2,072 matches
-
feciorii încălțați în târlici erau mâncăruri din țările apusului pregătite de bucătarii francezi ai prințului. Conversația o domina Mateiaș, care-și povestea peripețiile avute în partida de călărie la care tocmai luase parte sub supravegherea căpitanului gărzilor palatului. Iapa roaibă, leneșă, care aștepta să fete un mânz, devenise în povestirea lui un armăsar negru nărăvaș pe care până la el nu reușise să-l stăpânească nimeni iar parcul cu alei bătătorite - un codru nepătruns. Când copilul se opri o clipă să-și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de la Dumnezeu și asta este o minune pe care o vedem, dar ochii închiși ai minții ne împiedică să ne dăm seama de ea și să ne bucurăm. Ei, bine, vodă își ține mintea trează și nu i lasă văzul leneș. Te-ai gândit vreodată, iată peste patru zile e Joia Mare și or să citească Evangheliile, cele douăsprezece... Te-ai gândit vreodată că acolo, în grădina Ghetsimani, Iisus nu numai pe ucenici îi roagă să stea treji, ci și pe
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
simțit rușinați. La sfârșitul convorbirii le-am explicat că și ei sunt datori să facă singuri curat în camera loc și la locul de joacă, că mama lor este destul de ocupată și așa , iar, pe de altă parte, numai copii leneși și aceia care nu-și iubesc mama nu încearcă să fie mai harnici și mai ordonați, nu-și adună jucăriile și cărțile; aceștia vor crește neglijenți, iar camera lor va fi mereu murdară și dezordonată. ROLUL INTERDISCIPLINAR AL COMUNICĂRII DIDACTICE-PREMISA
DARURI ŞI GÂNDURI PENTRU MAMA by Lenţa Neacşu () [Corola-publishinghouse/Science/1153_a_2221]
-
an și pierd o treime din producție (...). E adevărat că acest deficit se compensează printr-un aspru post de o sută de zile! Să nu ne mirăm deci că, având un astfel de sistem, aceste popoare sunt sărace, slăbite și leneșe."32 Întrucât venea dintr-o lume marcată de o educație de tip raționalist, care cunoscuse dinamismul capitalismului liberal, cu toate ideile sale privind necesitatea câștigului și eficiența muncii, dar care era total ignorantă la "odihnele" și "purificările" spirituale ale religiei
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
pentru bogăția națională și pentru cea privată! E adevărat că acest deficit se compensează printr-un aspru post de o sută zece zile! Să nu ne mirăm deci că, având un astfel de sistem, aceste popoare sunt sărace, slăbite și leneșe. Suprimarea zilelor de sărbătoare și a posturilor este extrem de importantă; această observație, pe care n-am citit-o sau auzit-o nicăieri în altă parte, se aplică în egală măsură rușilor și grecilor, moldo-valahilor și românilor din Ungaria și Transilvania
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
aproximativ alăturate, locuințele sunt răzlețite, izolate, așezate între curte și grădină. Mărimea terenului irosit atinge nouă zecimi din suprafața totală. Fiecare familie își are aici casa sa, chiar și cele mai sărace. Face excepție o adunătură de cerșetori, de țigani leneși, o seminție care se refugiază de-a valma în pivnițe abandonate, în cocioabe infecte, imunde, în bârloguri periculoase, în care poliția nu pătrunde decât pentru a căuta răufăcătorii. Bisericile și mănăstirile se numără cu sutele, toate fiind înconjurate de terenuri
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
tată. Ambele roluri stabilesc hotărîtor ce calități primește. Într-un caz ca acesta nimeni nu va fi surprins dacă personajul într-o povestire tradițională este puternic, muncitor și sever. Opusul cuvîntului "puternic" este (să spunem pentru moment) "slab"; pentru "muncitor", "leneș", pentru "sever", "îngăduitor". Celălalt pol pentru fiecare dintre aceste axe este completat de un personaj cu un rol la fel de conturat. Nu va surprinde pe nimeni dacă țăranul este pus în opoziție cu fiul său slab, afemeiat și artist. În conformitate cu prejudecata
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
Hm... Of, fata mamei dragă, dacă așa ai vrut și ție voia.” -țață Rariță, n-am vrut să... Cu capul plecat, cu buruiana în pestelca prinsă în brâu, Rarița luă drumul spre casă. Întinse buruiana la găinile ce se mișcau leneșe printre picioarele ei. -Ce-i, mamă, ce-i? Așa... cococo, dragele mele, așa mamă... Lăsă apoi pestelca și o netezi ușor, scuturând-o. Se uită pe deal. O căruță urca greoi. “Apoi de asta băteau câinii din mahala și cei din
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
