10,073 matches
-
că aici sânt o mulțime de oameni. Fel de fel. Nu te lua după unu și după altu. Țu de jupân să știi. Ce ți-o spune el e sfînt! M-ai auzit? Stere privise mulțimea zgomotoasă, peroanele înalte și locomotivele învăluite în nori de aburi. Și când au ieșit afară și au dat cu ochii de clădirile cu caturi, luminate de soare, s-au oprit o clipă în loc. Ce de vreme trecuse! Ce știuse el? Păzise oile și boii, la
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
sticlea lumina nopții. Vântul spulbera zăpada. La cumătră, Beghe a găsit lampa stinsă. Au trecut degeaba groapa, la ceferiști. Ocoliră depoul pe niște ulițe strâmte și oarbe. Trenurile se auzeau aproape. Printr-un gard de fier, plin de polei, văzură locomotivele negre, învăluite în aburi fierbinți. - Ia te uită ce de trenuri! spuse țâncul vecinului. Li se făcuse frig, mai mușcară din covrigii strânși în fețele de pernă și o luară la fugă, sunând nucile puține. Plecară pe la alde cuscri. Trecură
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
frumusețe strânge cucoana asta, moartea!... Pe ea ar fi trebuit s-o ia Dumnezeu întîi. Că mă uit cîteodată: ce mașină-i trupu ăsta al nostru! Ți-e milă să strici ceva. Totu-i la locul lui, ca șuruburile la locomotivele dumitale. Păi să vezi creierii, tăticule, să vezi cum stă inima-n dumneata, beregușul, arhitect a fost Dumnezeu! Și-n carnea și-n sângele ăsta e ascuns și binele, și răul. Să putem să știm cum să-l scoatem... Că
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ucenicu, că-i caciolit rău... Codoșul răspunse tîrziu: - -Lo fi lăsat vreo boarfa țuț! El știa. Îl văzuse pe Paraschiv cum o privise toată seara pe gagică și i se făcuse frică. La sfârșitul iernii, se ținea lîftgă Gara de Nord, la "Locomotiva", într-un salon cu becuri electrice și cu parchet pe jos, balul meseriașilor. Aici veneau meșterii din tot Bucureștiul cu nevestele să petreacă și să se veselească. La urmă, spre ziuă, se trăgea tombola și se alegea regina balului, pe
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
fetele și ne-ai vîndut! Ceva scânteia în aerul rece, o ură surdă, stăpânită multă vreme și aprinsă acum ca benzina. Goana după dric și teama din ochii rudelor ațâțau și mai mult femeile și bărbații obosiți. v Trecu o locomotivă în manevră și cantonierul ridică bariera uluit. Convoiul trecu. Dincolo de șina Constanței, drumul iar se strică și goana dricului se mai domoli. Pe aici treceau camioane și căruțe, și zăpada era neagră de noroi și spartă. Se întuneca tot mai
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
astăzi un punct spinos pentru o anumită categorie de psihanaliști freudieni"342. Cu atît mai spinos cu cît adăugăm la lista Marthei Robert și lucrările menționate de noi. Se observă, cred, că nu e vorba de un vagon desprins de locomotivă și pierdut în decor, ci de un tren întreg, bine închegat, care a luat-o într-o direcție cu totul neașteptată. Pentru păcatul de a fi perceput această unitate, și anume legătura dintre "psihologia religioasă" și psihologia mulțimilor (veți vedea
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
Beals, fost președinte al Consiliului de administrație, Harley-Davidson Am cunoscut nu demult un inginer feroviar, conductor de tren. I-am spus că, În copilărie, Îmi plăcea tare mult să-i văd pe mecanici cu fluierul În mână, aplecându-se În afara locomotivei pentru a inspecta șinele din față. „De fapt”, mi-a spus inginerul, „ei făceau altceva”. După care mi-a povestit că adevăratul motiv pentru care se aplecau peste geamul locomotivei nu era să verifice șinele, ci să asculte motorul. „Fiind
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
văd pe mecanici cu fluierul În mână, aplecându-se În afara locomotivei pentru a inspecta șinele din față. „De fapt”, mi-a spus inginerul, „ei făceau altceva”. După care mi-a povestit că adevăratul motiv pentru care se aplecau peste geamul locomotivei nu era să verifice șinele, ci să asculte motorul. „Fiind atât de aproape de mașinăria sa”, a mărturisit el, „conductorul poate detecta cu ușurință dacă ceva nu e În ordine doar cu ajutorul auzului”. Tocmai o astfel de ascultare ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
de toate a unui timp al civilizației citadine, cu peisajele-i caleidoscopice și dinamica specifică, așa cum se vede de altfel foarte bine Încă din notațiile rapide, ca niște clipiri de reclame luminoase, ce Împînzesc textul din 75 H.P.: „Hermetic somnul locomotivei peste balcoane ecuator / pulsează anunț vast TREBUIE dinamic serviciu maritim/.../ pe frînghii cheamă Împărăția afișelor luminoase / cherry brandy vin trans-urban căi ferate /.../ cablogame cîntă diastola stelelor /.../ cortegiu / abstract agenție de schimb transatlantic veștile se / ciocnesc ca la biliard avioane / TSF
