2,625 matches
-
limbă liturgica, gurage, harari, tigré, tigrinya) Astăzi se vorbesc 78 de limbi semitice (Ethnologue), cel mai mare număr de vorbitori avînd arabă (aproape 500 de milioane), amharica (27 de milioane), ebraica (8 milioane), tigrinya (7 milioane), siriaca - pe care unii lingviști o considera și dialect neo-aramaic oriental (3 milioane), neo-aramaica orientala (sureth) și neo-arameica occidentală (1-2 milioane). Malteza (dialect arab, limba semitica de sine stătătoare sau limba mixtă) este singura limba semitica oficială din Europa (Malta). 6.3.2. Familia egipteană
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
warji, paa (owon afa), miya, zaar; - ciadice orientale (dangla, bidiyo, mubi, sokoro, nancere, migaama, tumak, somrai); - masă (mussey, massana, zimé). 6.3.6. Familia omotică - Etiopia, Sudan, la vest de teritoriul pe care se vorbesc limbi cușite; de altfel, unii lingviști le consideră ca aparținînd grupului occidental al limbilor cușitice. Sînt împărțite în: - grupul de sud: hamar, ari, dime, karo; - grupul mao: bambassi, ganza, hozo, seze; - grupul de nord dizoid: bengali, dizi, nao (nayi), shako; - grupul de nord ta-ne: anfillo
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
2012. 6.5. MAREA FAMILIE URALO-ALTAICĂ În contextul acceptării existenței unei macrofamilii lingvistice eurasiatice, în cadrul super-familiei nostratice 269 se poate accepta și existența mării familii uralo-altaice270, propusă încă din 1730 de sudezul Philip Johan von Strahlenberg și dezvoltată ulterior de lingviști că Rasmus Rask, Matthias Castrén, Nicholas Poppe sau Serghei Starostin. Argumentele sînt mai degrabă de natură tipologica decît genealogica și existența acestei mari familii a început să fie respinsă de către lingviști pe la jumatatea secolului al XX-lea. Ea a fost
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
sudezul Philip Johan von Strahlenberg și dezvoltată ulterior de lingviști că Rasmus Rask, Matthias Castrén, Nicholas Poppe sau Serghei Starostin. Argumentele sînt mai degrabă de natură tipologica decît genealogica și existența acestei mari familii a început să fie respinsă de către lingviști pe la jumatatea secolului al XX-lea. Ea a fost repusa în discuție astăzi îndeosebi de către școală americană de lingvistică a limbilor, unul dintre argumentele cele mai importante fiind dat de înrudirea genetică a populațiilor majoritar eurasiatice și mongoloide care vorbesc
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
a genului) noi me meie mi bîz bîz bez bid voi te teie ți siz siz șez ta ei he nemad ők onlar olar alar ted Marius Sală și Ioana Vintilă-Rădulescu273 par a adera la opinia (majoritară, de altfel, printre lingviști) conform căreia familia uralică ocupă o poziție intermediară între familia altaica și cea indo-europeană. Iată cum sintetizează autorii principalele trăsături tipologice ale celor două familii: limbile din familia altaica "au sisteme consonantice simple și puține grupuri de consoane. Nu au
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
dongxiang - iugură orientala - subramura oirat-khalka (Mongolia, China, Rusia) - buriat (330.000 de vorbitori în Mongolia, China și Rusia) - mongola sau khalka (6 mîl. în Mongolia, China și Rusia) - oirat-kalmîk-darkhat (500.000 în Mongolia, China, Rusia); kalmîka este considerată de unii lingviști dialect oirat, dar și limba separată de altii 2. Ramură occidentală - mogholi (200 de vorbitori în provincial Herat din Afganistan); limba aproape stinsa 6.5.2.3. Grupul tungus (mancio-tungus) 12 limbi (Ethnologue) formînd un grup numit și tunguso-manciurian. Limbile
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
în Chină - Manciuria) - manchu sau manciuriana sau man (20 de vorbitori în Chină - Manciuria; limba pe cale de a se stinge) - xibe sau sibe sau xibo (30.000 în Chină) 6.5.2.4. Grupul japonez 1. japoneză (130 mîl.). Cei mai multi lingviști o consideră o limbă izolată. Alte teorii: limba altaica; limba mixtă, altaica și austroneziana: structura sintactica altaica, dar influențe morfologice și lexicale din limbile malayo-polineziene; înrudită cu coreeană. 2. limbile ryukyu: amami, okinawa (cei mai numeroși vorbitori), miyako, yaeyama, yonaguni
