9,794 matches
-
sabie, și ca cel mai rezistent scut. Este modalitatea prin care forța din tine te face să rămâi liniștit, atunci când forța din afara ta te îndeamnă să te dezlănțui. În felul acesta, așadar, femeia se liniștea și pe ea și îi liniștea și pe ceilalți. Apoi, totul revenea, în chipul cel mai firesc cu putință, la normal, iar ea își relua numaidecât treaba din locul în care o lăsase, căci parcă fiecare lucru din jurul ei îi șoptea continuu, ca să-i amintească de
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
mintea ei, însoțit apoi de un altul și de altul, de ajunsese acum să nu mai aibă pace cu propriile-i gânduri și numai la asta să stea și să cugete. Și ea chiar dorea, cu tot dinadinsul, să se liniștească, dar nu mai reușea deloc să-și curme zbuciumul și să și găsescă liniștea din interior. Ea nu mai era în stare să-și trateze propria viață în mod firesc, luând-o drept una cu totul normală, ca „o viață
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
nesănătoase fericirii 127 „Dar, oare, nu mă văicăresc doar?, își zicea ea. Ce tot sunt cu atâtea mofturi la mine? Poate că gărgăunii aceștia ai mei vor trece! Trebuie să fac cumva să-mi potolesc sufletul și să mi-l liniștesc din zbuciumul lui. De fapt, nici măcar nu-mi pot închipui viața fără slujba mea de acum. Ce mă tot frământ atât, ce pot schimba eu? Poate că lucrurile sunt orânduite așa, pentru că așa trebuie să fie. Se știe doar că
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
groaznic, nu îmi este bine deloc. Adu-mi un pahar cu apă, te rog! Luiza îi ascultă rugămintea și veni numaidecât cu un pahar plin, pe care i-l dădu Adrianei să-l bea. După ce-l bău tot, se mai liniști un dram. Această Luiza, trebuie notat, era tipul desăvârșit al persoanei neînduplecate, raționale și realiste din cale-afară, ce privește mereu totul rece și calculat, cu detașarea remarcabilă a omului care se știe, de departe, superior în situații delicate sau limită
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
gândesc la una ca asta! Până acum, cu toată convingerea mea credeam că sufletul tău se simte bine. Totuși, nu-i deloc așa, am fost de față. Te conjur, draga mea, să-mi zici ce ți s-a întâmplat! Haide, liniștește-te și mărturisește-mi tot ce te apasă, fără temeri sau ascunzișuri! Ai încredere acum în mine și vorbește. Calea cărei nenorociri te-a condus la o astfel de decizie extremă? Ești bolnavă? Te supără ceva? De pe obrajii livizi ai
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
se poată naște o asemenea ură la adresa lui și toate acele cuvinte tăioase și murdare în inima lui Șerban. Într-adevăr, puternic suferise el atunci, mult își mai înveninase sufletul și mult prea greu izbutise, mai apoi și treptat, să-și liniștească inima. Iar lucrul acesta, de fapt, era numai o impresie de moment, căci, la drept vorbind, tânărul nici acum nu se simțea cu mult mai bine și prea împăcat cu situația, și asta tocmai fiindcă acel fost prieten era mort
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
-mi închipui așa ceva! Dar, spune odată ceva, haide! Cine ți-a putut suci capul în halul ăsta? Ești un ușuratic, asta ești! Ah, până unde ai fost în stare să decazi... Ia zi, zi tot, explică-te! 182 Rareș Tiron - Liniștește-te, mai întâi, și promit c-am să ți dau socoteală, rosti băiatul calm și cu stăpânire de sine, dându-și seama acum că trebuie neapărat s-o ia pe maică-sa cu binișorul; de altfel, el era o fire
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
ochii aveau în ei niște licăriri stranii și bolnave. Șerban cunoștea foarte bine ce înseamnă toate aceste „semnale”, de foarte multe ori în trecut le mai văzuse la mama sa, dar el nu mai apucă s-o îndemne să se liniștească încă o dată, căci dânsa se porni din nou pe răcnit. Se pare că tirada lui Șerban născuse în ea o impresie mult mai negativă, decât ar fi crezut el la început, și mult prea negativă, ca să dorească ea acum a
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
asta are să se întâmple și, totuși, nici nu se putuse îndura deloc, până atunci, să-și cruțe mama și să se străduiască să facă ceva mai mult, spre a slăbi cearta. Dimpotrivă, cu excepția momentului când îi spusese Victoriei să se liniștească, el o hrănise cât putu. Acum, însă, se îngrozi deodată și fu copleșit, doar într-o singură clipă, de fiori reci pe toată șira spinării. Dacă, pentru cititor, poate, această bruscă răsturnare de situație pare foarte curioasă și întrucâtva improbabilă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
