4,183 matches
-
dar nici soacră-sa nu era tocmai hâtră. Într-o zi omul nostru iese de-acasă după trebi. Nevastă-sa, după ce-și scaldă copilul și-l înfașă, îl puse-n albie lângă sobă, că era iarnă; ș-apoi îl legănă și-l dezmierdă până ce-l adormi. După ce-l adormi, stătu puțin pe gânduri ș-apoi începu a se boci cîtu-i lua gura: "Aolio! Copilașul meu, copilașul meu! Muma ei, care torcea după horn, auzind-o zvârli fusul din mână și
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
cântat, delicios: "Sounteți roumani? Si mamica mia este roumanca de Bucarest". Tăcere, zâmbete politicoase din direcția mea și a conaționalei din Timișoara. Gentil, franco-românul întinde moneda de un euro scoasă din fanta de siguranță a căruciorului. Privim cum se îndepărtează legănat de bascheții Nike, discutând aprins cu blonda sa însoțitoare. Bănuiesc că istorii legate de mama sa roumanca. Țiganca spune în final: " Frumușel, frumușel, și nici prea negru. Românaș de-al nostru". Și oare nu avea dreptate? Iau bicicleta și plec
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
punct de vedere tactic. Studiu ce părea să fie făcut de Emanuel Antoche, după cum reieșea din titlul studiului său: Cine a câștigat în sfârșit bătălia de la Baia ? Concluzia la care ajunge Antoche întrece orice așteptări: deși istoricii români s-au legănat timp de cinci secole cu iluzia că Ștefan cel Mare a fost cel care a câștigat, de data aceasta ni se spune ferm: Matei Corvin a fost învingătorul, Ștefan salvându-se cu fuga. Pentru a vedea în ce mod s-
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
pe profi, care poate știau mai multe, aveau vizibilitate mai mare prin geamul ăla din față, prin care tot orizontul năvălea înăuntru. Era tăcere. Deși poate toată lumea intuia cauza opririi. Proful de religie i-a îndemnat să reia cîntecul. Își legăna brațele ca un dirijor, cîntînd primele versuri. Copiii au încercat timid, dar nu se lega. Mintea le era umplută de curiozitate, încît nu mai rămînea loc decît pentru frînturi de melodie în derivă. Au așteptat mult așa. În sfîrșit autocarul
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
evreu în câteva luni: a învățat primele elemente ale ebraicii, urmând să studieze mai departe la Tel-Aviv, mama lui fiind suedeză. Daniel a fost chemat la Tora (Aliyah la Tora) și s-a descurcat excelent, cântând în ebraică, psalmodiind și legănându-se ca un fluture în pupa lui. A urmat kiddush, invitația la băut și mâncat, toate astea în lumina marii sinagogi de pe Wahrendorffgatan, în apropiere de Catedrala „Sfânta Eugenia”. La intrarea sinagogii erau doi bătrâni care glumeau spunând: noi avem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
galera Într-o mare cochilie goală. Părea că singura grijă a comandantului fusese aceea de a reduce la maximum pescajul, pentru a putea urca pe râu. Își Îndreptă privirea spre careul de la pupa, sub castel. Ușa de la cabina căpitanului se legăna ușor, ca și când cineva dinăuntru l-ar fi invitat să intre. Cabina era cufundată În Întuneric. În mijlocul careului, sub un candelabru de fier care le atârna deasupra capetelor, erau trei bărbați nemișcați, În jurul unei măsuțe, șezând În jilțurile lor Împodobite de parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
râvnă invincibilă de a termina cât mai repede. Rugul corăbiei ștersese urmele vizibile ale măcelului, Însă nu și dreptul acelor ființe de a fi răzbunate. Trebuia să găsească responsabilul, omul care fugise după comiterea acelei crime atroce. În fața lui se legăna sacul cu fragmentele mecanismului. Calul se smucea nervos Într-o parte atunci când Încărcătura gemea cu glasul ei metalic, ca și când ar fi fost conștient că transporta frânturi din infern. - Deschideți poarta pentru autoritatea Florenței, strigă cu ultimele puteri către santinela din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
sus pe cer, Însă nici măcar clopotul de ora a treia nu reușise să Învingă oboseala pe care o Încerca el. Își petrecuse toată ziua dinainte pradă unei febre populate cu vise. Se ridică În șezut. Odaia se rotea În jurul său, legănându-se precum corabia care Îi străbătuse vedeniile În chip obsedant. O chilă neagră, Înțesată de năluci, care se tot ridica la suprafață cu Încărcătura ei de fețe descompuse ori de câte ori conștiința i se stingea Într-o toropeală nelămurită. Așteptă ca lucrurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