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
ochi și timpan, mai trebuie să ai și minte. Iar dacă noi avem minte, să ne întrebăm : de ce crezi că lumea s-a schimbat dintr-odată ? Lumea nu e o bicicletă, să o întorci pe o roată. E ca o locomotivă, are nevoie de mult timp ca să întoarcă. Poate că nu lumea, ci tu te-ai schimbat. Petrache își îngustă ochii, să-l poată privi. Luminile se curbaseră în jurul capului cumătrului ; îi alunecau pe creștet ca niște coji de bostan. Iar
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
pe o pistă imaginară. Continuă să strige, de parcă asta dădea brațelor lui puteri noi : Au înviat motoarele ! Vine apocalipsa, oamenii s-au transformat în mașini și mașinile s-au transformat în oameni ! Armagedon : mașinile gândesc, urăsc și iubesc în locul nostru. Locomotivele regulează pe rupte vagoanele de cale ferată, pistoanele le-o trag cilindrilor, ștecherele așijderea tuturor prizelor din lume... Fierului ruginit îi dă sângele la iveală... Glasul începu să i se gâtuie de efort și tălpile să caute o treaptă de
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
îmbrăcați, țepeni ca la recitare, cu buchețele de flori în mână. Mica fanfară a garnizoanei cânta, de fiecare dată, Marșul lui Radetzky. Tamburul-major, agitându-și bastonul, se străduia să atragă atenția asupra fanfarei ale cărei cazne erau acoperite de șuieratul locomotivei. Când trenul dispărea, se priveau încurcați, ca și cum n-ar fi știut de ce stăteau acolo. Se risipeau în tăcere. Birjarii se trezeau și îi duceau înapoi exact pe cei pe care îi aduseseră. Nimic nou nu se întâmplase. Cu toate acestea
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
alții citeau, alții moțăiau. Din capitală trenul ajungea, în numai două ore, în dreptul orășelului. Socotise că peronul cade pe partea dinspre culoar. Rămase cu privirile fixe, cu palmele lipite de geam, până când ochii îi lăcrimară de încordare. Îl trezi șuierul locomotivei. Era opt fără cinci. Se apropiau. Stimați pasageri, veniți la ferestre. Aici, pe culoar. Ieșiți din compartimente și veți vedea ce n-ați mai văzut vreodată ! Haide, repede, să lăsăm în jos geamurile, fără să ne aplecăm în afară. E
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
și copii. Coridoarele cu ferestre mari, lucitoare ca oglinda. Și capetele bulucite la ferestre, să admire mulțimea pestriță de pe peron. Nerăbdarea cu care pasagerii așteptau apropierea gării lor vechi, ce era evenimentul întregii călătorii. Neastâmpărul care îi cuprindea brusc atunci când locomotiva anunța că orășelul e aproape. Exclamațiile de admirație pentru primirea fastuoasă pe care, fără a coborî, simțeau totuși nevoia să o onoreze. Și elogiile pentru micuța fanfară pe care n-o auzeau, dar ale cărei vigoare și plinătate le percepeau
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
fi fost viața noastră fără trenul de opt, spuse Maca. — N-am mai fi plecat în armată. — N-am mai fi plecat la facultate. N-ar mai fi murit Luca. Nu mai era nimic de adăugat. Pereții se îmbujorară, șuieratul locomotivei se îmbibase în tencuială. — Trebuie să beau ceva, șopti Tili. Ușa se deschise, scoasă, parcă, din țâțâni, și o namilă își făcu loc, cu halbele de bere. — Uită-te la el ! exclamă Tili. Hei, omule, asculți pe la uși... Namila râse
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Groșan, O sută de ani de zile la Porțile Orientului Cătălin Dorian Florescu, Maseurul orb Petru Cimpoeșu, Simion liftnicul. Roman cu îngeri și moldoveni Gabriel Chifu, Relatare despre moartea mea sau Eseu despre singurătate Alexandru Vlad, Curcubeul dublu Nichita Danilov, Locomotiva Noimann Alexandru Ecovoiu, Cei trei copii-Mozart Ioan Groșan, Planeta Mediocrilor Petru Cimpoeșu, Nouă proze vechi • Ficțiuni ilicite Gabriela Adameșteanu, Drumul egal al fiecărei zile ***, Rubik (roman colectiv) Nicolae Breban, Îngerul de gips Stelian Tănase, Maestro V irgil Duda, Ultimele iubiri
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
când eram adolescent, făceam călărie. Când am fost în străinătate cu vaporul, pe mare aproape lină, am constatat cu rușine că am rău de mare. Tot traiectul am stat în cabină, întins pe spate. Un mic șurub dacă lipsește unei locomotive, funcționarea e periclitată. Sunt o mare statuie, fragilă, făcută din porțelan, am nevoie de foarte multă vată ca să nu fiu ciocnit. Pomponescu râse mulțumit de propria lui imagine. Apoi urmă: - În schimb, am descoperit altă însușire pe care n-obănuiam. Ca
