1,523 matches
-
1 din Codul penal, a căror abrogare au propus-o inițiatorii legii, acestea dobândesc o nouă redactare. Niciuna dintre aceste soluții nu a făcut obiectul inițiativei legislative și nu a fost dezbătută în Senatul României. Or, Curtea apreciază că autoritatea legiuitoare trebuie să respecte principiile constituționale în virtutea cărora o lege nu poate fi adoptată de către o singură Cameră, legea fiind, cu aportul specific al fiecărei Camere, opera întregului Parlament. Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit. a) și al art.
EUR-Lex () [Corola-website/Law/258362_a_259691]
-
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.000 din 10 noiembrie 2005, Curtea a constatat că dispozițiile de lege criticate sunt norme de procedură a căror stabilire este, potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituție, de competența autorității legiuitoare. De asemenea, Curtea a observat că reglementarea criticată permite instanței de judecată ca, ținând seama de circumstanțele cauzei, să aprecieze asupra caracterului eventual șicanatoriu al cererii de suspendare a hotărârii adunării generale a acționarilor contestate și să stabilească o cauțiune
EUR-Lex () [Corola-website/Law/182700_a_184029]
-
Programul de guvernare 62. În ceea ce privește Programul de guvernare, acest document politic vizează exclusiv raportul constituțional dintre Parlament și Guvern, raport guvernat de dispozițiile art. 61 alin. (1) din Constituție, "Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român și unica autoritate legiuitoare a țării", și de cele ale art. 102 alin. (1) din Constituție, "Guvernul, potrivit programului său de guvernare acceptat de Parlament, asigură realizarea politicii interne și externe a țării și exercită conducerea generală a administrației publice". 63. În caz de
EUR-Lex () [Corola-website/Law/260995_a_262324]
-
invocate de autor vizează modalitatea de redactare a textelor de lege criticate, pretinsa neconstituționalitate fiind dedusă dintr-o omisiune de reglementare, pe care însă Curtea Constituțională nu o poate complini, întrucât, potrivit art. 61 din Constituție, Parlamentul este "unica autoritate legiuitoare a țării", modificarea sau completarea normelor juridice fiind atribuțiile exclusive ale acestuia. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. CURTEA, examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și
EUR-Lex () [Corola-website/Law/210876_a_212205]
-
humaine?� referindu-se la ??rănii no?tri. La 1849, alt consul francez la Ia?i scria �n raportul s?u c? ??ranul rom�n, ignorant ?i grosolan, are �instinctul na?ionalit??îi� (Gh. Platon, op. cît., p. 267). �n adunarea legiuitoare, M. Kog?lniceanu depl�ngea la 1883, faptul c? nu aveam �starea de mijloc [�], nu avem dec�ț boieri ?i ??răni�, �n timp ce consulul francez la Bucure?ți scria c?, dup? 1859, la Ia?i, de exemplu, puterea economic
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
privesc societățile comerciale în general există numeroase directive aplicabile doar anumitor tipuri de societăți. 4 Este cunoscut că o directivă nu este direct aplicabilă în dreptul intern ci trebuie transpusă prin încorporarea ei într-un act normativ ce emană de la puterea legiuitoare națională. 5 C. Gheorghe, Drept comercial comunitar, Ed. C.H. Beck, București, 2009, p. 66. 6 Pentru detalii a se vedea și A. Fuerea, Drept comunitar al afacerilor, Ed. Universul Juridic, București, 2005, pp. 111, 120. 7 A se vedea, M.
Dreptul societăţilor comerciale by Maria Dumitru [Corola-publishinghouse/Science/1418_a_2660]
-
a armatei române la război, se pot contura mai multe etape în acțiunea diplomatică întreprinsă de Mihali Kogălniceanu: 1. Prima etapă este cea de la 4 aprilie 1877, (data încheierii convenției româno ruse), până la 30 aprilie 1877, (data votării de către Corpurile legiuitoare a ruperii legăturilor cu Poarta), care se poate divide în: a. etapa de la 4 aprilie 1877, până la votarea convenției de către Parlament la 16/28 aprilie 1877; b. de la această dată până la 9/21 mai 1877. 2. A doua etapă durează
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
turcești împotriva celor țariste, în caz de trecere a Prutului, Mihail Kogălniceanu răspunse la 11/23 aprilie, că cererea guvernului otoman este de natură prea gravă, spre a putea guvernul român să-și ia răspunderea de a se pronunța. Corpurile legiuitoare, au dreptul să decidă dacă România va lua parte la război și 18 că ele vor fi convocate la 14/16 aprilie. România nu numai că nu mai avea nici un sprijin, Franța nu mai reprezenta autoritatea de altădată, iar orientarea
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
văd în Turcia un punct de întâlnire al tuturor rivalilor Constantinopolului, un punct al echilibrului european. Prezintă diplomația europeană într-o activitate febrilă, de căutare a unei formule pentru a îmbunătăți soarta creștinilor din Imperiul Otoman. În timpul dezbaterii de către Corpurile legiuitoare a convenției româno-ruse din 4/16 aprilie 1877, Kogălniceanu este prezentat ca un mare orator, care da citire expunerii de motive prin care arată că toate stăruințele puse pe lângă marile puteri pentru a recunoaște și pentru a pune sub ocrotirea