acea mișcare neașteptată, se năpusti, la rândul lui, spre schelărie. Brandan Încerca să fugă pe acoperișuri, nu pe străzile Florenței, unde ar fi putut să fie văzut de vreo patrulă. Schelăria, alcătuită din stâlpi legați cu funii de cânepă, se legănă amarnic sub greutatea umbrei ce se cățăra cu repeziciune spre partea dinspre absidă. Ultimele scânduri ale etajului de sus se terminau În golul uneia din ferestrele naosului, care dădea spre acoperiș. Dante alergă spre partea opusă, Încercând să Îi taie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
el cu greu. Acolo sus, spre căpriori, orice zgomot era amplificat de ecou, și deși nu vedea pe nimeni avea impresia că era Înconjurat de trupuri În mișcare. Continua să scruteze În beznă, căutându-și adversarul. Într-acestea, schelăria se legănă din nou, amenințând să se prăvălească la pământ. Dante blestemă neglijența cu care fusese făcută lucrarea, agățându-se din toate puterile de o funie. Apoi, cu un ultim efort, ajunse sus. Alergă peste scânduri ca să Îl ajungă din urmă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
-se de vârful unui stâlp. Dintr-o dată, oboseala se abătu peste el. Până În acel moment, tensiunea nervoasă Îl susținuse, dar acum simți cum i se taie suflarea Într-o gâfâială chinuită, iar genunchii i se Îndoiră. Stâlpul continua să se legene și o amețeală neașteptată Îl sili să Închidă ochii, În timp ce În creier Îi exploda o jerbă de scântei. Se simți pierdut: dacă nu cădea, oricum, sabia necunoscutului avea să isprăvească cu el. Încetul cu Încetul, simți cum răsuflarea Își reintra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
ca o proclamație rușinoasă, În toate actele pe care fusese nevoit să le semneze. Însă, acum, glasul dizgrațios al cămătarului contura parcă o masă de aur care devenea impunătoare cât o piatră de moară. I se păru că lumea se leagănă În jurul lui, gata să-l târască În aceeași ruină care amenința și zidurile Florenței. Îi reveni În minte Cecco și invitația lui, pe care o refuzase cu un aer de superioritate. Căuta să nu asculte vocea neobrăzată a acelui ipochimen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
absorbit În contemplarea propriei sale căni. Începu să exploreze, cu ocheade iuți, tot spațiul din jur. Taverna respecta Întocmai promisiunile meșterului Menico. O mare Însuflețire părea să-i stăpânească pe toți, un vârtej de glasuri și de râsete, o mișcare legănată de trupuri rătăcitoare precum valurile unei mări În aparență liniștite, dar sub a cărei suprafață mișunau monștri urcați dinspre adâncimi necunoscute. Toți acei bărbați, grupați doi câte doi, iar uneori chiar În hidoase grupuri de câte trei, se pipăiau fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
oamenii asasinați? Și apoi, exista cu adevărat un moștenitor al lui Frederic sau Împăratul Însuși, Încă În viață, era cel care se pregătea să reapară În toată slava lui? Simțea cum capul i se Îngreunează și cum Îl cuprinde oboseala, legănându-se precum fumul lumânărilor care se aduna În aer. Încetișor, Își dădu drumul să lunece pe covor, ghemuindu-se În dreptul tablei de șah, În timp ce Închidea ochii, În căutarea odihnei. Probabil că se mișcase În timpul somnului, alunecând de pe covor. Răceala pardoselii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
urla angoasa. Ori poate cineva se zvârcolea sub loviturile demonilor. Încetul cu Încetul, se lăsase să alunece pe zidul construcției, până când se așeză pe călcâie. O moleșeală pricinuită de zăpușeală și de oboseală punea stăpânire pe dânsul. Își simțea mintea legănându-se, la poarta viselor. Și totuși somnul, aflat la pândă după ceafă, parcă voia să se țină deoparte, ca și cum sufletul său Încă nu dorea să se elibereze de trupul istovit, aflat pe punctul de a se desface În bucăți. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
astupat, ar fi fost oare În stare să facă el cale Întoarsă? Dacă Cecco se istovea și se prăbușea, trupul său avea să Îi Împiedice orice posibilitate de salvare. Sau dacă lada se bloca... Spectrul unei morți cumplite i se legănă În fața ochilor. În creierul său Însetat de aer, ideile Începeau să se confunde. Pradă panicii, Încercă să se Întoarcă. I se părea că nu Îl mai aude pe Cecco. Poate că rămăsese În urmă, poate că nădejdea și puterile Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
