1,747 matches
-
Comandantul Școlii Superioare de Război din Italia, generalul de divizie Liuzi Guydo, îl nota astfel: „mai presus de toate, el este un soldat și un om, în sensul cel mai clar al acestor cuvinte”. În anul 1925 a fost avansat locotenent-colonel. În perioada 1 octombrie 1928 - 1 octombrie 1930 ofițerul a fost atașatul militar al României la Roma. Înapoiat în țară, locotenentul-colonel a fost încadrat la Marele Stat Major, Secția II Informații, și avansat la gradul de colonel. Avansat general de
David Popescu () [Corola-website/Science/307482_a_308811]
-
un soldat și un om, în sensul cel mai clar al acestor cuvinte”. În anul 1925 a fost avansat locotenent-colonel. În perioada 1 octombrie 1928 - 1 octombrie 1930 ofițerul a fost atașatul militar al României la Roma. Înapoiat în țară, locotenentul-colonel a fost încadrat la Marele Stat Major, Secția II Informații, și avansat la gradul de colonel. Avansat general de brigadă, la data de 31 martie 1938, David Popescu a fost numit, de la data de 27 februarie 1939, subșef la Marele
David Popescu () [Corola-website/Science/307482_a_308811]
-
2 la statul major al Diviziei 1 mecanizată (șef de stat major anexa „D”) (1985-1987) și apoi șef al Biroului Operații și Pregătire de Luptă la Divizia 1 Mecanizată (1987-1989). În această perioadă este avansat la gradele de maior (1983), locotenent-colonel (1989) și colonel, înainte de termen (1990). În perioada august 1989 - martie 1990, locotenent-colonelul Mircea Chelaru este șef al Cercetării (informațiilor) la Divizia 57 Blindate. În martie 1990, el a fost trimis de Statul Major General la Târgu-Mureș, unde a organizat
Mircea Chelaru () [Corola-website/Science/302988_a_304317]
-
D”) (1985-1987) și apoi șef al Biroului Operații și Pregătire de Luptă la Divizia 1 Mecanizată (1987-1989). În această perioadă este avansat la gradele de maior (1983), locotenent-colonel (1989) și colonel, înainte de termen (1990). În perioada august 1989 - martie 1990, locotenent-colonelul Mircea Chelaru este șef al Cercetării (informațiilor) la Divizia 57 Blindate. În martie 1990, el a fost trimis de Statul Major General la Târgu-Mureș, unde a organizat și condus intervenția armatei în evenimentele de acolo, reproșându-i-se că nu
Mircea Chelaru () [Corola-website/Science/302988_a_304317]
-
și au fost gata de atac în martie, dar au fost împiedicați să intre în luptă de semnarea păcii. 33 de oameni au căzut în luptă, printre ei aflându-se comandantul primei unități suedeze care i-a înlocuit pe finlandezi, locotenentul-colonel Magnus Dyrssen. Voluntarii suedezi au rămas o sursă de dezacord între suedezi și finlandezi. Dezbaterile din Finlanda în anii imediat de dinaintea izbucnirii războiului dăduseră finlandezilor de rând speranțe pentru un ajutor mai consistent din partea Suediei, așa cum ar fi fost participarea
Războiul de Iarnă () [Corola-website/Science/302312_a_303641]
-
două lucrări de teorie privind infanteria: „Spiritul ofensiv al infanteriei” și „Instructorii recruților de infanterie”. Participă la campania militară din Bulgaria în 1913, iar la 1 octombrie 1913 este numit comandant al Regimentului 30 Vânători de la Câmpulung, cu gradul de locotenent-colonel. Declarația de război a României contra Austro-Ungariei (14/27 august 1916) îl găsește în postul de comandant al Regimentului 2 Vâlcea, și comandant al grupului operativ Olt - Lotru. În ianuarie 1917, Traian Moșoiu a fost avansat la gradul de general
Traian Moșoiu () [Corola-website/Science/302712_a_304041]
-
