1,597 matches
-
taică-său pe foc. Cărți de la biblioteca școlii sătești! A plâns Vasile, a plâns. Avea Însă pe cineva cu care putea discuta literatură. Asta e, Leac a avut Întotdeauna pe cineva cu care să discute literatură. Un văr mai mare, licean la Năsăud. Ăla avea o vârstă, citea Decameronul. Și i-l povestea lui Leac, care aproape că avea și el o vârstă și saliva. Stăteau amândoi pe câmp, cu pălării de pai pe cap, fumau pozderii, cânepă rulată În ziar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
sat nu se Întâmplau rar lucrurile pe care el le făcuse În proză. S-a Însurat, și-a lăsat nevasta gravidă, tovarășii din porumbiște au făcut cam la fel, lumea a uitat. Leac era deja plecat din sat, la Năsăud. Licean, l-a prins revoluția, au apărut Prostituția, Țâțe, Infractoarea, a văzut că de fapt descoperirea lui nu făcea doi bani. Asta l-a umilit la fel de mult ca Întâmplarea din cânepiște, Întâmplare care-l determinase să renunțe la pornografie. Scria deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
ceilalți, mai că n-am plâns. Deși unii dintre noi am făcut-o. Și am jurat răzbunare. Eram Într-a opta: după ce terminăm, Îl prindem pe Pârvu și-l facem salată. N-am făcut nimic. Ba, mai mult, după revoluție, liceeni fiind, l-am ajutat să prospere, ne cheltuiam banii În birtul lui. Opream pe-acolo, după școală, fumam și beam bere. Pârvu se privatizase printre primii, adusese chiar și aparate de pocher, cred că-i mergea excelent, după un an
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
însă altceva, grav, așa se spune. Costum bej, cu carouri și revere mari. Privire tulbure, chip regulat, dar poros, ciupit de vărsat. Părul rărit, spălăcit, degete micuțe, pătate de tutun. Mi-ar putea împrumuta febrilitatea, vârsta, să stau lângă o liceană fugită de acasă pentru câteva zile, în atmosfera festivă, jubiliară și frivolă a unui eveniment, care încurajează cutezanța amoroasă. Aș fi un student sticlos, transparent, cu gesturi și gânduri nestăpânite, gonit de o așteptare fără obiect, pe care nu reușește
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
de pervaz. Picioarele mi se bălăngăne în aer, apoi reușesc să le aduc înapoi pe cornișă. Curtea urlă: bravo, spidermanee! Pe coridor lumea e extaziată. Primesc un semn de admirație: țoc-țoc! pe ambii obraji, de la profesoara de informatică, stăpâna viselor liceene. Președintele de comisie are acces la înghețata de vanilie. Elevii sunt introduși la examen în ordine alfabetică. Oriunde te uiți sunt dispuse strategic platouri cu bunătăți și sticle de toate formele și culorile. Totul decurge bine. Părinții stau grupați pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
aeriană (unui pilot militar) Un incident banal, de data asta, Sfârși printr-un dezastru sută-n sută, Că l-a surprins într-un hangar nevasta, Testând un nou model de „parașută”!... Tandreți adolescentine Sub a lunii albă strajă, Flirt de liceeni rebeli: Ea îl îmbăta de vrajă, El, pe dânsa, de vrăjeli!... Eveniment rutier cu o apetisantă autostopistă În noaptea neagră ca petrolul, Cu ceață grea, s-o tai c-un flex, Pierzând volanului controlul, El a pătruns pe ...contrasex! Șahistică
VASILE VAJOGA by VASILE VAJOGA () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83947_a_85272]
-
am pus problema, ca acum, că, la unsprezece ani, cât aveam când am ajuns în București, încă mai puteam să mă deschid spre lume, deși nu fusesem nici în copilărie prea expansiv. Din păcate, n-am cunoscut farmecul vieții de licean care reprezintă, pentru mulți, un capital de amintiri plăcute, duioase. Probabil, multe lucruri ar fi arătat altfel dacă aș fi fost elev la "Radu Negru", în Făgăraș, printre colegi de condiția mea. La "Spiru Haret" eram un tolerat, o "oaie
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
toamna, în București, n-am observat schimbări importante, provocate de război în atmosfera orașului. Cucoanele își etalau toaletele de toamnă, iar trăsurile treceau pe Calea Victoriei ca în vremurile normale. În schimb, mă apropiam de o perioadă fără de care viața de licean ar fi rămas, mai departe, anostă. De data aceasta, n-am mai mers la internat. M-am despărțit de ceilalți patru bursieri de la "Spiru Haret". Între timp, "unchiul George" devenise director al liceului. În această calitate, avea dreptul să ocupe
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
