5,988 matches
-
compus tot pe o pânză autobiografică. Ultima bătălie (1964), cea mai mediatizată carte a sa, cuprinde povestiri precum Caseta (reluată în 1966), unde formula proletcultistă predilectă nu pare să se fi schimbat. U. scrie despre cei care se războiesc cu legionari transfugi sau cu ofițeri naziști, despre femei care luptă neînfricate alături de bărbați. Autorul nu își schimbă prea mult registrul nici în perioada de dezgheț a anilor ’80, când revine, după un deceniu și jumătate de tăcere, cu Primăvara victoriei (1980
UBA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290322_a_291651]
-
Nopți albe la judiciar (1972), subintitulată „nuvelă inspirată dintr-un caz rezolvat de lucrătorii de la Miliția orașului Câmpina”, romanul Zborul harpiilor (1972), mai bine realizat sub raportul coagulării faptelor decât cele precedente, dar tezist, cu antiteze marcate ideologic (comuniști și legionari, eroism și ticăloșie etc.), așa cum vor fi și Baladă pentru locotenent (1975), Înfrângerea lui Thanatos (1977), Paloma și taifunul (1979) și Sărutul meu pentru întreaga lume (1982). Povestirile și nuvelele din Noaptea despărțirilor (1980) sunt, în mare parte, localizate în
VARLAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290434_a_291763]
-
și rubricile culturale, în care se manifestă frecvent Barbu Theodorescu, Paul Georgescu (cu serialul Naționalismul lui Eminescu), Luca Dumitrescu (studiul Sensul lui Harap Alb), Alice Botez (cronici literare), Mihai Isbășescu (cartea germană) ș.a. Detașarea se produce însă îndată după înlăturarea legionarilor de la Guvern, când e vizibilă și o importantă primenire a colaboratorilor. Către sfârșitul anului 1941 secretariatul de redacție este încredințat lui George Ivașcu, ceea ce are ca efect coabitarea exponenților dreptei cu cei ai stângii. Astfel, acum scriu asiduu Vasile Netea
VREMEA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290654_a_291983]
-
și sociale sunt juste. Detestă demagogia politicianistă, mișcările xenofobe, simpatizează cu evreii persecutați („Să fie oare cu putință să se facă ghetouri? Am înnebunit cu toții! Deportările sunt de o cruzime ca și executările. De ce suntem fiare sistematizate?”), nu îi plac „legionarii lui Cristos” și nici nemții care au optat pentru dictatură și, întrucât extremiștii fac caz de religie, roaba lui Dumnezeu Alice scrie în jurnal: „Nu te văd hitlerist, Doamne”. Este dezgustată și de „burghezia criminală”; pierderea Transilvaniei, asasinarea lui N.
VOINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290630_a_291959]
-
avangarda expresionismului și a tot ce a urmat în Occident”. Se poate afla din însemnările scriitoarei că lui Cioran „îi place să readucă pe tapet povești românești, deși pretinde că s-a detașat de ele”, că „s-a desprins de legionari, dar este la curent cu faptele lor” ori că „tot mai expansiv, cutează să vorbească despre trecutul lui legionar, pentru a restabili adevărul” ș.a. Al. Săndulescu observa pertinent că „Sanda Stolojan relevă o polivalență a talentului, fiind un observator lucid
STOLOJAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289963_a_291292]
-
îi place să readucă pe tapet povești românești, deși pretinde că s-a detașat de ele”, că „s-a desprins de legionari, dar este la curent cu faptele lor” ori că „tot mai expansiv, cutează să vorbească despre trecutul lui legionar, pentru a restabili adevărul” ș.a. Al. Săndulescu observa pertinent că „Sanda Stolojan relevă o polivalență a talentului, fiind un observator lucid al evenimentelor politice, un poet sensibil, evocator de oameni și locuri și totodată reflexiv, meditând adesea la destinul omenirii
STOLOJAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289963_a_291292]
-