de Sus, Năsăud și Rodna.33 Ghetoizarea evreilor din oraș s-a făcut sub comanda primarului Norbert Kuales și a șefului poliției, Miklós Debreczeni. În alte comunități ale județului, operațiunea a fost condusă de László Smolenszki, adjunctul de prefect, si locotenent-colonelul de jandarmi Ernő Pasztai. Toți patru participaseră, împreună cu László Endre, la conferința din 28 aprilie de la Târgu Mureș. 32 Pentru alte detalii despre Baia Mare, a se vedea R. Braham, "Genocide", pp. 32-33, 113.123. Vezi și USHMM, Arhive, RG-25004M, rola
Partidul Crucilor cu Săgeți () [Corola-website/Science/302709_a_304038]
-
decolat de pe "Hornet", comandate de colonelul Stanhope C. Ring, au urmat un curs greșit, la 263 de grade, în loc de 240 de grade cum raportaseră cercetașii. Astfel, Regimentul 8 Bombardiere a ratat portavioanele japoneze. Escadronul 8 Torpiloare de pe "Hornet", comandat de locotenent-colonelul John C. Waldron a rupt formația, l-a părăsit pe Ring și a urmat cursul corect. Escadronul lui Waldron a văzut flota japoneză la ora 09:20 și a pornit atacul, urmat de Escadronul 6 Torpiloare de pe "Enterprise", care a
Bătălia de la Midway () [Corola-website/Science/302664_a_303993]
-
muniții. Toate acestea au făcut ca portavioanele japoneze să fie într-o situație extrem de vulnerabilă. Escadroanele de pe "Enterprise" s-au despărțit și au atacat două ținte. Începând cu ora 10:22, McClusky și piloții lui au lovit portavionul "Kaga", iar locotenent-colonelul Richard Halsey Best, comandând trei bombardiere, l-a atacat pe "Akagi" patru minute mai târziu. Escadronul de pe "Yorktown", comandat de Max Leslie, l-a lovit pe "Sōryū". Simultan, Escadronul 3 Torpiloare l-a luat la țintă pe "Hiryū" care se
Bătălia de la Midway () [Corola-website/Science/302664_a_303993]
-
și nu ca rezultat al presiunilor germane. Pentru punerea în aplicare a acestei sarcini, el a ales jandarmeria și armata, în special administrația civilă a armatei, Pretoratul. Șeful Marelui Stat Major al Armatei, generalul Iacobici, a ordonat comandantului Biroului 2, locotenent-colonel Alexandru Ionescu, să pună în aplicare „un plan pentru înlăturarea elementului iudaic de pe teritoriul basarabean prin organizarea și acționarea de echipe, care să devanseze trupele române”. Planul a fost pus în aplicare începând cu 9 iulie 1941. Armata a primit
Istoria evreilor în România () [Corola-website/Science/302660_a_303989]
-
conform celor stabilite de domnii ofițeri”". Reconstituirile militare au fost lăsate în grija cadrelor militare, unele scene din film purtând o pronunțată amprentă a exercițiului de manevră. „Gazeta Ilustrată” îi prezintă chiar și pe ofițerii care au realizat aceste întreprinderi: "„locotenent-colonelul Scărlătescu, căpitan Tomița Dumitrescu și locotenent Aslan”". La reconstituirea scenelor de asalt au participat și consultanți, oameni care cu 35 de ani în urmă luptaseră pe front împotriva otomanilor. Neveridicitatea anumitor scene — mai ales a celor în care nu a
Independența României (film) () [Corola-website/Science/303267_a_304596]
-
și cu soldații din alte culte creștine și cu evreii din unitatea sa. Truman a fost lăsat la vatră cu grad de maior în mai 1919. În 1920 a fost numit maior în Corpul Ofițerilor în Rezervă; a devenit apoi locotenent-colonel în 1925 și colonel în 1932. În deceniile anilor 1920 și 1930, Truman a comandat Batalionul 1 din cadrul Regimentului 379 Artilerie de Câmp, unitate din cadrul Diviziei 102 Infanterie. După ce a fost înaintat la gradul de colonel, Truman a comandat și
Harry S. Truman () [Corola-website/Science/302331_a_303660]
-
satisfacerea nevoii de a împărți onoruri și de a eleva cadre de ofițeri superiori gradului de "Sturmbannführer", pe măsură ce trupele SA au continuat să crească numeric. Devenit simultan și un grad în SS. Gradul de "" era echivalent cu gradul de "Oberstleutnant" (locotenent-colonel) din Wehrmacht (armata germană) și inferior cu o treaptă gradului de "Standartenführer". Însemnele gradului de "Obersturmbannführer" erau cele patru pătrate argintii, așezate paralel, dar ușor rotite în sens orar pe un câmp paralelogramic. Fiecare din aceste pătrate aveau câte un
