314,502 matches
-
care decidea orice mișcare în politica externă și al cărui scop era să promoveze revoluția, să ajute forțele comuniste prietene din orice țară a lumii. Descoperind anvergura acestei mișcări, am fost impresionat până și eu, pentru că nu exista țară din lume (excepție, probabil, Antarctica) în care să nu fie create propriile organisme de partid, mase de manevră (fie ele numite "socialiste" sau "comuniste", contează mai puțin), fiind antrenate, dotate, pregătite pentru revoluție și, în cele din urmă, convinse să înceapă revoluția
Vladimir Bukovski în România by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/14455_a_15780]
-
revoluția". Declarativ, lagărul socialist "lupta pentru pace", în realitate organiza lovituri, organiza terorismul și pregătea "planurile amănunțite de începere a campaniei teroriste în Orientul Mijlociu"; conform documentelor, campania teroristă are "ca punct inițial Israelul, apoi SUA și aliații lor din întreaga lume". Toate acestea rezultă din "raportul din 1974 înaintat de Andropov Comitetului Central și aprobat, în cele din urmă, de acesta". Iată așadar unde se află originile terorismului modern care a culminat cu antentatele din 11 septembrie 2001. Și toate aceste
Vladimir Bukovski în România by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/14455_a_15780]
-
lui Nietzsche este una pe care ar fi putut-o spune numai un nevăzut martor ocular ce ar fi asistat la întregul proces prin care filosofia lui Nietzsche s-a născut, a căpătat formă și s-a făcut cunoscută în lume. Viața lui Nietzsche a fost un adevărat "teren de probă pentru gândirea lui. Eseul a fost șpentru elț un mod de viață." (p. 28) Aceasta e una dintre ideile centrale în jurul cărora cartea lui Safranski se articulează, și grație căreia
...doi diavoli s-au întâlnit și ședeau de vorbă by Costică Brădățan () [Corola-journal/Journalistic/14447_a_15772]
-
nu zic, pur și simplu "inventăm" - pe noi înșine. Iar Nietzsche a înțeles acest lucru destul de timpuriu și l-a prețuit atât de tare că a sfârșit prin a face din el una din trăsăturile distinctive ale raportării sale la lume: "Auto-configurarea prin limbă a devenit o pasiune pentru Nietzsche. A delimitat stilul unic al filosofiei lui, ceea ce a estompat demarcația dintre descoperire și invenție. întrucât el considera filosofia ca fiind o operă de artă și literatură constituită în sânul limbii
...doi diavoli s-au întâlnit și ședeau de vorbă by Costică Brădățan () [Corola-journal/Journalistic/14447_a_15772]
-
nietzschenă majoră: anume, estetismul lui întemeiat ontologic, ideea că întrebarea fundamentală asupra existenței - inclusiv existența omenească - este dacă ea e justificată sau nu din punct de vedere estetic. Mai precis, cum zice el însuși în Nașterea tragediei (§ 5): "Existența și lumea sunt justificate, în chip etern, doar ca fenomen estetic." Ridicată chiar în prima lui scriere filosofică, aceasta e o chestiune ce va rămâne într-un fel sau altul centrală tuturor operelor sale ulterioare și va trece drept o pecete inconfundabilă
...doi diavoli s-au întâlnit și ședeau de vorbă by Costică Brădățan () [Corola-journal/Journalistic/14447_a_15772]
-
copleșit de voința de a dansa, Nietzsche și-a scris capodopera: Nașterea tragediei." (p. 58) A ceda "voinței de a dansa" e, într-adevăr, un gest ale cărui curaj și măreție nu sunt, mă tem, moneda cea mai curentă în lumea academică. După ce cartea a fost publicată, Ritschl, unul din foștii lui mentori, unul dintre aceia care îl sprijiniseră pe Nietzsche "fără rezervă", a numit lucrarea o "spirituală pălăvrăgeală la beție" (p. 83). Cu toate acestea, cea mai simptomatică reacție a
...doi diavoli s-au întâlnit și ședeau de vorbă by Costică Brădățan () [Corola-journal/Journalistic/14447_a_15772]
-
