2,054 matches
-
Și ajunse la concluzia că partea bună a rușinii de noaptea trecută era că măcar nu trebuia să se teamă că o lăsase pe Annette gravidă. În timp ce-și căuta puloverul gros, moștenit de la Yael, zări o insectă mică lucind pe brațul fotoliului. Era oare posibil ca vreun licurici zăpăcit să fi uitat să se stingă cu toate că noaptea se sfârșise? Dar de fapt nu mai văzuse licurici de peste treizeci de ani și habar n-avea cum arătau. Cu șiretenia unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Într-un albastru intens, de parcă marea era suspendată cu susul În jos deasupra Ierusalimului, pe care Îl scălda În voioșia unei grădinițe de copii. Florile de mușcată și de bougainvillaea de prin curți erau roșii ca focul. Gardurile de piatră luceau de parcă fuseseră lustruite. „Nu-i rău, nu?“ se adresă Fima În gând unui oaspete sau turist nevăzut. Lângă cotitura spre cartierul Bait va Gan1 stătea un tânăr În haină militară, cu mitraliera atârnată pe umăr, Înconjurat de găleți pline cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
făcut din carapace de broască țestoasă, Înfipt În șuvițele aurii de pe ceafă. Mergeau Împreună după cumpărături de ultim moment În piața Mahane Yehuda, el cu ghiozdanul În spate și ea cu sacoșa În mână, iar pe unul din degetele sale lucea un inel cu safir. Mirosurile pieței, mirosuri orientale sărate, amărui, acrișoare, Îi umpleau pe amândoi de o bucurie copilărească. De parcă ei doi Încheiaseră un pact secret contra mirosurilor dulci, est-europene, de budinci de casă, ștrudel, pește umplut și compot și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
fleșcăiți, cu pieptul lăsat, cu trupul tău ridicol și greoi. Responsabilitatea e a ta. Dar În ce sens? Băgă o mână În buzunar ca să caute pastilele contra arsurilor stomacale. Dar În locul micii cutii, se pomeni cu cercelul Annettei Între degete, lucind ca fermecat În lumina ce venea din spate, dinspre cameră. Aruncându-l În inima Întunericului, i se păru că aude vocea ironică a Yaelei: — Problema ta, amice! Și răspunse, privind În noapte, cu o voce joasă și hotărâtă: —Corect. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
în neregulă cu vocea mea, am șoptit, nu are nici o legătură cu sexul. Încerc doar să aflu ce s-a întâmplat în seara aceea. Ați vorbit? Sau v-ați culcat imediat? M-am culcat. — Și soția dumneavoastră? Burghezii din Calais luceau mohorâți în lumina slabă. Trebuie să fi costat cel puțin 10 lire. Brațul ridicat al lui Pierre de Wissant putea să scoată ochiul cuiva. —A citit. Obișnuiește să citească înainte să adoarmă. —Vă deranjează? Faptul că citește? Faptul că citește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
femeie mică cu părul alb și rar, așezată în spatele meu, la rând. —Mănâncă lapte și carne. Deci e eretic. Și-a ridicat ochii apoși spre tavan, agitând spre cer un pumn mic, ca de copil. Numărul de pe brațul ei a lucit în lumina de deasupra. — Așa că pedepsește-l cumva. Nu ai pedepsit destul, pedepsește-l acum pentru asta! Femeile din spatele maldărelor de mâncare și-au coborât privirea. Furia și-a pierdut din ardoare și pumnul ei s-a desfăcut. Și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
de somn clipiră peste niște ochi negri ca cerneala. Mi-am ținut răsuflarea. Clipi din nou. Am răsuflat ușurat. Apoi deschise iar gura. Zgomotul făcu pereții să tremure. M-am aplecat deasupra pătuțului. În lumina care intra pe fereastră cuțitul luci, strălucitor și argintiu ca o jucărie. Ochii fiului meu se ațintiră asupra lui. Mânuța se întinse după el. L-am tras înapoi. Soneria sună iar. Cuțitul se balansa deasupra lui. El urla și își întindea corpul mic și furios spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
turnat vinul, ci dintr-un tub de sticlă cu un dovleac, tot de sticlă, la capătul de sus. Țeava o ținea rezemată de umărul drept ba ciul Martin Baumgartner, iar mingea roșie de vin din cucur bă ta de sus lucea ca o bombă. Bășicuțe mărunte alergau Întruna de-a lungul tubului, spărgîndu-se repede. Baum gar tner oprea vinul cu degetul mare, pecete la capătul de jos al țevii, iar cînd Îi dădea drumul, valul umplea Într-o secundă paharul, făcea
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
