12,206 matches
-
trei, se cheamă că plezniți de sănătate, și acolo unde pleznește vă mai iese câte un corn! Masca: Păi, tocmai această scindare, explozie a făcut posibilă eliminarea presiunilor și energiilor perverse induse de soția noastră. Acum, Philip e mult mai liniștit. Și pe toate aceste laturi contradictorii ale firii ce se luptă în fiecare dintre noi Philip a reușit, în cele din urmă, să le separe. Avocatul acuzării: Eu sunt în continuare de acord cu propunerea domnului judecător. Sunt de părere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
că nu sunt pregătit, că nu am de gând să mor, nu acum, nu în curând, ci când voi fi gata. Faza 2. Răzvrătirea Străbunicul, bunicul și tata au murit cu toții în patul lor același -, cu brațele unite pe piept, liniștiți, pregătiți și împăcați. Așa i-a cuprins somnul morții în cea mai deplină ordine și armonie. Fiecare dintre ei și-a anunțat din timp plecarea, pentru ca lumea să fie pregătită, ca înmormântarea să se desfășoare corect, după datină, să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
morții în cea mai deplină ordine și armonie. Fiecare dintre ei și-a anunțat din timp plecarea, pentru ca lumea să fie pregătită, ca înmormântarea să se desfășoare corect, după datină, să nu lipsească nimic. Desprinderea lor a fost calmă și liniștită, fără boală și suferință, fără lacrimi și bocete. Îmi amintesc cum fiecare dintre ele au survenit la timpul lor, așteptat și asumat de toată lumea. Aproape că mi se suprapun în minte sau se continuă firesc și, prin urmare, nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
prin urmare, nu-mi pot imagina un alt fel de sfârșit pentru mine. Eu sunt o prelungire a lor, boala asta mi-e complet străină, ceva este nelalocul lui, ceva a luat-o razna. Tocmai acum, când eram atât de liniștit și împăcat cu singurătatea mea. Acest proces trebuie oprit, nu astfel este mersul lucrurilor, ceva este aici greșit. Azi-noapte m-am sculat să merg la baie. Nu e obiceiul meu să mă scol în timpul nopții, dar o presiune puternică în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
întotdeauna îndrăgostită: ba de tatăl ei, ba de unchiul ei, ba de verișorul dinspre mamă; de primul învățător, de farmacistul la care se ducea cu mama când era în școala primară. Deci ea știa, de aceea își accepta atât de liniștită această defecțiune a ei. Ea pricepea sensul acelui El al ei, așa cum numai intuiția femeilor ar putea dovedi o atât de subtilă înțelegere la o vârstă atât de precoce... Ea a știut și a încercat să-mi spună și mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Și pe măsură ce înainta, în spatele ei se adunau tot mai mulți rechini argintii, uriași cu ochii albaștri. Ca o armată se strângeau în jurul ei și o încolțeau din toate părțile cu gurile lor larg deschise. Dar înotul ei era atât de liniștit, încât nu putea fi tulburat de nimic, ea înainta fără să bage de seamă spadele de dinți ce se țeseau în jurul ei. Și ochii ei larg deschiși nu priveau decât zarea cum se apropie, nu se încrucișau cu privirile piezișe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
pânzele cu fiecare șvung de vânt. După instalarea pânzelor, Santiago a luat loc lângă ea, s-a prezentat ei și prietenului ei, apoi le-a arătat în chipul cel mai firesc delfinii ce săreau afară din apă, excitați de torsul liniștit și silențios al bărcii. Santiago, cel care nu vorbea cu nimeni, li s-a adresat tocmai lor, doar ca să le arate delfinii ce dansau pe valuri. Apoi s-a retras imediat, ușor jenat de intervenție și și-a văzut mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
un însingurat, era cineva a cărui tovărășie nu era căutată. Marea era singura care cunoștea frământările lui. Seara, după ce bilețelul se odihnea deja șifonat în pumnul ei, se calma subit, încrețitura apelor se destindea într-o linie dreaptă. Pelicanii pluteau liniștiți și se uitau mirați la pești ca într-un acvariu prin apa cristalină, ca la o pradă prea ușoară. Albatroșii "danzantes" Dintre toate viețuitoarele pământului, albatroșii par a fi dintre cei mai înzestrați cu sentimentul cuplului și al loialității. Viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
