2,139 matches
-
mai ales pe marii proprietari de pămînturi, așa-numiți oameni de neam și nobilii; adăugați la aceștia servitorimea lor, adică toată acea adunătură de pierde-vară în livrea și, în sfîrșit, puneți potopul de cerșetori voinici și zdraveni ce-și ascund lenea făcînd pe bolnavii; veți găsi astfel că numărul celor care, prin munca lor, se îngrijesc să îndestuleze trebuințele neamului omenesc, e mult mai mic decât vă închipuiți. Acum, faceți socoteala cât de puțini dintre cei care muncesc se îndeletnicesc cu
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
sferele senine ale cunoașterii, „creând ca un zeu, poruncind ca un rege și muncind precum un sclav”. și pentru a învinge (merită să reținem), artistul și-a respectat un crez: „Deșteaptă-te om / pe drumul bun pornește / învinge trândăvia și lenea ce te oprește. Tu ca vulturul te-avântă spre sferele senine. / Darul lumei cântă. rită-te pe tine!” Anul 2012 ne amintește că s-au împlinit 55 de ani de când omul Constantin Brâncuși a plecat spre sferele nemuririi pentru a 150
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
certându-mă cu cuvinte triste, lucru demn de un principe, te-ai răzbunat singur pentru jignirile primite (offensas tuas), așa cum se și cuvenea. Adaug faptul că edictul, deși nemilos și amenințător, a fost totuși îngăduitor în ceea ce privește pedeapsa (in poenae nomine lene fuit); într-adevăr, în acesta sunt definit drept relegat și nu exilat; practic destinul meu a fost cruțat 115 (parcaque fortunae sunt data verba meae)"116. În versurile citate, pe lângă recunoașterea justeței deciziei lui Augustus formale zicem noi -, ne lovim
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
a fost cruțat de oprobiul unei condamnări pe cale legală din partea senatului sau din partea organelor judiciare competente toate acestea fiind considerații delicate pe care Ovidiu nu poate să nu le aprecieze. Și totuși edictum-ul de pedepsire era (numai) in poenae nomine lene, întrucât situarea la mare distanță a locului de exil și asprimea acestuia constituiau de fapt tot atâtea aspecte care agravau pedeapsa lui. Chiar și cu riscul de a-l deranja pe împărat, Ovidiu o spune cu o anumită forță și
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
avem rol benefic pentru societate și recomandă să continuăm. Patriotismul. Persoanele creative doresc să aducă prestigiu țării localității, familiei în care s-au născut și s au educat. Teama de plictiseală. Surprinzător, persoanele creative nu se pot împăca cu inactivitatea, lenea ci mereu sunt în criză de timp, abordează și alte domenii decât cel în care sunt performante Modalități atrăgătoare de stimulare materială și morală. Evident, un premiu substanțial, o medalie, o situație materială de invidiat canalizează eforturile spre realizarea unor
Idei și proiecte by Elvira Grigoraș () [Corola-publishinghouse/Science/1213_a_2053]
-
propriu-zisă, la destinul cărturarului în epoca modernă și hipertehnicizată. Articolul citat cuprinde fraze care nu și-au pierdut actualitatea: „Nu numai oamenii pot trăi sănătoși prin întrebările pe care și le pun cîțiva aleși, care, asemenea lui Parsifal, pătimim pentru lenea noastră spirituală, ci întreaga Fire s-ar părăgini și s-ar steriliza, numai din cauza lipsei noastre de inteligență, generozitate și curaj. Îmi place să cred, cum lasă a se înțelege Parsifal, că am deveni deodată, peste noapte, sterpi și bolnavi
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
ca meditație filosofică. Pare că începe să se înțeleagă, în sfîrșit, rostul întîmplării de „pe-un picior de plai”, derutantă și greu accesibilă în datele ei esențiale și specifice. Căci nu este vorba de un simplu omor, întîmpinat cu frică, lene ori resemnare, cum s-a presupus cu ușurătate, ci de o încercare grea, în planul vieții sufletești și al ideilor, pe care ființa și-o impune, pentru a se defini ca umanitate, în raport cu sine, cu lumea și cu Dumnezeu. Miorița
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
semnul prefigurării sorocului. Inscripția nu omoară, doar amintește. Se și spune: „i-a venit sorocul”, ca anunț al unui moment decisiv. Nu înțeleptul, ci nebunul trece fluierînd prin cimitir și prin viață. Una este să privești „clipa cea repede” cu lenea celui care-și spune „mai este” și alta să-ți creezi „certitudinea” (-iluzie) c-o poți transfera imaginar în prezent, făcînd-o să te însoțească aproape, cu discreție. Este lecția Dasein-ului, ne spune autoarea. Finitudinea acestuia înseamnă tocmai Moartea. Viața curge
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