sunt așezată pe pat? Ia așteaptă o clipă, eu doar eram în cealaltă cameră, nu aici. Aveam o scrisoare în mâini..., drogurile..., tu... Ce fac eu pe patul ăsta, Șerban?!, se răsti ea deodată, puternic și fără astâmpăr. - Te rog, liniștește-te. Am să-ți explic totul, promit, dar numai te rog să nu te mai miști atât, nu te simți bine. - Poftim?! Dar eu... - Nu mai vorbi, ești încă slăbită. Acum, tu nu te simți bine deloc și ești obosită
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
mă simt ca și cum m-aș fi trezit din somn adineauri. Nu sunt obosită; dimpotrivă, sunt atât de odihnită, încât parcă aș fi dormit continuu, cât zece oameni într-o lună întreagă! Șerban, ce caut eu aici, de fapt? - Te rog, liniștește-ți inima, am să te lămuresc. Tot ce sa întâmplat este că ne-am certat tare. Tu te-ai enervat așa de puternic, depășind orice limită și nemaicunoscând nicio stavilă, încât, la un moment dat, în timp ce țipai la mine, ai
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
încontinuu de buzele ei, iertați-mă, consfințește în japoneză tocmai acest lucru: imposibilitatea anulării totale a greșelii, prin repararea ei, în orice formă ar fi ea. Sumimasen vrea să spună, în forma lui de bază, negativă a verbului sumu, a liniști, a fi de ajuns, a se încheia, tocmai asta: lucrurile nu se încheie aici, nu se încheie niciodată, chiar dacă sau cu atât mai mult tu îmi acorzi iertarea. Am iubit atunci limba aceasta. Mi-o dăruia pe ea, într-o
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
cireș? Este adevărat, nu rămâne decât un clișeu cultural, un reflex condiționat; totuși, este un reflex care te ajută să trăiești mai frumos decât trăim noi îmi spun. Da, mâine, te duci și tu la Shibata-machi, te grăbești să îl liniștești, în weekend-ul ăsta este "vârful" perioadei de înflorire, nu mai mult de o săptămână durează florile; și poate că doar trei zile sunt ale deplinei prospețimi. Iar pentru că nimeni, nimeni dintre miile și milioanele de japonezi în așteptarea hanami-ului
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
îmi sugerează să mă căiesc și să renunț, o dată pentru totdeauna, la junk food. Un alt glas însă, pe care nu l-am identificat cu precizie, dar care se manifestă mai ales când produc texte științifice, îmi spune să mă liniștesc, să am în vedere faptul că fratele porc a rămas flămând și că, în fața asaltului său, semnificația micii epifanii riscă să fie rapid uitată. Ca om preponderent rațional, dau ascultare celei de-a doua voci: reintru tacticos în McDonald's
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
pe care-l purta tot timpul în cosițe era aidoma spicelor de grâu coapte. În loc de ochi avea două migdale învelite-n albastrul Dumnezeiesc, luați de pe cer, motiv din cauza căruia deruta era la înălțime pentru orice persoană care încearcă a-și liniști curiozitatea. Gâtul asemănător al unei lebede stăpânea albul rupt din Univers, pregătit pentru a-l înveli cu cele mai scumpe salbe de oriunde. Corpul creionat de către cel mai mare pictor de pe pământ valsa în mersu-i de felină. În pieptu-i diafan
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
speriat. -Nu mai fiți îngrijorați, cu atâta verdeață cât avem pe fundul iazului vom trăi foarte bine multă vreme. Dacă vom mai putea vâna pureci de baltă, bine; dacă nu, avem cu ce ne hrăni. Așa că e timpul să ne liniștim. DOAR OMUL Într-o zi de pe pământ au dispărut Rușinea, Bunul simț, Respectul, Măsura bunului simț și Mama Simțului pentru respect . Stăpânul Universului a auzit de așa ceva și a trimis imediat mesageri, să vadă care este situația pe pământ. La
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
a întrebat SU. -Cu multă plăcere, dacă asta dorește Înălțimea voastră, a răspuns imediat Viața. -Te ascult... zise SU. Viața s-a așezat mai comod în scaunul astru în timp ce-și căuta începutul prezentării și, după ce s-a mai liniștit puțin, a început să detalieze: -Stăpâne al Universului, mă bucur că am onoarea să mă aflu la această înălțime de a discuta cu domnia Ta, dar trebuie să recunosc că nu am vești de loc bune pe care să vi le
