2,513 matches
-
Havuzul din dosul palatului mort Mai aruncă, mai plouă, mai plânge - Și stropii căzând, în amurg, iau culori: De sineală, de aur, de sânge. Plutește un lanț de lebede albe, Iar visul din parc în lac se răsfrânge - Amurgul de lebede pune culori; De sineală, de aur, de sânge. Uitate, statuiele albe privesc, Albe visând c-un aer ce plânge - Și lasă amurgul pe ele culori: De sineală, de aur, de sânge. Pulvis Imensitate, veșnicie, Tu, haos, care toate-aduni... În golul
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
caracterizează, nu-i așa, conte? spuse Gribb. — Poate că ai dreptate, zise Cerkasov. Da. Probabil că nu. — Oricum ar fi, continuă Gribb, eu sunt cel care ar trebui să se simtă stingher, fiind singurul rățoi urât într-o mulțime de lebede. Cerkasov râse și-l bătu ușor pe Gribb pe creștet. — Valorezi mai mult decât noi toți laolaltă, Ignatius, rosti el indiferent. Lui Vultur-în-Zbor relația lor i se păru dubioasă, cu atât mai mult cu cât și Irina, și Elfrida au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
pleoape Cvinta Roială... lac de unghii Ridicați pontul... pudră compactă Pas parol... ruj Kiss, cremă de noapte Faust, spumă de baie Ghizell... spray de corp transparent, deodorant Mefistofel, feminitate Îngrijită, ruj Bonsay, șampon Spărgătorul de nuci, lac de unghii Lacul lebedelor, cremă Girafă pentru coapse, tampoane pentru sâni Girafor...” De unde apăreau toate aceste denumiri? Satanovski Îl ispitise iar. Probabil că femeia care dormise goală Între ei servise drept momeală... Cine se folosise de toate aceste sprayuri, de șampoane și de rujuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
frumoasei Lenora. Mini asculta cu interes. Acel Rim, căruia îi plăceau tulburările domestice, îi părea nou. L-ar fi crezut metodic, ordonat și meticulos. Când pleca la facultate, doctorul Rim saluta pe verișoara în pat, albă și pufoasă ca o lebădă. Mini își confirmă în gând imaginea exactă. La unu, când se întorcea, îi bătea în ușă pentru dejun și apărea proaspătă și "aperitivă", sublinia spiritual profesorul, împrăștiind parfum ele baie, de pudră, de cochetărie feminină, ceea ce schimba cele două mirosuri
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
fac violă, să mă desfoi de vânt să mă arunc în rouă râzând, să-mi ud armoniile, sunetele toate îmbrățișând trupuri firave de știr către mine cuvintele să-nnoate - corole imense de trandafir, lăsați-mă să cânt pe o pană de lebădă, pe o undă de nai însingurându-mă pe un bulgăr de pământ, pe o scânteie de rai... Zori de zi ... Imi treceau zorile prin venele arborescente condensând nemurire în armoniile aproape absente ale memoriei, unde, oare, sunt nuanțele dintre bine
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
aur se-oglindesc în ochi de zori, Când și munții se apleacă lăsând loc în colț, de flori, Când șiraguri de mătase își țes pături pe sub nea, Atunci este primăvară, când cerul aproape-ai vrea? Când se face primăvară între lebede pe lac? Atunci când e lună nouă și mă lași ochi dulci să-ți fac? O coamă de cal Ce-i gândul, ce-i gândul? O coamă de cal! Lonjă ..., rotire ..., e profund sau banal Răsfiră în flute cu pas triumfal
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
împărați. În mijlocul curții se afla un mic iaz. Am întâlnit multe fete a căror frumusețe era dincolo de cuvinte, pentru a putea măcar să încerc să o descriu. Fiecare fecioară era unică. Fetele din provinciile sudice erau zvelte, aveau gâtul ca de lebădă, membre lungi și sâni mici. Fetele din nord erau precum fructele coapte. Aveau sâni ca tărtăcuțele și funduri cât pepenii. Eunucii ne-au verificat semnul nașterii, astrograma, înălțimea, greutatea, forma mâinilor și a picioarelor, părul. Ne-au numărat dinții. Totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