două războaie, de amenajarea drumurilor și podurilor strategice, romanii au dat o atenție deosebită celor de pe Jiu și Olt, și celui ce taie Oltenia de la Dobreta la Romula, prin Pelendava. În scena CVI a Columnei, se văd două coloane de legionari, desfășurate între două castre, unul patrulater și unul rotund 30; coloana din față se află la capătul unui pod păzit, a cărui intrare este reprezentată în formă de scară. Pe sub pod curge un râu, din care, cu gamela, un soldat
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
o caracteristică larg răspândită. Este, mai degrabă, privilegiul unei minorități caracterizate prin mobilitate cognitivă și afectivă, capabilă de asemenea gesturi temerare. Adesea divulgă o istorie personală controversată, sete de a accede la poziții înalte. Să ne amintim: mulți dintre foștii legionari s-au înscris rapid în Partidul Comunist, s-au înregistrat asemenea conversii și din partea unor categorii sociale care aparțineau grupurilor etichetate negativ de noua putere- chiaburi, intelectuali licențiați din posturile lor, preoți, ofițeri. Cea mai mare parte a unei populații
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
a debutat regimul totalitar al lui Carol al II-lea. Până la dictatura comunistă, s-au mai succedat trei dictaturi: 1) a lui Carol al II-lea, deja menționată (din februarie 1938 până în septembrie 1940); 2) dictatura lui Antonescu și a legionarilor (septembrie 1940 - ianuarie 1941); 3) dictatura antonesciană (ianuarie 1940- august 1944). După război și după câteva tentative de restabilire a democrației a urmat dictatura comunistă, cu două vârfuri de intensitate: perioada stalinistă, începând cu 1948, și perioada ceaușistă. Mult timp
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
obiectivă. * Dezastrul a început la scurt timp după armistițiul din toamna anului 1944. Dictatura începea să se infiltreze. Convenția de armistițiu cerea o epurare administrativă vizând cadrele care au promovat în România o politică intitulată „fascistă”. Era vorba despre susținătorii legionarilor, despre antisemiții lui A.C. Cuza, despre cei ce făcuseră propagandă antibolșevică. Încă de la începutul anului 1945 s-au înființat comisii de epurare a cadrelor didactice, care au analizat situația existentă în universități. De altfel, procesul avea loc și în alte
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
în partid. Au reușit mai ales cei cu origine muncitorească sau aceia ce suferiseră, într-un fel sau altul, consecințele politice ale mișcării legionare și ale regimului antonescian. Dar au izbutit să se strecoare în Partidul Comunist și mulți foști legionari, obscuri, mai ales cei care între timp își schimbaseră domiciliul și nu erau cunoscuți în noua localitate. Ajunsese să circule în popor o „vorbă”: „Căpitane, nu fi trist, Garda merge înainte prin Partidul Comunist”. S-au luat și măsuri grabnice
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
sensibilă la amenințarea libertăților și drepturilor umane, a stat în atenția organelor de partid. În anii 1945-1947 au fost ciocniri între grupuri de studenți și de muncitori, fără însă ca ele să dobândească amploare. Au fost arestați mulți tineri foști legionari sau care au colaborat cu armata germană. Apoi s-au înmulțit criteriile de condamnare: ascultarea postului Europa Liberă, manifestări de ordin mistic, aservirea față de Occident (cosmopolitism), ascunderea originii sociale (de chiabur); se condamnau moravurile ușoare și chiar ținuta vestimentară excentrică
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
se ridică astăzi cu privirea ațintită spre performanțele țărilor avansate, dorind să le vadă și lângă ei, acasă. În ce privește viața cotidiană a cadrelor universitare, ea inspiră multe regrete, amărăciune. Sigur, cei mai loviți de comunism au fost politicienii democrați și legionarii, împreună cu cei care au posedat ceva proprietăți. Apoi, alături de scriitori, de artiști, cei mai supravegheați, cei mai încorsetați au fost universitarii. După atâtea epurări și concedieri, a rămas un sentiment de nesiguranță, alimentat de conștiința lipsei unei protecții garantate de