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
amami, okinawa (cei mai numeroși vorbitori), miyako, yaeyama, yonaguni etc. Sînt vorbite în insulele Ryukyu (în sudul arhipelagului japonez) și sînt în pericol de dispariție, fiind înlocuite de japoneză. Limbile ryukyu sînt considerate, oficial, dialecte ale limbii japoneze, desi numeroși lingviști le consideră limbi separate pentru că sînt reciproc neinteligibile cu japoneză. 6.5.2.5. Limba coreeană (80 mîl. în Peninsula Coreeană) este limba oficială în Republică Populară Democratică Coreeană și Coreea de Sud. Limba pe care cei mai multi lingviști o considera în continuare
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
limbii japoneze, desi numeroși lingviști le consideră limbi separate pentru că sînt reciproc neinteligibile cu japoneză. 6.5.2.5. Limba coreeană (80 mîl. în Peninsula Coreeană) este limba oficială în Republică Populară Democratică Coreeană și Coreea de Sud. Limba pe care cei mai multi lingviști o considera în continuare o limbă izolată, dar pe care o considerăm, în conformitate cu noile orientări în clasificarea genealogica, drept o limbă aparținînd mării familii uralo-altaice, în cadrul căreia reprezintă o ramură izolată. 6.5.2.6. Limba ainu S-a vorbit
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
familii cuprinde trei grupuri principale: grupul chinez, grupul tibeto-birman și grupul karen. Paul K. Benedict propune 282 nouă grupuri: 1) chinez (sinitic), 2) karen, 3) tibeto-himalaian, 4) bahin-vayu, 5) tani (arbor-miri-dafla), 6) kachin-lui (jingpo-sak), 7) lolo-birman, 8) bodo-garo, 9) kuki-chin-naga. Lingvistul francez Laurent Sagart 283 crede că putem vorbi de o macro-familie sino-tibeto-austroneziană incluzînd, pe lîngă limbile chinezo-tibeto-birmane, si ansamblul austronezian, acesta din urmă cuprinzînd limbile tai-kadai, malayo-polineziene și cele formosane. Émile Benveniste remarcă "legătură marilor unități lingvistice în Extremul Orient
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
și în Singapore; subdialectul jin este considerat uneori distinct de cel mandarin. 2. wu (inclusiv hui) 3. cantoneză (yue); subdialectul ping este considerat uneori distinct de yue 4. min (inclusiv taiwanez) 5. hakka 6. xiang 7. gan După părerea unor lingviști 285 li se adaugă și limba băi, considerată în mod tradițional o limbă tibeto-birmană. 6.6.2. Familia tibeto-birmană Cuprinde 443 de limbi (Ethnologue, 2015) puțin studiate (cu cîteva excepții), repartizate pe un spațiu vast în Extremul Orient și Himalaya
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
sud de invazia popoarelor han. Astăzi cei mai multi vorbitori se află în regiunea cuprinsă între fluviile Yangtze și Mekong. 38 de limbi (Etnologue) împărțite în două subfamilii principale: hmong (miao) și mien (yao), cărora li se adaugă grupul unilingv she. Cei mai multi lingviști atașează această familie mării familii chino-tibetane, dar clasificări mai recente o plasează fie în macro-familia (phylum) austrica, fie o consideră o micro-familie de sine stătătoare. Numeroase forme proto-hmong-mien reconstituite sînt comune cu forme proto-chino-tibetane, ceea ce poate constitui un argument decisiv
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
Chină, Vietnam și Laos), douăzeci și două de varietăți regionale de miao (Chină), pa-hng (Chină), cinci varietăți de mien (Chină) și she / ho nte (Chină). Aceste limbi, foarte puternic tonale (unele au chiar douăsprezece tonuri distincte), sînt considerate de unii lingviști că stînd la originea utilizații tonurilor în chineză, limbile tibeto-birmane, limbile tai-kadai și vietnameza. Sînt limbi monosilabice, analitice, fără adpoziții, cu topica preponderant SVO. Bibliografie specială: Benedict, Paul K., Sino-Tibetan. A Conspectus, Cambridge University Press, Cambridge, 1972. Benedict, Paul K.