care îmi face părul mi-l netezește mai întâi cu apă parfumată, aApoi, îl dă cu ulei din extract de floarea-soarelui de munte. După ce îl piaptănă, mi-l răsucește în sus. În această dimineață, încearcă să-i dea forma unei lebede. Toată treaba asta mă enervează și devin iritată. Pentru a mai liniști apele, An-te-hai mă întreabă dacă aș vrea să aflu detalii despre cureaua împăratului Hsien Feng. Îi spun că nu mă interesează. — Cureaua are, desigur, culoarea imperială, galben strălucitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Îmi dați voie să mă uit la arbaleta dumneavoastră? îl întreb. Yung Lu își scoate arbaleta de la centură și i-o înmânează lui Nuharoo, care apoi mi-o dă mie. Analizez tolba, care este confecționată din satin, piele, puf de lebădă, argint și safire, cu pene de vultur la săgeți. — Și sabia dumneavoastră? El îmi dă sabia. E grea. Când îmi trec vârful degetelor de-a lungul tăișului, simt că mă privește. Roșesc în obraji. Sunt rușinată de felul în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Încă se păstrau resturi de cerneală scorojită, Înfășurate Într-o filă de abecedar unde era Înfățișată o fetiță Încruntată care striga auuu! auuu! pentru că un drac de băiețel ce călărea, alături de ea, În apa mării, un colac cu cap de lebădă o stropea rânjind răutăcios. Anchetatorii habar n-aveau ce era cu ceșcuțele acelea și nici nu s-au străduit să afle de ce ținuse atâta la ele profesorul dispărut fără urmă și nu făcuseră nici o legătură - de altfel, s-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
scurtă (2004), „Toamna la Copou” - proză (2005), „Lumina educației” - micro‐antologie de texte psihopedagogice (2005), „Vâslaș în luntrea vieții” (2006),„Acorduri pe strune de vioară” (2007), proză ”Stropi de înțelepciune” - aforisme (2006), „Trompeta cu surdină” - poeme în proză” (2008),” Cântecul lebedei”‐ poeme, Editura Cronica, Iași, 2009. 165 MAMA Aveau o casă plină de copii frumoși, sănătoși, harnici și poznași. Grijile, animația necontenită, bucuriile și necazurile constituiau viața familială care se scurgea lin, ca apa unui râu potolit. Părinții și copiii alcătuiau
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
picioare. Bătrânul s-a ridicat, ceea ce am făcut și eu. După ce a binecuvântat bucatele, ne-a îmbiat: --Să gustăm din darul cerului... Fără să-mi dau seama, privirea îmi fugea spre fată... Ochi de cicoare, gură de fragă, gât de lebădă. Sub ie, cu fiecare răsuflare, sânii se mișcau ca doi hulubi îndrăgostiți. Privirea doar o singură dată a uitat-o înfiptă în ochii mei. În rest rămânea fixată pe fața mesei... Țiganca mă fura cu coada ochiului zâmbind unui gând
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
îi strigam, cu palmele pâlnie la gură: -Hei, încotro mă duci, prietenă?.... Îmbrățișarea înecatului În ochii minții mă văd iar ca la douăzeci de ani, în ziua aceea înnourată de vară, în care am pornit singură spre zona de agrement “Lebăda”, amenajată în afara orașului, cu intenția de a înota și a-mi aduna gândurile. Lacul era pustiu, cerul părea de zinc, îngrămădit de nori hidoși, iar apa era tulbure și parcă mirosea a moarte...Valurile răsunau a bocet înfundat în colț
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
cap: — Uite c-o luați iar de la capăt. Așa făcea și săraca Eva. O minte plată care încearcă să pipăie intangibilul și să strângă fantezia de gâtul ei inexistent. Așa e Eva pentru dumneavoastră. N-o să danseze niciodată în Lacul lebedelor. Nici o conducere de operă nu i-ar permite să umple scena cu apă sau să instaleze pe ea un pat dublu, dar Eva ar insista oricum. Inspectorul Flint se ridică. — Așa nu ajungem nicăieri - și încă repede. — Exact, îl aprobă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
trebuie. Nu acum, în orice caz. Dacă și când o să vină momentul, ai să înțelegi tot. E, probabil, mișcarea cea mai deșteaptă pe care am făcut-o vreodată în viață. Un gest măreț, Nathan. Cireașa de pe tort. Saltul amplu al lebedei în eternitatea măreției. Habar n-am despre ce vorbește. Harry e în plin avânt bombastic și aruncă declamații enigmatice din plăcerea pură și egoistă de a se auzi vorbind, iar eu nu mai văd nici un motiv să prelungesc conversația. De-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
2000, cu numai o zi înainte să vorbesc cu el la telefonul de la Chowder Inn. Am parcurs în goană documentul și, în trei minute, am înțeles ce dorise să spună cu „gestul măreț“, „cireașa de pe tort“ și „saltul amplu al lebedei în eternitatea măreției“. Făcea referire la testamentul pe care îl țineam acum în mâini, care era într-adevăr ceva măreț, ceva surprinzător și măreț, care dovedea că îmi ascultase avertismentele mult mai atent decât crezusem. Chiar dacă refuzase să dea urmare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