în frunte cu Ion Caraion, Tudor Teodorescu-Braniște, Mircea Alexandru Petrescu, Călin Popovici, Alexandru Talex (în Jurnalul de dimineață), Vladimir Streinu, Șerban Cioculescu, Constant Tonegaru (în Dreptatea), într-o anumită măsură Tudor Arghezi și Barbu Brănișteanu (în Adevărul), Camil Petrescu (în Lumea și Contemporanul) și Al. Philippide (în Semnalul și Revista Fundațiilor Regale), au reușit să inducă, așa cum arată Vasile Igna, "în opinia românească, o viziune completamente opusă orientării oficiale, promotoare a unanimității, a "sensului unic" și a atotputerniciei noului realism, socialist
O recuperare de conștiință by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14430_a_15755]
-
în nici o dimensiune de hârtie. Chiar stau și mă întreb de-s zdravăn, de vreme ce și-acum mă cuget cum e mai corect spus: "nu poate" sau nu "nu pot" fi desenați... Păi, dacă nici un acord nu-mi mai iese ca lumea, e clar că ceva nu-i în regulă. De-ar fi fost altminteri, aș mai fi ținut oare să fiu, neapărat, poet suprarealist și să mă declar romancier umorist? - Cum se numește cartea pe care nu ați scris-o, sau
Vlad Mușatescu: "Nenorocirea-i că prea m-am avut bine cu mai toți criticii literari de vază..." by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/14440_a_15765]
-
amărășteni, triști și debusolați. - Cum stați cu mult-pomenita literatură de sertar? - Stau! Am fișe pentru două volume de Memorii aproximative, note pentru romănelul umoristic Tanti Ralița Daram Istanbul. Însă le las să mai pritocească, pân' ce vor dispărea pitecantropii din lumea editorială... - A existat un moment în care v-ați dat seama că sunteți scriitor umorist? - Numai unul? Am știut și am crezut că sunt umorist, încă din vremea când scriam versuri suprarealiste (aproximativ 1940), gen "Balada pasagerului care s-a
Vlad Mușatescu: "Nenorocirea-i că prea m-am avut bine cu mai toți criticii literari de vază..." by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/14440_a_15765]
-
a-ncercat taică-meu să-mi schimbe opiniile. Bătând la mine ca la făsui!... - În ce relații ați fost de-a lungul timpului cu critica literară și, în general, ce părere aveți despre criticii literari și despre rostul lor pe... lume? - Excelente! Și am și o părere excelentă despre domniile lor. Indiferent ce și cum scriu despre mine... - V-ați simțit vreodată exilat din viață drept pedeapsă că nu ați dus la capăt ce v-ați propus la un moment dat
Vlad Mușatescu: "Nenorocirea-i că prea m-am avut bine cu mai toți criticii literari de vază..." by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/14440_a_15765]
-
lui. Unii-s directori, alții milionari. - Iubiți oamenii, ca posibile personaje ale operei dumneavoastră? - Cum să nu? Ar mai exista ceva din opera mea, hai, că mă dau și mare, pomenind despre "opera" personalității subsemnatului, de n-ar fi existat lumea ce mă înconjoară? - Din ce mediu vă place sau vă convine să vă alegeți eroii cărților? - Din orice mediu. Iar în ultima vreme parcă m-ar tenta și viața parlamentară. Care-i mai plină de chestii oculte, decât găsești în
Vlad Mușatescu: "Nenorocirea-i că prea m-am avut bine cu mai toți criticii literari de vază..." by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/14440_a_15765]
-
s-a născut cu numele de Sandra Brown... - Cât v-a costat și cât ați... beneficiat pentru că vă numiți Mușatescu? - Absolut nimic. Tot așa cum nea Tudorică Mușatescu își făcea iluzii că suntem neam de Mușatini, la fel și-a închipuit lumea că-s urmașul direct, în materie de dramaturgie al titanicului meu unchi. Ei, bine, teatrul m-a atras totdeauna numai ca spectator, și nicidecum în calitate de producător. Visul meu, de-o viață, era s-ajung un poet de dimensiuni cosmice. N-
Vlad Mușatescu: "Nenorocirea-i că prea m-am avut bine cu mai toți criticii literari de vază..." by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/14440_a_15765]
-