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
2013. 6.7. MAREA FAMILIE AUSTRO-ASIATICĂ 171 de limbi (Ethnologue: 148 mon-khmer + 23 munda) vorbite de 100 de milioane de vorbitori în estul subcontinentului indian (India și Bangladesh) și Asia de Sud-Est (Chină, Malaezia, Thailanda, Laos, Vietnam, Cambodgia, Myanmar). Sînt antropologi și lingviști care consideră că populațiile care vorbeau proto-austro-asiatica sînt populațiile autohtone ale acestei regiuni, celelalte (indo-europenii, chino-tibetanii, tai-kadai etc.) migrînd aici ulterior. Încă din 1906287, lingvistul austriac Wilhelm Schmidt crede că limbile austro-asiatice ar putea fi înrudite cu cele austroneziene în cadrul
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
India și Bangladesh) și Asia de Sud-Est (Chină, Malaezia, Thailanda, Laos, Vietnam, Cambodgia, Myanmar). Sînt antropologi și lingviști care consideră că populațiile care vorbeau proto-austro-asiatica sînt populațiile autohtone ale acestei regiuni, celelalte (indo-europenii, chino-tibetanii, tai-kadai etc.) migrînd aici ulterior. Încă din 1906287, lingvistul austriac Wilhelm Schmidt crede că limbile austro-asiatice ar putea fi înrudite cu cele austroneziene în cadrul macro-familiei austrice (phylum austric). El propune o macro-familie austrica (< lat. auster "sud") din care să facă parte familia austro-asiatică și familia austroneziana. John D. Bengtson
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
globului (pe direcția est-vest din Hawai și Insula Paștelui pînă în Madagascar, iar pe direcția nord-sud din Taiwan pînă în Noua Zeelandă). În 1706, filologul olandez Hadrian Reland semnala unele asemănări între limbile malgașa, malaeza și limba vorbită în Futuna. Marele lingvist și filolog spaniol Lorenzo Hervás y Panduro stabilește existența unei familii austroneziene încă din 1748, în cunoscutul sau Catalogo delle lingue, publicat în 18 volume. În celebra să opera Über die Kawi-Sprache auf der Înșel Jawa (Despre limba kawi din
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
stabilește existența unei familii austroneziene încă din 1748, în cunoscutul sau Catalogo delle lingue, publicat în 18 volume. În celebra să opera Über die Kawi-Sprache auf der Înșel Jawa (Despre limba kawi din Insula Java, 3 vol., Berlin, 1836-1839), marele lingvist și filozof al limbajului german Wilhem von Humboldt numește această familie de limbi malaiisch-polynesisch (malayo-polineziană), denumire frecvent utilizată pînă în urmă cu cîteva decenii. Au mai fost denumite și limbi oceanice (oceaniene), în 1896, de Sidney H. Ray în lucrarea
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
împărțire a limbilor malayo-polineziene cuprinde ramură occidentală (cu limbi cum ar fi malgașa, javaneza, sundaneza, indoneziana, cebuano, malaeza, tagalong etc., vorbite în zone din Thailanda, Vietnam, Cambodgia și Taiwan, în Madagascar, Malaezia, Indonezia și Filipine; aici sînt incluse de unii lingviști și două limbi - chamorro și palauana - din Micronezia) și ramură central-orientală din Oceania, cuprinzînd limbi vorbite într-o parte din Noua Guinee și în cele peste 10 mii de insule ale Melaneziei, Microneziei și Polineziei, limbi precum samoana, fijiana, tahitiana
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
grupului bantu. Încă din 1912 Lilias Homburger susținea înrudirea limbilor bantu, peul și wolof și propunea că limba comună din care au provenit să fie numită negro-africană. Maurice Delafosse clasifică limbile negro-africane, altele decît bantu, în 16 grupe. În 1963 lingvistul american Joseph Greenberg a propus o nouă clasificare "genetică" în patru familii, clasificare larg admisă și astăzi, în ciuda unor critici întemeiate. El propune cîteva principii în virtutea cărora trebuie să acționeze lingvistică comparată în clasificarea genealogica a limbilor. Astfel, daca urmărim