cerului, albatroșii ating absolutul prin dans, prin zbor și atunci când se cufundă în adâncul mărilor să vâneze. Totuși, există unii oameni ce rămân foarte atașați unii de alții. Îi recunoști ușor numai după ce, ajunși la bătrânețe, la capătul unei vieți liniștite, fără căutări, se mai țin încă de mână cu voluptatea de odinioară. Acești oameni, ce nu s-au despărțit unul de altul nici pentru o clipă, pare că și-au întâlnit jumătatea. Aceștia sunt oamenii-albatroși. Ea nici măcar nu-i invidia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
mai simți singură. De câte ori era bolnavă, îi era teamă să nu moară doar pentru ca să nu rămână singură, se gândea la puținele persoane din familia ei ce erau moarte și pe care le cunoscuse foarte vag sau deloc. Dar acum era liniștită, ea nu avea să fie singură, și în curând o va însoți mama ei. Asta adăuga un anume confort stării ei de liniște și relaxare. Dar telefonul începe să sune iar și iar, și din nou vocea mamei pe robot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
trebuie să fii posesorul unui bilețel alb însemnat cu semnătura hieroglifică a lui Joao, urmată de numărul de vizite permis la cascadă. Pe măsură ce te apropii de cascadă, un zgomot discontinuu, un șuierat ca de pasăre, penetrează ca o bormașină torsul liniștit al apei. Am mai auzit acest zgomot de aceeași frecvență și intensitate la testele auditive, când trebuia să ridici o mână ori de câte ori survenea un zgomot în cască, în timp ce la cealaltă ureche se auzea un zgomot de fond, similar curgerii apei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
blestemaților de copii sau se priza cenușa sufletelor arse în iad a strămoșilor care atomizau în codul lor genetic electronii mai scăpătați, își volumizau viitorul pe un iaht evadat din lanțul spiralat al ADN-ului, ca să acosteze pe țărmuri mai liniștite și să aștepte un alt dezastru. Mama 1 și Mioara 2 se amestecară prin mulțimea pestriță. Mioara 1 și Mama 2 se certau. Un cuplu spunea că viața e un cârnat care trebuie agățat fie sus, fie jos, celălalt dimpotrivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
șenilelor pe caldarâm, de gropile care încordau mușchii sclavilor, de scrâșnetul eșafodajului construcției, plânsetul transmis în pereți până în pâlnia acoperișului, era necesar ca din 80 în 80 de metri să se facă un popas de o țigară. Geografia orașului stătea liniștită. Neschimbată la ivirea ineditului turnir. Ca și cum n-ar fi existat. Ca și cum n-aș fi existat, Mitică. Visam ca ea să știe de mine, astfel aflam că exist. Pentru mine timpul nu însemna treptele sale, spațiul în care trăiam nu cunoștea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
ușor de mânecă și întrebându-l cu voce timidă: Ești brăilean? Brăileanul privea consternat arătarea și răspundea cu jumătate de gură: Mda, Mda! Dar după ce?... Cum?... După față! îi răspundeau magnetizații și plecau întins spre gară, iar spre seară adulmecau liniștiți strada principală a Brăilei ca și cum n-ar fi părăsit-o niciodată. Începuseră și ei să se întrebe dacă vor pleca vreodată din Brăila. Răspunsul era deja formulat tot printr-o întrebare: La ce bun? Și rămâneau vii și morți în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
în puful aripilor, în cașul ciocurilor, încât și șerpii au veninul parfumat, vinul murdărește smalțul dinților, caldarâmul străzilor, capilarele rădăcinilor, pe Dunăre curge vin în loc de apă, peștii își depun icrele în copaci, printre ziduri, în cuiburi de păsări, ei luând liniștiți calea spre dezalcoolizare, în oale și tigăi. Luna e cam roșie în seara aceasta, ți se pare, iubito, cu certitudine vine sfârșitul lumii, uite cum stă zi și noapte aliniată cu soarele și semnele zodiacale stau ca obleții pe sârmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
diversiunea, cu tine vorbesc Curistule, tu ar trebui să fii la curent cu toată tărășenia. Lasă-te păgubaș, zice Curistul, și chiar de-ar fi așa, unde vrei să ajungi? Eu o să-mi țin gura, din partea mea poți să dormi liniștit, dacă asta vrei să îmi ceri în schimb. Cu tine vorbesc Curistule, repetă Roja ca scos din minți, ar fi trebuit să mă lăsați să mor, să-mi mai fi dat să beau încă o sticlă, și cu siguranță ați
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