în turnura tristă pe care o luau evenimentele, aceea era că Tom și Rufus nu vor mai fi niciodată săraci. Pentru a două suta oară de la moartea lui, gândurile mi s-au îndreptat către Harry și saltul lui amplu de lebădă în eternitatea măreției. Într-o seară de joi de la începutul lui iunie, Honey a anunțat că e însărcinată. Tom i-a pus un braț pe după umeri, apoi s-a aplecat peste masă și m-a întrebat dacă vreau să fiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
desigur, ne certăm. Foarte des. Ca toate cuplurile. Așa e cel mai sănătos. Ce prostie. Trebuie să ne... Da. În ziua aia, lângă râu, când eu am crezut că păsările alea mari sunt gâște, iar Connor a zis că sunt lebede. Exact. Suntem normali. Știam eu. Acum ne aflăm foarte aproape de clădirea În care sunt birourile firmei Panther și, În clipa În care Începem să urcăm treptele de piatră de culoare deschisă, fiecare dintre ele străjuită de către o panteră de piatră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Iartă-mă, zic. Lissy, pe cuvântul meu că nu de tine râd. Trag aer În piept adânc și-mi Încleștez buzele. Dar nu văd decât niște bancheri sobri În tutu-uri, ținându-și servietele lipite de piept, și dansând Lacul lebedelor. Un judecător se avântă grațios, și roba Îi flutură În urmă. — Nu e deloc amuzant, să știi ! spune Lissy. Nu suntem decât câțiva colegi de serviciu care dorim să ne exprimăm prin intermediul dansului. Ce e rău În asta ? — Iartă-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
nu mă scăpa de viziunile dantești de peste o oră, două, de corpurile fabuloase prinse într-un Totentanz, care pe lumina aprinsă se vădeau a fi cămașa mea pusă strâmb pe umeraș sau șosetele albe aruncate în mijlocul covorului cu dezinvoltura unor lebede... Dincolo de partea ei prozaică, de corpurile străine care-mi circulă liber pe faringe, provocându-mi o greață nervoasă, gripa îmi dădea, după stingerea tuturor luminilor din casă, în fine, și a televizorului lăsat până după miezul nopții, clipe de inspirație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
dintre scuterele-ricșă care veneau și plecau tot timpul și se întoarse fotograful orașului. Fotograful se urcă în copac cu mai multe camere și o bucată de pânză pictată cu peisaje pe ambele părți. Pe o parte era o imagine cu lebede plutind pe un iaz cu multe flori rozalii de lotus; pe cealaltă, un apus de soare purpuriu pe mare, cu un barcagiu într-o barcă minusculă încremenit la linia orizontului. Salutaaaaare, spuse Sampath, încântat de ocazia de a poza. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
speria singur câteodată în casa lor din Shahkot, scoțând limba din gură în fața oglinzii și băgând-o apoi la loc - o limbă de șarpe, nu a lui. Se gândi la oameni cu nasuri ca ciocurile păsărilor, oameni cu gâturi de lebădă, cu ochi de vacă, cu teroarea din inima păsărilor sau cu iubirea delfinilor pentru ocean. Oameni cu lacrimi din apă de mare, cu pielea de culoarea scoarței de copac, cu talii ca tulpinile și cu echilibrul florilor, cu urechi ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
bine În jurul mijlocului cu cureaua, iar părul Îi era strâns Într-un coc, În vârful capului. Rachel era atât de grațioasă Încât făcea ca un gest simplu, precum acela al urcării unor trepte, să pară recitalul lui Odette, În Lacul lebedelor. N-am fost niciodată una din acele persoane care, Începând cu anii de școală, au avut mereu același grup de prieteni cu care să iasă În oraș, să se ciondănească și pe care să-i enerveze. Sunt de la natură o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
face cu un sărut supt. Pe acela îl primești de la fete. Vioara era foarte ușoară. De neînțeles că se cânta așa greu la ea. Mama o acorda. Când ea cânta în sufragerie Ceaikovski, eu mă gândeam: „Acum, mama dansează Lacul lebedelor în jurul mesei”. Uneori Ceaikovski era așa trist, că îți venea să-l trimiți la un bar, cum făcea Pietro când se certa cu nevasta. Acolo el s-ar fi ales cel mult cu o problemă ca a unchiului meu, una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
eu cotrobăi prin geantă și găsesc o agrafă, însă nu este ceea ce dorește, trage dintr-unul dintre dulapuri o bandă roșie, cu care îmi strânge părul, acum ți se vede gâtul, spune el, de ce îl ascunzi, ai un gât de lebădă, iar eu îmi îndrept ținuta sub privirile lui, nu mă mai simțisem niciodată atât de frumoasă sau poate că nu era vorba despre frumusețe, mă simțeam un om nou, cu totul nou. Pensula lui șterge straturi întregi de frustrări, depresii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]