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
oamenii consimt să dea în schimb lucruri utile care au de asemenea o valoare. Când există deci mine într-o țară, dacă această țară extrage suficient aur din ele pentru a cumpăra din afară un lucru util, de pildă o locomotivă, ea se îmbogățește cu toate satisfacțiile pe care le poate procura o locomotivă, exact ca și cum ar fi produs-o ea însuși. Întrebarea care se pune pentru ea este să știe dacă cheltuie mai multe eforturi prin primul procedeu decât prin
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
valoare. Când există deci mine într-o țară, dacă această țară extrage suficient aur din ele pentru a cumpăra din afară un lucru util, de pildă o locomotivă, ea se îmbogățește cu toate satisfacțiile pe care le poate procura o locomotivă, exact ca și cum ar fi produs-o ea însuși. Întrebarea care se pune pentru ea este să știe dacă cheltuie mai multe eforturi prin primul procedeu decât prin al doilea. Căci dacă nu ar exporta acest aur, el s-ar deprecia
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
în centru. Astfel lumea e consternată. Cu deosebire între membrii comisiunei internaționale s-a răspândit temerea că, dacă rușii vor înainta, ei vor pune capăt lucrărilor comisiunei. Alte ziare din Viena aduc știrea că guvernul rusesc a comandat cincizeci de locomotive și o mie de vagoane de transport potrivite pentru căile ferate din România. Comanda s-a făcut la Borssig (Germania); dar, cum această fabrică nu le are gata, ea s-a rugat de celelalte companii a-i împrumuta numărul cerut
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
o mie de vagoane de transport potrivite pentru căile ferate din România. Comanda s-a făcut la Borssig (Germania); dar, cum această fabrică nu le are gata, ea s-a rugat de celelalte companii a-i împrumuta numărul cerut de locomotive și vagoane, pentru a le porni îndată spre România. [9 martie 1877] TURCIA ["POARTA A RESPINS... Poarta a respins definitiv cererile delegaților Muntenegrului. Ea consimte a le acorda numai o ușoară rectificare a fruntarielor. Delegații muntenegreni au referit rezultatele la
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
lor. Prima lege introdusă a fost cea din 2 martie 1982,6 o lege cadru, care în primul său articol menționa că va fi adăugită și completată de alte legi. Legea inițială din 1982 a fost ca un fel de locomotivă care trăgea legile ce au urmat vagoanele trenului.7 Până în decembrie 1985, când procesul legislativ a luat sfârșit, vreo 40 de legi și 300 de decrete fuseseră adoptate de parlament și guvern.8 Acestea acopereau chestiuni precum înființarea de guverne
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
libere, ca la Caragiale. La G. Brăescu, ele devin supraaglomerate, mai ales de sărbători. Se călătorește și pe tampoane. Un personaj, Jean Vălimărescu, înnebunește în ajun de Paște, în „simplon”, din pricina stresului provocat de aglomerație. Viteza vehiculului feroviar, tras de locomotive cu abur, nu este prea mare de regulă, deși în anumite cazuri putea depăși 60 de km. pe oră. Totuși, domnul Goe își poate pierde pălăria în curent, iar Mamița pe Bubico, din cauza călătorului nevricos. Abia create pe la 1865, căile
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
regim de generator asincron: una însoțită de recuperarea energiei mecanice, alta - fără recuperarea energiei. 5.7.3.1 Frânarea prin trecerea în regim de generator cu recuperare (suprasincronă) Se va porni de la un exemplu concret. Fie un tren a cărui locomotivă are ca motor principal o mașină asincronă - MA (cu rotor bobinat, de exemplu). La deplasarea pe orizontală a trenului, motorul dezvoltă un cuplu care învinge atât frecările cât și rezistența la înaintare a trenului, viteza menținându-se la o anumită
Maşini electrice/Vol. 3. : Maşina asincronă by Alecsandru Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1660_a_2996]
-
o vară, Valerian, ca să nu lipsească de la o ședință literară ținută la arhondăria mânăstirii Adam a venit de la Tecuci călare pe cal, trecând de-a dreptul peste lanurile de grâne și prin tarlalele de porumb, iar altădată urcându-se pe locomotiva trenului de marfă care venea de la Tecuci la Bârlad. Tot în „Viața Literară”, altădată, însuși Valerian scrie: „Lam cunoscut pe George Tutoveanu în timpul războiului, când după sângeroasa înfruntare ne schimbam ultimele pansamente în spitalele din Bârlad. Odăița de bejenie a
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]