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
separate și, din acest motiv, vom face doar câteva referiri. Într-o primă etapă, „reeducarea” urmărea smulgerea unor noi informații care nu fuseseră dezvăluite în timpul anchetelor și mai apoi depersonalizarea, dezumanizarea indivizilor. Procesul „reeducării” a fost îndreptat mai întâi împotriva legionarilor și de aceea a fost aplicat prima dată la Pitești, închisoare unde se aflau cei mai mulți dintre aceștia. Mai târziu s-a încercat extinderea acestei acțiuni și în alte închisori (Gherla, Aiud, Colonia Peninsula). Metodele de reeducare au presupus tortura, precum și
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
pe neașteptate, operează întoarceri și rupturi în logica receptării narațiunii, inclusiv în logica fabulosului. Are loc, între altele, și un fel de telescopare a timpului prin povestire. Apar referiri ori racordări la ultimii șaizeci-șaptezeci de ani: e vorba, undeva, de legionari, apoi de vremea în care existau „domnu’ Prim de la județ” și „președintele de CAP”, dar e vorba și de anii de după 1989. Scriitorul nu face însă operă de cronicar, nici de sociolog ori de etnograf. Iar timpul istorisit e mai
POPESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288924_a_290253]
-
evrei) de la începutul și mijlocul deceniului al cincilea al secolului trecut, spre a-și introduce apoi cititorii în lumea politică și în cea literară, de la noi și de aiurea. Se consemnează, bunăoară, că P. a citit în gimnaziu cărțile comandanților legionari, care i-au repugnat, că s-a inițiat în socialismul științific prin L’ABC du communisme al lui N. I. Buharin, că la alegerile din 1946 a votat, deși nu avea dreptul, fiind minor, și încă în mai multe secții, cu
POPOVICI-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288967_a_290296]
-
rememorării trucate (și nu aceea similidiaristică), cenzurată și prin ironia blândă și folosindu-se uneori notația seacă, reportericească (scenele din periplul ca asistentă medicală, în timpul celui de-al doilea război mondial). Cu tot caleidoscopul de evenimente și medii (descrierea activității legionarilor, a comuniștilor din ilegalitate, pagini menționabile despre periferia bucureșteană, în tradiția unor Ion Călugăru sau I. Peltz), romanul ar fi fost unul comun fără încorporarea memorialului rusesc, unde autoarea reușește, prin notația de tip fragmentar, cu fraze scurte, sacadate, atente
RADULESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289099_a_290428]
-
lui P. Cel care a aderat la politica Legiunii „Arhanghelul Mihail” (a fost delegat de Corneliu Zelea Codreanu să conducă tratativele cu Iuliu Maniu pentru stabilirea unui pact electoral și a și candidat pentru un loc de deputat, desemnat de legionari) a rămas, în plan cultural, un admirator al Occidentului anglo-francez. Chiar și în privința ideilor politice, poziția lui este de-a dreptul uimitoare: articolele din presa cotidiană (de obicei, în ziarele de extrema dreaptă) sunt vizibil influențate de ideile legionarismului și
PROTOPOPESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289047_a_290376]
-
în afara asasinilor au fost arestați patruzeci de membri și simpatizanți ai Gărzii de Fier, printre ei aflându-se și P., care va fi în cele din urmă achitat. După 1935 numele lui nu mai e menționat printre cele ale fruntașilor legionari, iar în timpul guvernării legionare din septembrie 1940 - ianuarie 1941 nu i se încredințează nici un fel de demnitate politică. Mai mult, are de întâmpinat dificultăți din partea ministrului legionar al Cultelor și Artelor din guvernul Gigurtu. De altfel, în cea de-a
PROTOPOPESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289047_a_290376]
-
București, dar se obține scoaterea la concurs a Catedrei de literatură franceză de la Universitate. Candidând alături de Șerban Coculescu (Pius Servien) și Nicolae Șerban, câștigă concursul, este numit profesor titular în 1940, dar din cauza împrejurărilor politice schimbate (venirea la putere a legionarilor) este demis de ministrul Traian Brăileanu, care îl preferă pe Nicolae Șerban. Va fi repus în drepturi tot în 1940. Își deschisese cursul cu lecția De la metodă la cunoașterea literară. În 1946 obține postul de director adjunct la Școala Română
MUNTEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288285_a_289614]
-
Baidan și Al. Piru. Proza e susținută de Petru Pascaru (sub pseudonimul Petre Noureanu), Mihail Chirnoagă, Iosif Ion Balu ș.a. Mihail Chirnoagă recenzează volume de Alexandru Călinescu și Ștefan Baciu, iar Cicerone Călinescu îl evocă pe I.G. Duca, ucis de legionari cu patru ani în urmă. V.I. Cataramă publică articolul D.G. Călinescu și noua Junime, iar cronica plastică se ocupă de pictura lui Ștefan Dimitrescu. La rubrica „Profesori ieșeni” sunt prezentate câteva figuri universitare: Andrei Oțetea, care „aduce cu sine un
PLEIADA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288847_a_290176]
-
pentru istoria lui „cum e cu putință ceva nou”. Din toamna lui 1938 până în toamna lui 1940 se avântă în activitatea politică naționalistă de dreapta și în septembrie și octombrie 1940 colaborează la „Buna Vestire” cu articole ideologice deschis în favoarea legionarilor. O experiență publicistică personală este gazeta „Adsum”, scoasă la Sinaia în august 1940, în număr unic și cu texte scrise doar de el. Spre sfârșitul anului e angajat referent la Institutul Româno-German din Berlin (director, Sextil Pușcariu). Ca referent (până în
NOICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288472_a_289801]
-
Românească, apoi la Administrația Financiară din Călărași și ca șef de serviciu la Administrația Financiară a Sectorului de Negru din București. În 1937 este deputat de Caliacra, din partea Partidului Totul pentru Țară al mișcării legionare. În Bazargic colaborează la ziarul „Legionarii”, anterior fondase el însuși ziarele „Graiul” (1932), „Bucium” și „Armatolii” (1933), în care îi apără pe românii din Cadrilater. În curând ajunge ideologul și politologul Gărzii de Fier, eminența ei cenușie. În februarie 1939 fuge în Germania, de unde se întoarce
PAPANACE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288675_a_290004]
-
de Fier, eminența ei cenușie. În februarie 1939 fuge în Germania, de unde se întoarce în toamna anului 1940, fiind numit subsecretar de stat la Ministerul de Finanțe. După ianuarie 1941 se refugiază din nou în Germania cu un grup de legionari. Aici este arestat și încarcerat în faimoasa închisoare Spandau din Berlin, apoi cunoaște lagărele de concentrare de la Buchenwald și Dachau, după ce un timp avusese domiciliu forțat. În septembrie 1944 refuză colaborarea cu „guvernul” de la Viena al lui Horia Sima, ca
PAPANACE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288675_a_290004]
-
a ales membru corespondent, deși contracandidați i-au fost Ilie Minea (recomandat chiar de N. Iorga) și Constantin C. Giurescu, un fost coleg de la Fontenay-aux-Roses. Din septembrie 1940 până în ianuarie 1941 P. este rector al Universității din București, instalat de legionari (la a căror mișcare aderase). Internat în lagăr în 1941, va fi suspendat de la catedră (până în iunie 1943) și va lucra la Institutul de Studii și Cercetări Balcanice, apoi la Biroul Păcii, pe lângă Președinția Consiliului de Miniștri. În ianuarie 1945
PANAITESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288650_a_289979]