moldovenești, limba arhaică, stări de lucruri postcomuniste s.a.m.d., iar personajele lui sunt, în special, studenți naivi, gazetari și țărani din satele marcate puternic de mentalitatea și aberantele reforme comuniste peste care, acum, s-au așezat kitchos și elementele lumii capitaliste. Studenții îmbrăcați țipător, atât de contrastant cu cenușiul vieții din sătucul înglodat în noroi, și căutând o nuntă care s-a amânat fără știrea lor par desprinși din filmele lui Kusturica. Anatol Moraru surprinde foarte bine și potențează stilistic
Un basarabean... târgoviștean by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14460_a_15785]
-
sociale, întrucît întreaga obște românească e pîndită de primejdii catastrofice). Paginile de față, mărturisește autoarea, sînt scrise despre și pentru alții". Ceea ce nu e un tendenționism, ci o firească ieșire din postura egotică a creatorului, o joncțiune a acestuia cu lumea în momente de cumpănă. Nu altminteri a procedat E. Lovinescu, militant atunci cînd era nevoie, într-un fel ce depășea decorul confortabil al camerei sale de lucru. Ființa omului de litere își dezvăluie o față socială, capabilă de solidaritate. Diaristul
Un jurnal est-etic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14463_a_15788]
-
producție. Și atunci? Din moment ce, din start, producătorul știe că nu are cum să-și recupereze banii investiți în acel produs, operația intră mai degrabă în zona "sponsorizării" sau a "mecenatului" decît în aceea a industriei cinematografice. Așadar, dacă oriunde în lume o comedie comercială de succes înseamnă, cel puțin, o afacere profitabilă, la noi Garcea... nu are nici măcar această scuză. Filmul nefiind făcut pentru bani, înseamnă că e făcut "de amorul artei", de cineva care a avut acești bani și a
Pentru un revelion la Budapesta by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14474_a_15799]
-
pe ruși (după ce vor fi anihilat/pacificat/ înghițit tot ce vor fi vrut, din Cecenia până în Moldova, cu Ucraina cu tot) intrând, în stilul lor lipsit de inhibiții, în N.A.T.O. Și n-ar fi exclus ca, odată pătrunși în lumea civilizată, să le demosntreze occidentalilor că N.A.T.O. e prea mare și c-ar fi nevoie de-o dublă comandă: una la vest și alta la est. Iar ei și-ar asuma, generoși cum îi știm, conducerea N.A.T.O.-ului
Omagiu lui Václav H. by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14482_a_15807]
-
că nu lasă în urmă o țară mai rea decât a preluat-o. Pe vremea Revoluției de catifea de la Praga visa la un univers în care "vocile poeților să fie la fel de puternice ca și vocile bancherilor". Astăzi știe că o lume intrată pe mâinile poeților nu s-ar "transforma brusc într-un poem". Dar mai știe că nu merită să trăiești într-o lume fără poeți. (Păunescu, stai liniștit: nu la tine se gândea!) A, și încă ceva: conferința lui Havel
Omagiu lui Václav H. by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14482_a_15807]
-
univers în care "vocile poeților să fie la fel de puternice ca și vocile bancherilor". Astăzi știe că o lume intrată pe mâinile poeților nu s-ar "transforma brusc într-un poem". Dar mai știe că nu merită să trăiești într-o lume fără poeți. (Păunescu, stai liniștit: nu la tine se gândea!) A, și încă ceva: conferința lui Havel se numește "Bun-rămas politicii". Măcar titlul acestui testament de-ar ajunge sub ochii guvernanților români! Pentru că nu doar râia, dar și gesturile pot
Omagiu lui Václav H. by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14482_a_15807]
-
să-l scot de acolo pe Regăsit, dar m-a scuipat. Era stresat rău. Partea interesantă a început a doua zi cînd, aflînd ce am pățit, toți prietenii ne-au povestit cazuri asemănătoare întîmplate lor sau unor apropiați. Numai în lumea literară, autori necunoscuți au jefuit destui autori cunoscuți: pe Constantin Abăluță (tot după ce luase premiul Asociației; să fie o coincidență, sau aneii ăștia au informatori "culturali"?), Lygia și Gellu Naum (de trei ori!), Horia Patapievici, Alex. Ștefănescu, Micaela Ghițescu, Ioana