dar ei nu știau de ce mor, pentru că holera, cancerul sau sida nu erau cunoscute, dar dădeau iama printre ei; păduchii le aduseseră tifosul exantematic, unii munceau de se speteau iar alții, mai puțini la număr, se lăfăiau în petreceri și lene, ca într-o piesă de teatru tragicomină. Mai târziu au început războaiele între ei, care-i decimau cu miile și nu se întreba nimeni de ce-i așa. Zeii vedeau totul, dar nu le păsa, își vedeau de treaba lor, nu
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
sta de vorbă. Toți au povestit cum au făcut curat, ce anume au făcut, cine i-a ajutat, dacă i-a lăudat mama pentru ordinea făcută. Acei copii care au uitat să-și îndeplinească sarcina primită sau le-a fost lene s-o facă, s-au simțit rușinați. La sfârșitul convorbirii le-am explicat că și ei sunt datori să facă singuri curat în camera loc și la locul de joacă, că mama lor este destul de ocupată și așa , iar, pe
DARURI ŞI GÂNDURI PENTRU MAMA by Lenţa Neacşu () [Corola-publishinghouse/Science/1153_a_2221]
-
adânc înrădăcinate în sufletul moldo-valahilor. De pildă, dacă Principatele avuseseră șansa să aibă câmpii mai fertile decât cele din Franța, Belgia, Piemont sau Algeria, românii nu le cultivau decât într-o proporție de 1/538. La această deficiență se adăugau lenea proverbială a cultivatorilor, starea lor de înapoiere culturală și morală, datorate, probabil, unei mai vechi asupriri, dar și unui regim de viață sărăcăcios, grefat de lungi posturi, așa cum am arătat mai sus, dar și de o înclinație poate prea mare
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
miile de mici care ale vânzătorilor de apă; fiecare stăpân de atelaj să fie obligat să contribuie la această lucrare; să ia parte și furgoanele trenului și ale artileriei! Fanatismul oriental se mulțumește să spună: Mare e Dumnezeu; și, în lenea sa neputincioasă, așteaptă ajutorul divin; activitatea occidentală pune în practică un alt precept: Ajută-te și cerul te va ajuta; asta îi face bine. Aici, cerul ajută în mod evident populația; legiuni de corbi sunt trimiși pentru a servi drept
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
nici demnității Bisericii, nici intereselor Statului; de câtva timp, înaltul cler și-a neglijat cu desăvârșire misiunea guvernul meu s-a străduit să introducă în mănăstirile cenobitice morala, disciplina, cumpătarea în întrebuințarea bunurilor, care aveau un alt scop decât întreținerea lenei, ignoranței, demoralizării. Sfinția Voastră le-a adresat acestor mănăstiriri bule de excomunicare și a aruncat anatema asupra tuturor celor care au acceptat funcții publice... Dumneavoastră ordonați neascultarea guvernului și propovăduiți revolta împotriva autorității! Mai avem a vă adresa o plângere
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
prinde rădăcini în acest pământ. În loc să iasă din toropeala lor seculară și să adopte ei înșiși obiceiuri laborioase, ei preferă să rămână între limitele retrograde ale unei legi turcești! Ei bine! Le vom spune pe șleau că astfel se încurajează lenea și arta de a face datorii; e o delapidare făcută în detrimentul bunăstării generale. Va trebui ca acest zid chinezesc să cadă într-o bună zi în fața progresului. Cu o asemenea uimitoare rodnicie a pământului, ne-am aștepta să găsim o
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
o inteligență vie, o uimitoare ușurință în a vorbi toate limbile. Când vor să-și dea osteneala, reușesc în cele mai dificile întreprinderi; în Franța, mai ales, plac și au mult succes. Ce se descoperă sub această grațioasă înfățișare? O lene incurabilă, gustul risipei, al vieții ușuratice; o vanitate, o ambiție nemăsurate. Acești domni sunt stăpâni aspri, nemiloși, atât pentru servitorii, cât și pentru țăranii lor: e imposibil a le smulge cea mai mică îngăduință, a obține de la ei cel mai
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
om, dacă era om de omenie, adică iubitor de alți oameni, la cartea lui dacă era cărturar, la nevasta și copiii lui, dacă îi avea, la casa lui, dacă nu vroia să se facă de râs prin hoție, trădare, beție, lene și minciună; adică să rămână om prin tot ceea ce câștigasem ca să nu ne pierdem, urmând legile naturii: cine se ridică împotriva altuia se ridică împotriva lui însuși, fiindcă oamenii au descoperit de mult legea armoniei în tot ceea ce există, din
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
interesul, chiar și puterea de a-și susține până la capăt rolurile ? Partitura devenise nesuferită, nu-l mai captiva ? Ca și cum s-ar fi săturat să mai poarte măștile prea complicate ale inteligenței. Totul se năruia în zădărnicie și caraghioslâc... Îi era lene, probabil, nimic nu mai conta, nimic nu putea fi mai adânc, mai ispititor, mai sigur, mai înțelept decât lenea - părea să-și spună. O zărea pe femeie ca printr-o ceață deasă și umedă. Nu mai găsea vreun rost să