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
în 1902, apare și lucrarea lui D. N. Popescu, Istoria războiului româno-rusoturc, care oglindește întreaga activitate diplomatică a lui Kogălniceanu, desfășurată pentru obținerea independenței. De când există regimul parlamentar în România - spune autorul - n-au avut loc în sânul corpurilor noastre legiuitoare ședințe mai importante ca cele ținute două nopți consecutive 16 și 17 aprilie în Cameră și în Senat, nopți în care se dezbăteau și se votă convenția din 4 aprilie. Opoziția fu crâncenă dar mulțumită convingătoarei voci a lui 23
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
rămânea să fie recunoscută la pacea viitoare. Prin nota circulară din 22 mai, Mihail Kogălniceanu arăta că „ agresiunile neîncetate și nedrepte ale armatei otomane pe tot parcursul frontierei noastre, au produs în toată țara o mare 25 surescitare. Corpurile noastre legiuitoare, au adoptat atunci spontan, o moțiune, tinzând să pună România în poziția de independență francă”. România dorește un singur lucru: ca actul să fie „bine văzut”, chiar dacă, urmează declarația lui Kogălniceanu, „complicațiile actuale ar zăbovi recunoașterea lui oficială, până la epoca
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
aprilie semnează împreună cu Stuart convenția prin care era asigurată armatei ruse „libera trecere prin teritoriul României”. La 12 aprilie Rusia a declarat război Turciei și armata rusă și-a început marșul spre Dunăre prin teritoriul României. În zilele următoare Corpurile legiuitoare de la București au ratificat convenția româno-rusă, Mihail Kogălniceanu respingând cu acest prilej, neutralitatea. Ministrul de externe al României s-a străduit în această perioadă să explice prin intermediul agenților diplomatici ai țării, poziția României. Într-o circulară din 21 aprilie 1877
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
uni forțele armate cu cele turcești împotriva celor țariste, în caz de trecere a Prutului, Mihail Kogălniceanu răspunse la 11/23 aprilie că cererea guvernului otoman este de naturo prea 59 gravă. I se aduse la cunoștință că numai corpurile legiuitoare au dreptul să decidă, dacă România să ia parte la război, și că ele vor fi convocate la 14-16 aprilie. În lucrarea, Istorici români și străini despre războiul de independență Mihail Kogălniceanu este prezentat înștiințând cabinetele din Petersburg, Viena, Berlin
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
a României, din 1985. Declarațiile oamenilor politici - explică autorul - precum și presa de toate nuanțele reliefa un puternic curent de opinie, dorința generală de împlinire a năzuințelor și luptei seculare pentru independență. La 29/30 aprilie -11/12 mai 1877, corpurile legiuitoare au votat o moțiune prin care se cerea ruperea legăturilor și a dependenței față de Poartă, proclamarea stării de război între România și Turcia; totodată se recomanda guvernului să pună toată stăruința și să ia toate măsurile spre a apăra și
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
își exercita atribuțiile în limitele actului din 1866, care îi oferea largi prerogative politice, legislative , militare și executive. Deși sistemul de guvernare era reprezentativ, în practica politică puterea executivă avea întotdeauna un cuvânt de spus, deoarece domnitorul putea dizolva corpurile legiuitoare și putea numi și revoca miniștrii. După anii 1870-1871, când au loc manifestări antidinastice, Carol a căutat să impună o domnie autoritară cu acordul Puterilor Garante și al conservatorilor. Anii 1878 - 1881 au însemnat consolidarea dinastiei: în sept. 1878, Parlamentul
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
la elaborarea, în dialog cu teoreticienii clasici ai termenului, pe marginea sa. McKerrow ia ca punct inițial de reper abordarea lui Giddens, care furnizează "o rațiune teoretică de a privi puterea în termeni de clasă (socială adăugirea mea) dominantă sau legiuitoare"665. Potrivit lui McKerrow, Giddens distinge între "ideologia care se referă la discurs [...] și ideologia care se referă la implicarea convingerilor în cadrul "modalităților existențiale trăite""666. Această distincție îi permite lui Giddens, remarcă McKerrow, să deturneze atenția dinspre întrebarea dacă discursul
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
interesele într-o manieră puternică și provocatoare"668. Dominarea, prin urmare, are loc, de această dată în cuvintele lui Therborn, prin intermediul "construcției și menținerii unei ordini particulare a discursului [...] și al implementării unor afirmații și sancțiuni non-discursive"669. Clasa socială legiuitoare, continuă criticul, se afirmă prin intermediul ritualurilor, mediul privilegiat de exprimare a puterii, în timp ce rolul său ca atare este "sancționat, în sens negativ, prin actul ultim de excomunicare a celor care nu reușesc să participe"670 la ritualurile respective. Construcția structurilor