mai Însemnată personalitate cu rădăcini În Ardud și prima În ordine cronologică. — Credeți că, dacă era s-ajungă papă..., Îndrăzni un localnic. — Dărîmați-o, arătă nervos udemeristul către statuie, dați-o jos mîine. Baszom!... Numai că pe trotuar trecea și tanti Luci, În plasă cu două pîini, o litără de pălincă, o tablă de slană și o sticluță cu mir luat de la altă biserică. Nu se putu abține să nu se bage-n vorbă: Nu-i frumos, domnu’, a scăpa vorbe așa
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
o tablă de slană și o sticluță cu mir luat de la altă biserică. Nu se putu abține să nu se bage-n vorbă: Nu-i frumos, domnu’, a scăpa vorbe așa spurcate lîngă sfînta biserică, nu-i Îngăduit! — Lasă, tanti Luci, du-te cu Dumnezeu! interveni un con silier. — Ba nu las nimic! Să nu creadă domnu’ că, dacă-i de la București, poate sudui unde și cînd Îi vine lui, Înțelesu-m-ați? Degeaba i-a explicat udemeristul că statuia Îl
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
să-l lase acolo pe omul ăla sfînt, că, dacă-i În curtea bisericii, a lucrat cu Dum nezeu, nu ca toți bucureștenii, cu politica. Zadarnic a căutat oaspetele să dea lămuriri că el e cu Uniu nea Maghia rilor, Luci nu și nu: — Tăți sînteți la fel și p-o mînă: niște politicărași mincinoși! Lăsați-ne nouă omu’ cela de piatră să rămîie la locul lui... Vezi că nu știi, tanti Luci, se băgă În vorbă alt con silier, aia
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
că el e cu Uniu nea Maghia rilor, Luci nu și nu: — Tăți sînteți la fel și p-o mînă: niște politicărași mincinoși! Lăsați-ne nouă omu’ cela de piatră să rămîie la locul lui... Vezi că nu știi, tanti Luci, se băgă În vorbă alt con silier, aia nu-i piatră, e bronz! — Rău Îi că nu-i aur! Da’-i bine că are o sabie-n mînă, mintenaș l-a Învia Dumnezeu cu ea cu tăt de v-a
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
de poezie vor să găsească în ea chiar poezie, conform regulilor jocului. Iar în cartea lui Grigore Șoitu nu vor găsi, decât foarte rar, și anume atunci când autorul descrie o situație care prin ea însăși emoționează: „motorina umpluse șanțul / uleiul lucea în soare / tu erai prinsă / într-o ambulanță cu / girofar albastru / în tine locuia miruna / cu trei luni înainte / de a se naște / era o zi superbă / un alt septembrie / iar toate erau la locul lor neclintite / am ajuns la
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
creaturi ce se fugăreau pe lângă el Într-o Împrejmuire cu gard de sârmă. Apa dintr-un furtun curgea limpede și plăcută peste păsatul sau mălaiul galben, pătându-l În portocaliu. Micile animale, deși grase, erau sprintene; erau durdulii, blana le lucea, opulentă și densă. Acestea erau nutrii. Blana lor făcea căciuli purtate În zonele cu climat rece. Haine pentru doamne. Domnul Sammler, simțindu-și fața roșie sub soarele Galileii, Îl interogase pe acest om. Cu vocea lui gravă de călător distins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
colonie, pudră de față. Și totuși de-a lungul râului, primăvară timpurie, primul kaki - câteva săptămâni de soare, de căldură, și Manhattanul urma (scurt) să se alăture continentului nord-american la o zi de verde de pe vremuri, opulență plușată, lustrul anotimpului, lucind, palid, ca de rouă, mere pădurețe În floare, albe ca sângerul, roze. Apoi picioarele oamenilor s-ar umfla de căldura aceea, și la Rockefeller Center cei ieșiți la plimbare s-ar așeza pe lespezile lustruite de lângă lalelele sădite și tritoni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
putut duce omenirea În sus o duceau În jos. Pentru scopuri mai bune În viață, puține erau disponibile. Teroarea de sublim smintea toate mințile. Capacități, impresii, viziuni comasate În ființe umane de la Începutul Începuturilor, poate de când materia pentru prima dată lucise de grăunțe de conștient, erau strâns legate În general de vanități, negații și dezvăluite doar În indicii și cifre amorfe mâzgălite pe ferestrele magazinelor condamnate la demolare. Toți firește erau Înspăimântați de viitor. Nu de moarte. Nu de acel viitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
fu injectată cu mult Înțeles. Sammler Își dădu seama ce se Întâmpla. Feffer se prefăcea că se abține să spună ceva, dintr-o delicatețe pe care n-o avea, o informație pe care abia aștepta să o dea. Nerăbdarea Îi lucea pe față. În ochi. Pe buzele pregătite. — La ce te referi? — Mă refer de fapt la un anume om de știință hindus. Cred că numele lui e Lal. Cred că acest Lal este un lector invitat la Columbia University. — Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