cu două sacoșe vernil, de pildă, abia așteaptă s-o îmbrâncească puștiul ăla de liceu, ca să înceapă să-l huiduie și să dea naibii ziua de azi și mama lui de guvern și tineretul fără șapte ani de-acasă. Iar liceanul abia așteaptă să deschidă băbătia dracului gura, ca să-i scuipe în față cojile de semințe pe care saliva s-a congelat deja. În autobuz la această oră nu se prea taxează bilete, fie pentru că mulți călători au abonamente, fie pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
n-a făcut niciodată publice asemenea gesturi ale copilăriei... Părăsirea încet-încet la oraș a deprinderii învățate la școala din sat dar și în casa părintească de a saluta spunând „bună ziua” celor întâlniți pe stradă, sunt alte încercări ale vieții de licean. Să derive de aici desele manifestări de nepolitețe ale elevilor de azi față de vârstnici, cum ar fi lipsa salutului către vecini, neoferirea locului în mijloacele de transport, nerespectarea întâietății vârstnicilor față de tineri etc.? Comunitatea școlară face și mai pregnantă prezența
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
ochii de un album vechi și modest ca înfățișare, înțelese că trebuie să-l cumpere. Costă 5 franci. Ajuns acasă, începu să-l răsfoiască, atent, curios, deși nu știa ce caută. Fusese fără îndoială albumul unui începător, poate al unui licean. Chiar un nepriceput ca el își dădea seama că timbrele sunt recente și banale. Deodată se hotărî și, cu o lamă de ras, începu să taie cartoanele. Desprinse cu mare grijă câteva plicuri de celofan, pline cu timbre vechi. Era
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
de ce vorbești atât de încet? îl întrebă celalt. Ieronim reaprinse lanterna și roti de câteva ori conul de lumină în jurul băiatului, fără să-l înalțe totuși până în dreptul figurii. Dar nu avea nevoie. O vedea destul de bine: fața ofilită de licean, cu ochii adânciți nefiresc în orbite, buzele subțiri și părul tuns scurt, cu un început de breton pe frunte. - Spuneai că te cheamă Vlad, nu e așa? - Vlad. Vladimir Iconaru. - Află de la mine, amice Iconaru, spuse apropiindu-și puțin capul
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Și acum, nu te mișca și ascultă. Decorul e simplu, îl cunoști. O stradă din Bucureștii anilor 1950. Început de toamnă. În fund, un maidan. Către acel maidan mă îndreptam eu, cu un anumit scop, când am văzut venind un licean cu un porumbel în mână... - Era rănit... - Te rog, nu mă întrerupe. Ți-am spus că acum vorbește.... Venea un licean zgribulit, cu obrazul palid, ținând un porumbel în mâna dreaptă și mîngîindu-l la răstimpuri cu palma stângă... - Era rănit
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
În fund, un maidan. Către acel maidan mă îndreptam eu, cu un anumit scop, când am văzut venind un licean cu un porumbel în mână... - Era rănit... - Te rog, nu mă întrerupe. Ți-am spus că acum vorbește.... Venea un licean zgribulit, cu obrazul palid, ținând un porumbel în mâna dreaptă și mîngîindu-l la răstimpuri cu palma stângă... - Era rănit și mi-era teamă să nu-l mănânce pisicile... - Așa mi-ai spus și atunci. Dar eu te-am recunoscut imediat
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
porumbelul rănit, și chiar în clipa aceea m-a ispitit îndoiala și mi-am spus: s-ar putea ca totul să nu fie decât o iluzie, o nălucire de-a noastră, s-ar putea să nu fie decât asta: un licean milos care adună porumbeii răniți pe maidane... - Îl lovise cineva cu piatra... Antim se ridicase din fotoliu și încerca să-și potrivească mai bine ochelarii. - Acum, explicați-mi și mie ce se întîmplă, spuse. Cine e tînărul? Iconaru făcu câțiva
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
cum își ridica un dirijor, inspirat genial, orchestra spre ceruri pure. Tata mi-a povestit, despre George Enescu: "Se întîmpla, cînd dirija el, ca orchestra să se înalțe de la pămînt. O lua în sus, Iordana, nu știu cum". Era vremea ceaiurilor de liceeni, vremea reuniunilor de liceeni, superb-îndrăgostiți, necondiționat-îndrăgostiți. Ochii lărgiți de mirajul vieții de student și nodul dintre glotă și epiglotă, la gîndul despărțirii de prietena cea mai bună, pusă pe științe politehnice tocmai la București. Jurăminte: juram c-o să știm mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