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
în Africa există doar trei mari familii de limbi: negro-egipteană, berbera și khoisan. Familia negro-egipteană cuprinde cinci ramuri: egipteană (egipteană veche și copta), ciadică, cușitică, nilo-sahariană și nigero-kordofaniană. Afrocentrismul lingvistic are la bază opiniile formulate majoritar de o serie de lingviști africani, opinii care rămîn minoritare în lingvistică actuala a clasificării limbilor. Problemă existenței unei familii aficane subsahariene este extrem de controversata, ea fiind recunoscută de puțini lingviști. În orice caz, dacă aceasta există, e vorba de o familie foarte eterogena, cu
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
și nigero-kordofaniană. Afrocentrismul lingvistic are la bază opiniile formulate majoritar de o serie de lingviști africani, opinii care rămîn minoritare în lingvistică actuala a clasificării limbilor. Problemă existenței unei familii aficane subsahariene este extrem de controversata, ea fiind recunoscută de puțini lingviști. În orice caz, dacă aceasta există, e vorba de o familie foarte eterogena, cu trăsături tipologice comune greu de stabilit. Zona geografică în care sînt vorbite aceste limbi se află situată la sud de deșertul Sahara, în așa-numita Africa
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
K. Kuliak L. Kado Dintre limbile majore, cu un număr cuprins între 0.5 și 5 milioane de vorbitori, amintim: luo, kanuri, songhai, teso, nubiană, lugbara, kalenjin, lango, dinka, acholi, nuer, maasai, ngambay, fur, tubu. 6.10.2. Familia nigero-kordofaniană Lingvistul care, în a doua jumătate a secolului al XX-lea, a revoluționat clasificarea limbilor africane este, fără îndoială Joseph Greenberg. Trebuie însă să nu uităm importantă muncii anterioare a unor africaniști precum Carl Meinhof 315 și Diedrich Westermann 316, de la
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
fula (peul) și este exclus grupul limbilor songhai. Ulterior, Greenberg grupează cîteva unități lingvistice vorbite în regiunea Kordofan din centrul Sudanului într-o subfamilie pe care o denumește kordofaniană și care ar constitui o ramură a mării familii nigero-kordofaniene. Majoritatea lingviștilor care s-au ocupat de limbile africane preferă însă mai vechea denumire de familie nigero-congoleză. În enciclopedia Limbile lumii (LL), apărută în 1981, această mare familie de limbi nu beneficia decît de cîteva rînduri, autorii motivînd că e vorba de
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
o clasificare definitivă (de exemplu grupul kwa, în special ramură de est, si Benue-Congo sînt insuficient diferențiate între ele; după unii ar exista și un grup central)". Care este situația după 35 de ani de la apariția enciclopediei Limbile lumii? Cei mai multi lingviști, specializați în lingvistică limbilor lumii, acceptă, uneori cu mici modificări, clasificarea lui Greenberg. După părerea acestuia, marea familie nigero-kordofaniană e compusă din familia nigero-congoleză și microfamilia kordofaniană. Familia nigero-congoleză e compusă din grupurile: atlantic de vest (wolof, serer, fulani, konyagi
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
de est. Ramură kordofaniană era compusă din: 1. koalib; 2. tegali; 3. talodi; 4. tumtum; 5. katla. Au fost aduse o serie de amendamente acestei clasificări, de pildă acela că există o subfamilie benue-kwa ca parte a familiei nigero-congoleze. Mulți lingviști africani acuză faptul că, în realitate, împărțirea limbilor africane are la bază în primul rînd criterii etnice, si nu lingvistice. Astfel, comentînd articolul lui David Cohen despre limbile hamito-semitice din volumul lui J. Perrot, Leș langues dans le monde ancient
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]