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
pe Dondică să dea o mână de ajutor la legat un taur care scăpase și făcea ravagii prin curte, printre păsări. Acestea cotcodăceau de mama focului iar cei doi căini ciobănești pe care-i avea gospodăria nici că reușeau să liniștească taurul liber, plus că cei din grajd făceau mare tămbălău. Dondică, cu încă un vecin, ajutați de cei doi câini se munceau de zor să prindă taurul slobod. Dondonel, speriat rău, a început să plângă ca un copil. Și ce
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
să-i spună până la urmă, că și așa era necăjit. -Eu sunt cel cu care ai vorbit, Crângul! Când a auzit vocea venită din jur, de peste tot, Omul s-a uitat mirat înspre vârful copacilor tineri, după care s-a liniștit, continuând să privească în pământ, dar cu gândurile frământându și capul la nevoile vieții care-l punea la grele încercări. -După câte văd, ești tare necăjit, zise Crângul, încercând un dialog cu Omul. -Așa este, sunt tare necăjit, am mulți
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
plecat la drum. Nu a mers mult, când dintr-o dată Noaptea s-a gândit că ajunge atâta zi cu mult soare și, când cerul s-a înroșit la orizont, repede și-a întins mantia întunecată obligând locuitorii pământului să se liniștească, să întrerupă orice activitate, să meargă la odihnă pentru ziua următoare. Cum mergea pe marginea unei ape și se tot uita spre marginea unei păduri pentru a-și căuta un loc pentru odihna de noapte, dintr-o dată aude un zgomot
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
crezi altceva? -Tocmai, nu cred nimic. Sau mai bine zis, nu știu ce să cred. -Odată ce mă vezi, de ce îți mai face atâtea probleme? -Bine, dacă tu zici că nu este cazul să-mi fac probleme, îți promit că o să mă liniștesc. -Uite, acum te simți deja mai bine. Ritmul bătăilor inimii a revenit la normal, pielea corpului tău nu mai frige ca mai înainte, glasul nu-ți mai este tremurat și capul nu mai emite atâta căldură. Nu înțeleg de ce ești
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
apoi nu uita că mă apropii de treisprezece ani și cred că-i timpul să mă joc și cu armele. -Adela, dacă te mai zornăi mult, ajungi la zdup, îi răspunse hotărât mama Ilina. Auzind împotrivirea mamei, Adela s-a liniștit și n-a mai comentat. Dialogul lor a fost întrerupt de către Saveta, care s-a înfățișat în fața Ilinei anunțând-o: -Stăpână, cu îngăduința domniei tale, trebuie să desfac știubeiul. -Ai îngăduința mea, Saveta, și orânduiește cum știi tu mai bine
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
privită cu atenție, este adevăratul scop al vieții noastre, deja de câțiva ani sunt în bune raporturi cu această prietenă autentică și bună a omului, astfel că imaginea sa nu doar că nu are nimic înspăimântător pentru mine, dimpotrivă mă liniștește și mă consolează! Mulțumesc lui Dumnezeu pentru că mi-a oferit șansa și ocazia dumneavoastră mă înțelegeți să recunosc în moarte cheia fericirii noastre autentice". Este posibil, așadar, să simțim bucuria de a trăi până la sfârșitul vieții noastre. Va trebui, însă
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
simțeam legat personal. Primul este sociologul religiei americanul de origine austriacă Peter Berger, care a interpretat semnele și gesturile mici ale vieții umane precum "urme ale îngerilor" (în lucrarea omonimă din 1970): gesturile protective și consolatoare, ca atunci când mama își liniștește copilul înfricoșat, dar și extraordinara noastră tendință către ordine, impulsul la a ne juca, umorul nostru, speranțele noastre, toate fac parte din expresia esenței omului, însă trimit la un ceva care este mai mult decât omul: ceva situându-se dincolo de
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
armonie, într-o iubire și fericire durabile. Înainte de toate însă, este valabil ceea ce marele Sfânt Augustin a spus la început în Confesiunile sale: "Inquietum est cor nostrum, donec requiescat in Te, Domine Neliniștită este inima noastră până când nu se va liniști în tine"23. Capitolul 10 Concepția despre viață " Viața îl pedepsește pe cel ce ajunge prea târziu". Președintele Mihail Gorbaciov, discurs cu ocazia celei de-a patruzecea aniversări de la fondarea DDR, Berlinul de Est, 7 octombrie 1989. Un parcurs al
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]