ei dormea și trebuia să doarmă și ea, cu orice preț. Prin ferestruică pătrundeau zgomotele înăbușite ale orașului. Vechile gramofoane din cafenelele maure îngânau melodii pe care le recunoștea vag și care urcau până la ea purtate de vuietul unei mulțimi leneșe. Trebuia să doarmă. Dar ea număra corturile'negre, îndărătul pleoapelor ei pășteau cămile nemișcate; pustiuri nemărginite se roteau în ea. Da, de ce venise aici? Adormi întrebându-se. Se trezi puțin mai târziu. În jur totul era tăcut. De la marginea orașului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
ai fi crezut niciodată în stare. În chip la fel de neașteptat, lunganul bătu pe dată în retragere, ca un copil care a făcut o poznă. La un ultim răcnet al judecătorului, o porni către ușă, cu mersul nesigur al unui școlar leneș ce a fost pedepsit, și ieși. Judecătorul se grăbi să-i explice lui d'Arrast, cu o voce melodioasă, că grosolanul personaj era șeful poliției, că el îndrăznea să pretindă că pașaportul nu este în regulă și că, pentru obrăznicia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
aplecat în palma stângă, ca într-o pârghie grea, de lemn. Strănepot al lui Falstaff, căruia nu i-a moștenit decât statura : maxilarele, ceafa, trosnetul părului aspru și des, craniul pietros, labele păduroase și umerii. Nimic din bonomia bețivului afemeiat, leneș, petrecăreț, generos ? Doar îndârjire avară, putere însetată de putere... La capătul celălalt, chipul coclit și palid al esteticianului. Îngustat, verzui, ascuțit. Pe undeva, probabil, masca albă, ochelarii folcloristului... — Chiar o cunoști pe doamna Hariga ? bâigui. — Când el a dispărut, după
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
înșelătoare. Când nu le descurc treaba, uită câte am făcut până atunci. Dar uită, brusc, și de propria lor neputință. Din nou siguri pe argumentele lor greoaie și cretine, pe judecata lor subțirică. Urlă că unul ca mine, un aiurit, leneș, vicios, nu e de mirare să nu poată face față unor grave îndatoriri ! Găsesc, în sfârșit, prilejul de a mă jigni. Scuipându-mi în obraz disprețul și ura lor. Chinuindu- mă cu neîncrederea lor imbecilă. Nu e ușor. Mai ales
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
să și dormi. Cineva șoptise rar cuvintele, ca unei surori. Femeia era desculță ? De aceea n-o auzise intrând ? Venise de undeva de aproape, fusese prin preajmă ? Luneca acum spre ușă, fără zgomot, cu privirea sticloasă ? Ghemuită, cu umerii căzuți, leneșă, sfioasă. Ușa se închise, cândva, lent. Stăruia un parfum ciudat, un amestec de mirosuri. Deținuta mai privi, probabil, o vreme ușa, se întoarse. Își rezemă tâmpla de marginea ferestrei. Rămase nemișcată. Obrazul ei obosit părea plin de lumina zilei care
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
etaje cu mâna pe balustrada scării, adunând praful pe palmele ambelor mâini, pentru a și le lipi apoi pe halatele îngrijitoarelor care nu-și făcuseră datoria cum trebuia ? Lăsând amprente, la rând, pe fiecare pieptar scrobit al acestor femei supuse, leneșe și viclene, înșiruite în fața ușii ei. O astfel de vrăjitoare ar mai fi fost în stare să simtă și să priceapă ceva ? S-au dat atâtea exemple, atâtea ! Dacă ar fi putut procura desenele de demult, le-ar fi întins
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Imprevizibilul înveliș alb, delicat, extrem de alb, luminat de cearcăne adânci, albăstrii, părul îngroșat în tuș negru. Un anotimp firav, maladiv, spulberat poate dintr-odată, cine știe. Mă scutur, în sfârșit, trezit din coșmar, parcă trezit : mă aflu într-un tren leneș și pustiu. Am înțeles : e încă dis-de-dimineață, în zori : povara e a somnului neîmplinit. Am puterea să mă ridic : mă agăț de mânerul ferestrei : trag, cu toată greutatea, deschid fereastra. Mă trântesc din nou pe galbenul de muștar învechit al
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
cu o pătimașă imaginație, deopotrivă absurdă și înțeleaptă. „Lăudat fii, rege al universului, care nu lași vreo lipsă în lumea ta, care ai creat într-însa făpturi frumoase, pomi plăcuți, ai plăsmuit pe om și ai creat lumina focului.“ Trenul leneș și murdar trece prin tunelurile mlaștinii. Nesfârșit este drumul prin valea plângerii și nu se aude decât, din când în când, râsul mic al diavolilor, iepurașii iuți, cruzi, cu trofeele noii genetici. Tovarășa Sia, cine este fiul vostru ? Un ingineraș
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
de unde n-ai semănat, și strîngi de unde n-ai vînturat: 25. mi-a fost teamă, și m-am dus de ți-am ascuns talantul în pămînt; iată ce este al tău!" 26. Stăpînul său i-a răspuns: "Rob viclean și leneș! Ai știut că secer de unde n-am semănat, și că strîng de unde n-am vînturat; 27. prin urmare se cădea ca tu să-mi fi dat banii la zarafi, și, la venirea mea, eu mi-aș fi luat înapoi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