fi simțit prezența prin vălul stacojiu care Îi răpea vederea. Înainta către centrul Baptisteriului. Dante Îl urmări cu privirea, paralizat de emoție. Îl văzu apropiindu-se de cristelnițele pline cu apă și poticnindu-se pe marginea uneia dintre ele. Se legănă o clipă, căutând sprijin În gol, după care se prăbuși cu capul În jos În bazinul rotund, scufundându-se până la genunchi. Apa clocotea din pricina eforturilor pe care bătrânul le făcea ca să iasă din nou la suprafață, iar picioarele i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
un ultim zumzet. Apoi, emoția Îl copleși. Își dădu drumul să alunece În jos pe zid, În timp ce simțurile i se scufundau În neant. Când Își reveni În simțiri, se pomeni adâncit În bezna abia Îmblânzită de strălucirea lunii, care se legăna dinspre ferestre. Trebuia să fi trecut ceva vreme, dar câtă? Simți o mână grosolană care Îl scutura și un glas aspru ce Îl striga pe nume. - Trezește-te, messer Durante! Ce s-a Întâmplat? În jurul său, câteva forme obscure se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
M-am bărbierit imediat, mi-am strâns lucrurile și am pornit către port, în căutarea unui vapor .De, eram din nou turist. Am interogat chelnerul, dar nici el n-a putut să-mi spună mai mult decât știam eu însumi. Legănându-se din cauza tangajului puternic, micul vapor sosi în port la miezul nopții, exact ca un monstru ieșit din adâncuri.Tristețea mă năpădi cu disperare.Nu puteam dormi. Departe, dincolo de ape, se vedea un foc. O flacără roșie ca rubinul
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
în doi viața de apoi, Ca să ne iubim pe pat de brumă, Râd și mă închin, scufundat în vin, Iar chefliul Bachus mă îndrumă. 22 septembrie 2011 Amintiri am venit pe lume cu nesomnul sub pleoape semăn cu mama îmi legăna țipetele pe picioare apoi pleca la apaca așa s-a croit destinul meu între două rochii și o fustă tata purta întotdeauna cravată se trezea cu noaptea în cap până la vulcan mânca o pâine era șofer ducea cu raba tone
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
schimba vitezele și cânta cu foc despre iubire (lumea-i spunea luță) pe mama așa o cucerise cu serenadele am crescut mai întâi am învățat să cânt numai somnul rămâne o taină pentru mine iar mama ar vrea să mă legene ca la începuturi 26 septembrie 2011 Eu cred în iubire, dezmăț și destin Eu cred în iubire, dezmăț și destin, În doza de bere și sticla de vin, Ador deplasarea pe șapte poteci, Oglinda din față și gândul că treci
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
să mă lupt să am loc și să țin un colț liber, certându-mă cu controlorii și pasagerii oțărâți din cauza iernii, apărând florile cu propriul trup, scos din minți din cauza asta. Și apoi, dacă trebuia să duc florile la cioclu, legănând pachetul de-asupra capului ca un cântăreț la vioară și făcându-mi drum anevoie printre claxoane și mulțimea corpurilor înghesuite, rareori se găsea cineva în strălucirea peticită și calmă de pluș roz a salonului de mahon care să-mi dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
din clătite, ouă și cafea. Dar îmi făcea plăcere și îmi încălzea stomacul și picioarele în timp ce tramvaiul mărunt ca o lăcustă huruia pe lângă port și pe deasupra trestiilor podului ce se întindea peste mlaștină unde animale verzi și păsări ce se legănau pe papură își continuau vacarmul îndrăcit și neînsemnat. Îmi luam câte o carte, însă lumina cafenie a soarelui care cădea pe pagini mă orbea. Băncile de fier erau albe și destul de spațioase pentru a adăposti doi trei bătrânei care voiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
sărbătoare, cu jacheta scoțiană deschisă, strângând în fiecare mână mânerul unei genți de voiaj. Împrăștia frumusețe cu un fel de fierbințeală în albastrul ochilor săi, extraordinar; vedeai asta și pe obrajii lui, până în jos pe grumaz, o splendoare animalică. Mergea legănându-se tacticos, cu pantofii lui cu bot ascuțit ce pășeau pe scândurile pontonului, cu brațele atârnând de greutatea celor două valize, căutându-mă cu privirea în umbră. Nu l-am văzut niciodată mai frumos ca în acel moment, cum stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
acest Weintraub, să nu aibă la îndemână vreo remarcă cu tâlc pe care să mi-o servească la rândul lui, ceea ce a și făcut, cu privirea aia plină a lui, de camionagiu chipeș, cărnos și cu sprâncene arcuite, în timp ce se legăna mândru pe călcâie. Știi, am și alți veri, mi-a spus el. Mi-a venit să-l pocnesc, de vreme ce oricum nu aveam să-l mai văd după ce se ducea să-și verse sacul, dar nu am putut, pentru că o țineam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]