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
s-ar fi săturat să mai poarte măștile prea complicate ale inteligenței. Totul se năruia în zădărnicie și caraghioslâc... Îi era lene, probabil, nimic nu mai conta, nimic nu putea fi mai adânc, mai ispititor, mai sigur, mai înțelept decât lenea - părea să-și spună. O zărea pe femeie ca printr-o ceață deasă și umedă. Nu mai găsea vreun rost să se obosească. Dar tresări, dintr-odată. Femeia încă mai zâmbea... zâmbetul pierduse însă compasiunea, până și simpatia încercată, pentru
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
mine destule. Deși sunt un, asta voiam să spun adineaori, sunt un diletant. Iremediabil diletant, asta sunt. Își încovoiase umerii deasupra biroului, deasupra sticlei cu băutură ? Capul îi căzuse între umeri, nu-și mai privea publicul. — Mi se tolerează. Neglijența, lenea, capriciile, slăbiciunile, fantezia. Mi se tolerează ! Au acceptat până la urmă să mă considere un rău necesar. Pentru că le sunt necesar. S-au convins... Deși nu-mi pricep acțiunile, loviturile, deducțiile. Deși mă disprețuiesc. Le-ar face plăcere să mă bage
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
aprindea lumina. Nu era încă beznă deplină, sau poate era. Femeia, deși nu îl vedea, îl simți însă ridicându-se în picioare, în spatele biroului. Un șef deștept minuni ar face cu mine ! Unul care să știe să-mi folosească defectele ! Lenea, neglijența, incoerența, brambureala. Cât loc pentru fantezie în asemenea goluri ! Te poți mișca, fără ca nimeni să-ți prevadă și să-ți prevină intențiile. Dar unde găsești, între măgarii ăștia, un astfel de cap ? Le-au trebuit ani de zile până
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
capul în flăcări. Ard poate și acum, cu un combustibil mai rece, artificial. De-asta mă și consideră ăștia priceput în cazuri speciale. Pentru că și eu am fost și am tot devenit un caz mereu mai special. M-au învins lenea, viciul. Poate și inteligența, nu sunt foarte modest, v-ați convins. Cum s-ar zice, sunt produsul, unii ar spune și simbolul putreziciunii. — Dumneavoastră, domnișoară și doamnă și tovarășă Strihan, l-ați cunoscut pe acest om deosebit. Intelectual și luptător
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Le împărtășesc jocurile, tristețea, cruzimea, indulgent cu sârguința lor caritabilă, dezvălui din când în când nesăbuințele nerealizate, eroismul virtual, amânat, accept să-mi admire cicatricea vârstelor și percep, din nou, clipa, conturele. Le las să se înfrupte din melancolie și lene, ca să primesc, în schimb, peisajul trezit al vecinătăților. Prohibite prilejuri feerice ? Revăd vârstele florilor, cerul, marea și arborii, redescopăr scenetele de gen puse la cale de geniul pietonilor ce-mi intersectează calea. Călătorie apăsătoare și fără spor, pedeapsă prelungită în
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
depărtate peste mijlocul său, aplecându-se, răsturnând uleiul din palme pe spatele rănit, apoi și pe pulpe, în jos, până la glezne. Masaj delicat, ațâțător. Refuză să-și întoarcă fața, primi doar vocea plină, încărcată, ritmările trupului svelt, încetinit de-o lene grea și fierbinte, dar proaspăt și mătăsos. Pielea dogorea, îl strângea... totuși simți când Lucian, parcă lovit, se ridicase. Reuși să-l vadă depărtându-se, încovoiat, singur, până la dunga apei. Trase una din revistele de alături. Manole lipsea, și sora
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
aproape de ceasul amurgului, o gogoașă uriașă și grea, pântecul unei dihănii diforme, întinsă peste lume, cuprinzându-i și stingându-i nervii, nerăbdarea, neliniștile. Aburii transpirației s-au tot strâns și s-au amestecat. Trupuri rostogolite, înghesuite. Calmul după-amiezii, oboseala, somnul, lene cețoasă. Tânărul rătăcitor printre semeni, dăruindu-le suava sa indolență, nu se poate fixa. Interesul egal pe care îl arată întâmplării, neprevăzutului este al unei plictiseli fără leac. Nimic nu-l atrage destul pentru a-l angaja, își dă ființa
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
din răsputeri marginea păturii cadrilate, pătra tele roșii verzi negre pendulează peste genunchii ridicați. — Păi, n-am avut nici o grabă. Cine m-a căutat ? — O doamnă insistentă. Cornelia Matei, zicea. Foarte probabil să revină. Da’ ce-i cu dezordinea și lenea asta ? De mult nu te-a mai căutat nimeni. Cine-i asta, Cornelia Matei ? — Nu știu, nu știu, mă intimidezi, așa severă. Și te- ai aranjat ca pentru o serată. — Ei, asta-i acum ! Doar n-o să umblu în casă
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]