înainte! strigă generalul și-i întinse mâna. Țigara i se stinsese. Aghiotantul, care nu fuma, dar purta veșnic chibrituri, se repezi, politicos și fericit, să aprindă țigara generalului... 10 Afară coborâse întunericul. Jur împrejur, de după dealurile negre, se înălțaseră nouri leneși, iar din pădure o ceață lăptoasă își întinsese peste Făget pânzele prin care de-abia licăreau stelele în creștetul încă senin al cerului. Ferestrele casei erau galbene, și găleata fântânii plutea în ceață ca pe apă... Apostol Bologa închise bine
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
secunde, mormăind. În dreapta lui, țeava revolverului tremura cu gura spre Bologa. Pe urmă strigă cu o voce ca o lamă de cuțit ce pătrunde în carne vie: ― Ia-i armele, caporal! Din spatele lui Varga ieși un soldat pirpiriu. Apostol murmură leneș: ― N-am arme... Omul se opri la doi pași. Varga sâsâi nerăbdător, furios: ― Caporal, percheziție corporală! Apostol nu mai zise nimic. Mâinile soldatului pipăiră buzunarele, repede, speriate. ― Trăiți, don' locotenent, n-are... ― Patru oameni la escortă! strigă iar Varga, sec
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
te smulgi din ademenirea ei, Bologa, căci orice viață e mai bună ca moartea!... Ți-am spus și altă dată... Viața e reală, pe când dincolo de moarte... ― Cine știe dacă dincolo de moarte nu e adevărata viață? răspunse Apostol cu glas tărăgănat, leneș. Dacă ai fi venit ieri cu portița aceasta, poate că te-aș fi sărutat și mi-ai fi luat o piatră de pe inimă... Căci ieri viața m-a torturat îngrozitor cu niște clește de foc îngrozitoare! Aseară însă am văzut
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
suni, ca să te-aștept la gară. Te salută și băieții, chiar dacă au gurile căscate... Sandu pune telefonul pe masă și mai ia o gură de vin. Lasă și el să-i scape un aaaaaaaa... Da, Gore și Sandule, votantul e leneș, nu se duce la vot, dar pretenții are. Vax, fără un ciurcil e greu. Măcar un dancherc să avem și noi... Se face liniște. Până și Ploieșteanu pare a o fi lăsat mai moale. Gicu se uită la Gore. Gore
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
de proști și credeți toate balivernele? Noroc, că e ziua noastră, iar nevestele s-au dus drept la țintă, cu medelin ionescu... La ăla nu e cu scut. 03.05. 2011 Apocalipsa Cald. Un soare plictisit, tolănit ca o pisică leneșă peste acoperișuri, un cer scăldat În albastru, fără nori, nicio răsuflare de vânt care să răcorească decorul. Pe terasa cârciumioarei din cartier este lume multă, pestriță, Înghesuită În jurul meselor acoperite de pălăriile multicolore ale unor umbrele cu largă deschidere vorba
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
Arta începe să semene cu o femeie frumoasă aflată pe peronul unei gări prin care trenurile circulă fără oprire. Artiștii sunt niște muritori spuziți de glorie. În artă, ori sugerezi, ori enervezi. În artă, dacă publicul nu este șocat, rămâne leneș. Arta nu poate avea doar un scop provocator. Marea artă este o sublimă spovedanie. Capodoperele înving pentru că sunt simple în esențialitatea lor. Arta este fără frontiere, ignoranța - fără orizont. O clipă de grație vine pentru fiecare. Pe unii însă îi
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
trântorii trăiesc tot din muncă. Dar a altora. În cazul grafomanilor, lenea ar putea deveni o sublimă virtute. Rezemat etnic în coada lopeții, românul tranziției meditează existențial în fața muncii. În relațiile cu statul, mulți cetățeni se comportă ca niște slugi leneșe și hoațe. Cel mai infect drog rămâne lingușirea. De râie scapi ușor. Ea nu e ca lingușirea. Trepădușii știu că de la înaltele mese rămân întotdeauna lături consistente. Lingușirea este o admirație băloasă. Câinele se gudură pe lângă stăpân și latră la
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
că bunăstarea se vede pe burtă! Ei, dar ce-i pasă? Plebea să-și vadă de sărăcia ei! N-a îmbogățit-o nici măcar orânduirea socialistă... Și nici nu a deșteptato. A rămas așa cum a lăsat-o Dumnezeu: ignorantă, răutăcioasă, bolșevică, leneșă, handicapată... sarea pământului! O cânta Sahia. Îi plângea de milă. Mi-aduc aminte de la școală. Mi-a căzut la teză „Uzina vie”. Acum am uzina mea... De! N-am făcut eu revoluția în anul acela 1989. Cine îmi poate imputa
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93060]