Obersturmbannführer () [Corola-website/Science/302967_a_304296]
-
Nordiste și îl avansează la gradul de “Provost Marshall” al Regimentului 17. În august 1864 Pomuț cere permisiunea să se întoarcă la Regimentul 15 Iowa, i se aprobă transferul și i se oferă comanda Regimentului, fiind promovat la gradul de locotenent-colonel. Aflat mereu în prima linie, Pomuț a luptat în numeroase bătălii grele. Cu privire la capacitățile militare ale lui George Pomutz în Bătălia de la Atlanta, generalul Walter O. Gresham, comandantul Brigăzii a III-a care cuprindea și regimentul lui Pomuț, a scris
George Pomuț () [Corola-website/Science/299455_a_300784]
-
română la Radio Moscova, unde i-a avut în subordine pe Ana Pauker, Leonte Răutu și Iosif Chișinevschi. În timp ce Ana Pauker s-a reîntors în România îmbrăcată în uniforma sovietică, Valter Roman s-a reîntors pe un tanc sovietic, ca locotenent-colonel în cadrul Divizia Horia, Cloșca și Crișan, constituită din prizonieri de război români aflați în URSS, care au ales să treacă de partea inamicului (crimă de înaltă trădare pe timp de război) sub comanda generalului Mihail Lascăr. A fost decorat în
Valter Roman () [Corola-website/Science/304507_a_305836]
-
conducerea directă a lui Mao Armata Populară de Eliberare a înfometat Kuomintangului apoi au ocupat orașul Changchun. Se crede că cel puțin 160 de mii de civili au pierit în timpul Bătălia de la Changchun, care a durat din iunie până în octombrie. Locotenentul-colonel al Armatei Populare de Eliberare, Zhenglu Zhang, care a vorbit despre asediu în cartea sa" Zăpadă albă, Sânge roșu", l-a comparat cu Hiroshima:"" Pierderile au fost aproximativ la fel. Hiroshima a durat nouă secunde; Changchun a durat cinci luni
Mao Zedong () [Corola-website/Science/304205_a_305534]
-
ales giganticului sublocotenent Legros, francezii reușesc să forțeze marea poartă nordică a castelului Hougoumont și un număr mare de soldați francezi reușesc să intre în incintă, declanșând o sângeroasă luptă corp la corp. Doar grație valorii și curajului comandantului lor, locotenent-colonelul Macdonnell, britanicii reușesc să închidă poarta și să evite pierderea poziției. Dintre francezii pătrunși în incintă, este cruțat doar un toboșar - un băiat care nu ajunsese încă la vârsta adolescenței. Cu toate acestea, complexul era acum încercuit de întreaga divizie
Bătălia de la Waterloo () [Corola-website/Science/304379_a_305708]
-
căzut nici un moment în mâinile francezilor, cei 3 500 de anglo-aliați respingând pe rând atacurile celor peste 8 000 de francezi, atacuri ce au durat 8 ore. În jurul orei 16, castelul era în flăcări, urmare a bombardamentului francez, astfel că locotenent-colonelul Macdonnell, comandantul trupelor ce apărau castelul, primește ordin de la Wellington să își dispună oamenii în zonele neafectate de incendiu și, odată ce se va prăbuși acoperișul, să ocupe mai ales ruinele zidurilor, în interiorul grădinii. Aprovizionarea cu muniții s-a făcut în
Bătălia de la Waterloo () [Corola-website/Science/304379_a_305708]
-
cuprindea 6 baterii de tunuri de 6 și 8 livre și obuziere grele de 24 de livre, sub conducerea colonelului d'Aboville, urmate de artileria pedestră a Gărzii, 4 baterii grele de câte 6 tunuri de 12 livre, sub comanda locotenent-colonelului Drouot. Acestora li s-a alăturat apoi artileria „Armatei din Italia” și piesele grele bavareze de 12 livre. Piesele italiene, 40 la număr, s-au plasat pe dreapta, în fața rezervei de grenadieri ai lui von Liechtenstein, Drouot, cu cele 24-36