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
clasa dominantă pentru a controla acțiunile discursive ale celor dominați"672. Să nu înțelegem de aici nimic în sensul vreunei presiuni sau "cenzuri evidente a ideilor opozante"673, în care s-ar angaja, în mod voluntar și deliberat, clasa socială legiuitoare. Dimpotrivă, regulile instituționalizate "conțin (un tip de adăugirea mea) retorică inflamatoare în contextul unor limite acceptate (la nivel adăugirea mea) social granițe acceptate de oamenii care formează o comunitate"674. Stuart Hall, de pildă, citat de McKerrow în studiul său
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
685. Pentru a elucida sensul acestor dichotomii, Ray McKerrow citează scrierile lui Ernesto Laclau, care, observă criticul, face diferența între luptele de clasă, dominate de relații de producție și luptele dintre un popor (a people, în limba engleză) și elita legiuitoare. În cazul acesteia din urmă, antagonismul nu poate fi eludat în baza, pur și simplu, a relațiilor de producție: ""Poporul" formează o determinare obiectivă a siste-mului, diferită de determinarea de clasă; poporul constituie unul din poli sau contradicția dominantă într-
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
acestui factor. Ideea de bază pe care se sprijină societatea modernă e desigur aceea care, stipulând separația puterilor în stat, previne posibilitatea de a se ajunge la absolutism, dictatură, tiranie. Definirea precisă a competențelor și controlul mutual fac ca puterea legiuitoare, cea judecătorească și cea executivă să se armonizeze reciproc, asigurând un exercițiu cât mai deplin al drepturilor fiecărui cetățean. Problema e, în orice sistem democratic, ca nimeni să nu dețină atâta putere încât aceasta să poată ajunge discreționară, absolută. E
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
Frăția de zoile aramaice împrăștiate de îndrăcitul iudeu alexandrin. În manuscrisele descoperite la Marea Moartă cuvîntul edah preluat de la eseni care pe tăblițele apare sub forma edia sau ede, este folosit atît pentru lăcașul de cult cît și pentru adunarea legiuitoare a comunității, dar și pentru consiliul de conducere al bisericii. Aceasta avea doisprezece ,,bărbați ai sfințeniei” cu rolul de călăuzitori ai frăției - o remarcabilă ,,coincidență” cu cei doisprezece apostoli. Acești bărbați au trei superiori, care răspund la numele de Ioșua
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
Necondiționat. Apropierea lui de unul dintre poli înseamnă apropiere și de celălalt, așa încât este cu putință o apropiere infinitezimală de ambele capete, dar nu este posibilă identitatea acestor trei momente (omul, condiționatul natural și Necondiționatul). Vocația reconfirmă acest model uman. Legiuitorul nietzschean are, în spațiul unei reconstrucții antropologice, un alt loc decât vocația personalist energetică. Încadrarea teoretică a vocației este ontologia (umanului); a legiuitorului este filosofia culturii. Capitolul Ce este aristocrația? din Dincolo de bine și de rău începe cu un enunț
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
cu o nouă majoritate și opoziție parlamentară. Funcțiile parlamentului. Instituția cu rol major în societățile democratice, parlamentul, desfășoară în cadrul acestora importante și multiple funcții 22. 1. Funcția legislativă este activitatea fundamentală pe care o desfășoară parlamentul. El este unicul organ legiuitor din cadrul statului de drept 23. Chiar dacă guvernul poate emite ordonanțe, acestea se fac numai cu acordul parlamentului, a unei legi speciale votate de acesta, iar orice ordonanță emisă de guvern urmează a fi dezbătută și aprobată de parlament tot printr-
by Gabriel-Liviu Ispas [Corola-publishinghouse/Science/1020_a_2528]
-
importanță pentru viața socială, definite ca atare de actul constituțional; • legi ordinare, care se votează cu o majoritate simplă. Prin legile pe care le elaborează, parlamentul stabilește și orientează direcția de activitate socială, economică, culturală și politică a societății. Activitatea legiuitoare a parlamentului este însăși rațiunea sa de a fi, de a funcționa 24. 2. Alegerea, formarea, numirea, avizarea sau revocarea unor autorități statale și a membrilor acestora 25. Parlamentul este instituția care acordă votul de învestitură al primului-ministru și guvernului
by Gabriel-Liviu Ispas [Corola-publishinghouse/Science/1020_a_2528]
-
de creare și modernizare a instituțiilor politice a început odată cu aplicarea în cele două Principate a Regulamentelor organice 60. Concepute pe baza principiului separării puterilor în stat, Regulamentele organice impuneau pentru prima dată împărțirea puterii legislative între domn și Adunarea legiuitoare care se constituie ca un adevărat parlament. Convenția de la Paris din 7-19 august 1858 a modificat și lărgit principiul de reprezentare națională 61, iar prin Statutul Dezvoltător al Convenției de la Paris, adoptat prin plebiscitul din 23-26 mai/4-7 iunie 1864
by Gabriel-Liviu Ispas [Corola-publishinghouse/Science/1020_a_2528]