începe să acționeze mecanismul care ridica poarta, hai plimbă ursul, dar rămîne între noi, îmi spune, iar eu atunci, ca să fac pe gentilomul, îmi desfac doi nasturi de la manta, bag mîna după pistol și i-l întind, ca să fie toată lumea liniștită, îi șoptesc. Vorbe cu tîlc, dom’ Roja, zice Gulie, a mușcat momeala, la ora asta cred că o fi pe undeva pe la arest. Tîrnăcop știe, pe vremuri am stat și eu la bulău pînă mi s-a aplecat, mi-a
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
cu toții i-am văzut. Asta ar fi cea mai bună publicitate. Ne am putea lăuda și noi ca Cezar: veni, vidi, vici. Fără îndoială nu ne-ar mai costa nimic să dispărem imediat după aceea în ceață și să așteptăm liniștiți mutarea evenimentelor la București, pe teren propriu, cum s-ar spune. — Tocmai de-asta ne-am gîndit să punem pe noi niște țoale mai ca lumea, zice Monte Cristo, simțind că i se face o nedreptate. Dacă tot nu avem
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
în Univers, fiecare punct al său coincide de fapt cu Centrul său, asta pentru că este considerat ca fiind infinit, zice Tîrnăcop cu un aer savant, gîndindu-se la cartea Ghidul cosmosului. Prin urmare, din punctul ăsta de vedere putem să stăm liniștiți, deși la prima vedere s-ar putea spune că sîntem vecini cu toată lumea. Am auzit de curînd la radio că e un român la Paris care a născocit cu puțin timp în urmă Ziua Vecinului. Trăsnaia asta tinde acum să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Soare. — Basme, Gulie, zice Dendé surprins de repeziciunea cu care flăcările înghit pînza cortului, mai bine l-ai face să tacă odată, a luat-o razna de tot. — încă puțin, se aude vocea lui Roja pe un ton sumbru și liniștit. Ochii i se înțepenesc pe un punct fix în mijlocul focului care dansează tot mai viu, prinzînd viață, făcîndu-și loc în mijlocul întunericului, învăluindu-l. — Ai noștri în schimb au făcut pe anonimii, se aude din nou vocea lui Tîrnăcop care se
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
primească în schimb, siguranță, liniște, pe cînd lui îi ardea încă de aventuri. O soție v ar schimba de tot viața, îi spusese atunci Tîrnăcop franc în față. Era o șmecheră, lăsase să curgă apa la baie ca să-l spioneze liniștită. — Hoțomano, ai aflat-o și pe asta, micul secret al unui mare combatant care și-a riscat viața în repetate rînduri pentru ca generațiile viitoare să beneficieze de o viață nouă. Ce mai, n-ar fi trebuit să-i racoleze pe
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
și același soldat s-ar putea găsi în aceeași clipă în mai multe locuri, efectivul și munițiile n-ar mai fi o problemă, iar dușmanul, speriat de moarte, n-ar mai îndrăzni să miște un deget în timp ce noi am sta liniștiți și ne am vedea de ale noastre. Table, remi, cafeluțe, țuiculițe, îi trece prin minte lui Santinelă, spuneți mai departe, dom’ Regizor, că-mi place de minune. Aș fi maestrul celor mai încîlcite și spectaculoase imagini, lupte ca-n Războiul
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
legături, și inducîndu-ți cunoscuții în eroare, le-ai dat de înțeles că nu doreai nimic ieșit din comun, că nu aveai de gînd să te spetești muncind și nici să te căpătuiești, tot ce doreai era să ai o viață liniștită și fără griji, fără să-ți dai seama că din cauza asta o să ajungi să dai chiar mai mult de bănuit. Prin urmare ai fost nevoit din nou să treci prin tot felul de căprării și controale de doi bani, care
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
legătura între cele două încăperi ale biroului. Doamna Mina nu reușise să adoarmă la loc după ce domnul Președinte se trezise cu noaptea în cap, se îmbrăcase în grabă și părăsise valvîrtej apartamentul fără să-i dea nici o explicație. Să stea liniștită că n-o să i se întîmple nimic, în cel mult două-trei ore va trece pe acasă, o s-o ia cu mașina ca să o ducă undeva la adăpost sigur. Unde? încă se mai gîndește, dar acum nu mai poate sta la
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
fi aflat pe un teritoriu străin și necunoscut. Era prima dată cînd venea să-l viziteze pe Timișoara și găsea localul mirosind a proaspăt, fără fumul de țigară care făcea să-l usture ochii și să lăcrimeze, bine luminat, și liniștit. Muzica, care de obicei era dată atît de tare, încît difuzoarele începeau să bîrîie, mergea acum în surdină, iar sonorul televizorului alb-negru care era așezat pe un colț al tejghelei de la bar era întors la minimum. Nu se auzeau alte
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]