dirijor, inspirat genial, orchestra spre ceruri pure. Tata mi-a povestit, despre George Enescu: "Se întîmpla, cînd dirija el, ca orchestra să se înalțe de la pămînt. O lua în sus, Iordana, nu știu cum". Era vremea ceaiurilor de liceeni, vremea reuniunilor de liceeni, superb-îndrăgostiți, necondiționat-îndrăgostiți. Ochii lărgiți de mirajul vieții de student și nodul dintre glotă și epiglotă, la gîndul despărțirii de prietena cea mai bună, pusă pe științe politehnice tocmai la București. Jurăminte: juram c-o să știm mereu unii de alții, c-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
acolo. Începuse lungul drum al căderii lui eu (burghez) în noi (proletar). În formularea lui Noica (închis): "căderea lui eu în noi". Pe Liselle o zăpăcea lumea urîtă, dezolantă, cum o face cu mine cea de-acuma. Am auzit o liceană spunîndu-i partenerului, despre o bătrînă care nu se dădea deoparte să-i facă loc în magazin: "Trage-i, bă, un picior în cur, dacă nu se mișcă mai repede!" Iordan se detașa de dificultățile cotidiene, de tot ce nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
un ceas, peste o zi, brusc, Îl Întâlnesc pe stradă sau În alt loc; atunci Îmi amintesc că subconștientul meu l-a solicitat; așa era la liceu când, Îndrăgostit de E., ieșeam „pe centru“ să mă plimb, să ne plimbăm, liceeni timizi În uniforme Închise la culoare, cu fețele spuzite de coșuri și profesori aspri cu multe dioptrii la ochelari, aflați aproape de pensie, cu carnețelele În mână gata să-i noteze pe plimbăreți (era mai ales unul de geografie, Mustață, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
decât de aceeași femeie În alte variante“. Hotărârea am luat-o după ce m-am Îndrăgostit de E.; odată, urcam Împreună cu ea pe ulița de lângă casa surorilor Spulber (casa dei misteri, cum Îmi place să-i spun), o adevărată obsesie a liceenilor ce nu făceau altceva, În pauze, decât să spionăm ce se Întâmplă vizavi, cine intră, cine iese, cum e Îmbrăcată azi sora cea mare a Getei, ce eșarfă și-a Înfășurat ieri cealaltă; „Ați văzut, a intrat un domn cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
limbajul comun, prea umflați În pene, să...“ Nu mai ascult, Îi fac semn să stea În banca lui cu sfaturile alea idioate și plec să-mi inspectez regatul. (miercuri) Păstrez o imagine cam rușinoasă a erotomaniei mele din faza de licean. Cum eram virgin, ca descărcare sexuală posibilă, Îmi fixasem atenția pe o fată din clasa a XI-a (nu știu de ce dintr-o clasă mai mare); o chema Valentina, avea forme carnale abundente, sâni mari, lătăreți, pe care se odihnea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
muri de emoție. Tu citești-o și arunc-o, iar dacă mă iubești și tu, ocolește-mă de acum Înainte, pentru că am devenit bărbat și s-ar putea să te rănesc cu vorbe care nu ar fi ale mele, ale liceanului ce Îți scrie acum aceste rânduri speriate. Adio. M-a ocolit de câte ori ne-am mai Încrucișat pe stradă; cum mă vedea, trecea de la distanță de cealaltă parte a străzii, astfel că nu am putut să-i mai văd ochii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
romancierului mimetic de a-și Închipui că el creează lumea din nou. (luni) Așa cum am mai spus, din când În când, Îi povestesc lui A. unele episoade din copilăria mea; mă ascultă Încordată, așa cum mă asculta și E. când eram liceeni la Slatina; mai fuge În pivniță și vine cu o sticlă de șampanie sau de Cotnari, o desface (ea nu bea decât un pahar, se face toată roșie; „Îmi ia fața foc“), mă ascultă cu ochii, cu fața, cu mâinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
mi s-a Întipărit În memoria afectivă ca o cicatrice de neșters, a fost acea ciocnire involuntară cu pieptul ei, când i-am simțit sânii tari Împungându-mă; avea niște sâni bombați, cam prea evidenți sub uniforma-i largă de liceană; ne aflam cu toții strânși grămadă În fața hărții Înainte de ora de geografie: m-a rugat, cu o voce melodioasă (avea un mod al ei de a pronunța cuvintele sincopat, lăsând să alunece vocea În interior, o voce lăuntrică și senzuală), să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
de un coleg, replicase: „Facem pariu că, dacă vreau, mă pot Însura chiar mâine?“, pp. 373-374), și momentul morții Aurei. Romanul creează sugestia unei relații reciproc „devoratoare“, În ton cu sfârșitul tragic al eroinei. O recapitulare: atmosferă vie a Bucureștiului licean și studențesc, personaje interesante, construite prin Împletirea a două teme mari Într-o scriitură inteligentă, obsedată de propria-i „autenticitate“, jocuri textuale și autoreferențiale, ironie și gravitate, lecturi și sensibilitate cenzurată, plus un final foarte bun, cu Însemnate resurse de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]