabilit
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
debates and new controversies (London, New York: Routledge, 1998). 17 M. Bouloiseau, La République jacobine: 10 août 1792-1799 thermidor an II (Paris: Editions du Seuil, 1972). 18 "Corporatist", în acest sens, înseamnă să vezi societatea ca pe un corp omenesc (din latinescul "corpus") în care părțile sunt diferite, având o structură ierarhică în care partea inferioară (membrele) ascultă de partea superioară (capul) 19 R. Martelli, op. cit., pp. 89-110. 20 J. Hayward, Governing France: The One and Indivisible Republic (London: Weidenfield and Nicolson
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]