culorile amorului, una din ele Începând să se vaiete puțin, cealaltă să respire greu și să se Înroșească. Transformându-se Într-o femeie Între două vârste - o femeie de serviciu. Franjuri de-un negru lucios Înălțându-se În jurul fetelor, iarba lucind de cordită. Și alte lucruri, la fel de ciudate, se Întâmplau. Părintele Newell, corespondentul iezuit, era acolo. Purta ținuta completă de război a soldaților din jungla vietnameză - petele și dungile galbene, negre și verzi ale hainelor de camuflaj. Trimis de un ziar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
pârț epocal scăpat de bunica dinspre mamă; Șerban Foarță compune un album în minunate versuri pentru Ariadna și Paulina; Gheo își descoperă hâtru ca un moșulean jokerul din careul de ași: un stră-străbunic cu America-n sânge; Florin Lăzărescu și Luci Teodorovici jonglează ca niște maeștri vestiți ai râsului (cu nod în gâtă, și-și descriu bunicuțele cele aprige. La urmă de tot, cu voia dv., hop și eu cu o poveste mai tristă, care se chema Roman și-a ajuns
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
Călăreții de Neamț coboară ca volbura de munte asupra spahiilor. Care nu se pot mișca din cauza vântului. Și un călăreț. - Iarăși?... - Iarăși. Un călăreț cu doi cai. Se apropie repede, la galop mare. Caii sunt Încărcați de arme. - De unde știi? - Lucesc În soare. E Îmbrăcat În uniformă de achingiu. Nu. Căpitan de achingii. Tu m-ai Învățat să deosebesc uniformele. Neagră, fireturi albe, turban alb. - Da... dar n-are nici un sens... spuneai că achingii s-au oprit, că Apărătorii șarjează, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
oameni fără să fie atins, mânuind cu două mâini o sabie ciudată, sărind din loc În loc, atacând În toate direcțiile, rotindu-se, aducând moartea cu fiecare mișcare. Și totuși, era un om. Avea cămașă albă. Pantaloni negri. Centură. Arme care luceau din când În când. Alexandru construia, din fragmente, portretul. Părul lung, căzut până la umeri, desfăcut poate dintr-o coadă legată la spate. Fără chip. Fără anatomie. Fără oase. O făptură de fum, care se mișca asemeni vântului, dispărea, reapărea, despica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Înțelese. Scoase arcul de la spate și puse săgeata. Cele două săgeți porniră În aceeași clipă. Turcul căzu, străpuns În inimă de săgeata lui Pietro. Dar apucase să lanseze săgeata ucigașă. Oană Îi privi traiectoria, ca pe un blestem. Vârful ei luci umed În lumina roșiatică a soarelui care cobora peste păduri. Săgeată otrăvită... gândi căpitanul, paralizat. Secundele deveniră largi, ca niște catedrale. Săgeata traversă Încet văzduhul, coborând spre pieptul lui Ștefan. Oană văzu saltul lui Ștefănel și coborârea precisă a săgeții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Carevasăzică, ești și tu printre cei mai buni prieteni ai președintelui? a râs ea și a ridicat o mână ca să-și dea la o parte o șuviță care-i cădea peste ochi. La Încheietura mâinii avea un ceas argintiu care lucea discret. Adam a ridicat din umeri. Nu-i prea venea să creadă că steaua asta de cinema era Z, Însă vocea era a ei, râsul gâlgâit tot al ei. Ea era! — Nu-i așa că-i groaznic? a exclamat ea aproape
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
De când nu mai exista, ne lipsea aproape dureros; exemplar, însă, nu a ajuns să fie. Curând după atentat am fost lăsați la vatră. La magazia de haine și la aceea de unelte am predat uniforma deloc elegantă și cazmaua care, lucind ca oglinda, a fost prezentată pentru ultima oară la apelul festiv. După aceea ne-am auzit cântând cântecul specific detașamentului de muncă al Reich-ului: „Brun precum glia e veșmântul nostru...“ Din nou în civil, mi-era rușine de genunchii mei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
fiecare sâmbătă să ne spovedim. Încă mai credeam în iad și știam destule păcate. Drumul de la gospodăria țăranilor până la școala din sat nu a lăsat nici o urmă. Și nici alte lucruri nu prea au mai rămas. Totuși, văd nenumărate muște lucind colorat pe pereții cu faianță albă ai bucătăriei țărănești. Celor mai grase dintre ele li se putea face ceva ce văzusem acasă la un coleg de școală, a cărui dragoste pentru animale nu cunoștea granițe: de trupul muștei puteai lipi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]