Aneii papagali by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/14473_a_15798]
-
lui Luther (protestantismul, care a dus la afirmarea statelor naționale, a spiritului laic și a umanismului, deschizând calea modernității, spre libertatea individuală și drepturile omului), 1848 etc.; prin locuri simbolice (precum, de exemplu, Dunărea: frontieră istorică și culturală, liant între lumi, axa de circulație a Mitteleuropei, coloana vertebrală a monarhiei dunărene care "reușise să făurească o cultură comună, bazată pe împrumuturi din lumea occidentală, cea latină și cea germanică, din tradițiile naționale, dar și din Balcani"); sau "momentele cotiturii de sine
Misterioasă și ademenitoare by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14478_a_15803]
-
și drepturile omului), 1848 etc.; prin locuri simbolice (precum, de exemplu, Dunărea: frontieră istorică și culturală, liant între lumi, axa de circulație a Mitteleuropei, coloana vertebrală a monarhiei dunărene care "reușise să făurească o cultură comună, bazată pe împrumuturi din lumea occidentală, cea latină și cea germanică, din tradițiile naționale, dar și din Balcani"); sau "momentele cotiturii de sine ale conștiinței europene", precum crearea unui calendar unic, a sistemului metric, a imaginarului comun, a conștiinței demografice... Numeroase "cuvinte și lucruri", categorii
Misterioasă și ademenitoare by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14478_a_15803]
-
Introducere în opera lui Miron Costin (1976), Ion Barbu. Poezie și deziderat (1981) și, mai ales, cele două volume din Istoria poeziei românești (1982; 1984) - plasînd acest excepțional Bacovia într-o nemeritată umbră: cu atît mai mult cu cît multă lume folosește cartea lui Mircea Scarlat și prea puțini se mai obosesc s-o citeze, fie și la "bibliografia generală". Deși despre Bacovia s-a scris poate mai mult decît despre oricare alt poet din perioada modernă a literaturii noastre, lirica
Noul și adevăratul Bacovia by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/14464_a_15789]
-
vremii ("nu o știa pre ea", "pe mine mă știe el"), plasînd-o în cadrul mai larg al unei discuții despre anumite libertăți ale topicii românești. Pentru autor, topica fixă din franceză e de-a dreptul un defect: "Cu toate acestea, cîtă lume n-a admirat propoziția franțuzească zicînd: ce logică minunată: subiect, predicat și regim; iaca asta înseamnă limbă perfectă! Pe cînd în realitate este o neiscusință a limbei franceze de a-și lăsa propoziția țintuită într-un calup de care nu
"Pleonasmul legiuit" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14495_a_15820]
-
cazul său) un deziderat. Ca să nu rămână doar o frumoasă utopie, criticul ar trebui să nu dea niciodată mâna cu un scriitor sau cu alt critic, să nu aibă nici prieteni, nici dușmani printre confrați. Ar trebui să trăiască în afara lumii literare. Ceea ce e imposibil și, până la urmă, nerecomandabil. Așadar, dacă poți găsi noduri în papura celui cu care nu ai nici o afinitate, ești obligat să le cauți cu tot dinadinsul și la cel pe care-l descoperi asemănător ție sau
Mizantropul bine temperat by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/14467_a_15792]
-
răspunde: din fericire, da; alții: din păcate, este. Și unii și alții își dispută la mustață atitudinea, cei care văd jumătatea plină a paharului fiind într-un relativ echilibru cu cei ce văd jumătatea goală. Cineva spunea însă că doar lumea materială se bazează pe echilibru; lumea morală - pe echitate. Echilibrul devine astfel o virtute ursuză și întunecată, opunându-se formal noțiunii de înțelegere (cu sensul de apropiere întru refacere). Atunci când optimiștii, pe de o parte, și pesimiștii, pe de alta
Plictiseală generalizată by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14501_a_15826]