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
fost un general francez al perioadei revoluționare și napoleoniene, Mareșal al Primului Imperiu (demnitate acordată în 1809) și "pair" al Franței. Voluntar în regimentul "Médoc-Infanterie" în 1784, Oudinot devine căpitan al unei companii formate la Bar-le-Duc în 1789 și apoi locotenent-colonel în noiembrie 1791. În noiembrie 1793, în urma comportamentului său în bătălia de la Bitche, devine colonel și apoi se remarcă la bătălia de la Haguenau, pe 17 decembrie, când este rănit serios la cap. Pe 23 mai 1794, la Kaiserslautern, se remarcă
Nicolas Oudinot () [Corola-website/Science/312553_a_313882]
-
martie 1944, naziștii au lansat Operațiunea Margarethe prin care trupele germane au ocupat Ungaria. În țară, trupele de ocupație au început aplicarea soluției finale prin deportatea în masă a evreilor în lagărele morții din Germania și Polonia. Pentru supravegherea deportărilor, locotenent-colonelul SS Adolf Eichmann s-a deplasat în Ungaria. Între 15 mai și 9 iulie, noua administrație maghiară sub conducerea primului ministru, generalul Döme Sztójay, sub atenta supraveghere a germanilor, au deportat 437.402 de evrei, dintre care majoritatea cu fot
Ungaria în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/311618_a_312947]
-
eficientă apărare este să păstreze controlul asupra zonelor înalte ale peninsulei. Au existat polemici pe marginea speculațiilor pe tema locului unde va debarca inamicul, și deci pe marginea zonei în care să-și concentreze și ei forțele. Mustafa Kemal, un locotenent-colonel de 34 de ani care cunoștea peninsula Gallipoli, din operațiunile sale împotriva Bulgariei în Războiul Balcanic, credea că Capul Helles (vârful sudic al peninsulei) și Gaba Tepe ar fi cele mai probabile două zone de debarcare. În cazul primeia, Kemal
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
Graves Commission", CWGC) este responsabilă cu dezvoltarea și întreținerea de cimitire permanente pentru toate forțele Commonwealth-ului —Regatul Unit, Australia, Noua Zeelandă, India, Newfoundland și altele. Există 31 de cimitire CWGC pe peninsula Gallipoli: șase la Helles (plus un mormânt solitar al locotenent-colonelului Charles Doughty-Wylie, Royal Welch Fusiliers), patru la Suvla și 21 la Anzac. Pentru mulți din cei morți, și pentru cei care au murit pe vasele-spital și au fost înmormântați pe mare, nu există morminte cunoscute. Numele acestora sunt înregistrate pe
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
este parașutat de sovietici în România, dar nu reușește să ia legătura cu conducerea PCdR. După răsturnarea guvernării antonesciene și constituirea în martie 1945 a guvernului condus de Petru Groza, Doncea a fost înaintat (15 august 1945) la gradul de locotenent-colonel de infanterie. A primit la 18 martie 1950 gradul de general maior - arma artilerie (cu vechimea din februarie 1943). Pentru o perioadă, Doncea a fost membru în Comitetul Central al PMR și viceprimar al Bucureștiului (noiembrie 1947 - februarie 1948). A
Constantin Doncea () [Corola-website/Science/311672_a_313001]
-
de Ofițeri - Trupe de Securitate și apoi ale Academiei Militare din București (1973-1975). În perioada Revoluției din decembrie 1989, maiorul Octavian Chițu a fost șef al Unității Speciale I Securitate București. În decembrie 1989 a fost înaintat la gradul de locotenent-colonel, apoi în anul 1990 a devenit colonel. A îndeplinit funcția de șef de stat major al Comandamentului Trupelor de Jandarmi între anii 1990 și 1999. În această perioadă, a fost înaintat la gradul de general maior - cu o stea (martie
Octavian Chițu () [Corola-website/Science/311763_a_313092]