2,406 matches
-
-mi anunț "jumătatea", care la aflarea veștii nu mai știa ce să facă de bucurie. Am stat ore în șir tot făcând la planuri, ce luăm, cum ne pregătim, ce facem cu apartamentul, cu mașina etc. Considerând că aceste aspecte lumești le vom rezolva cum se cuvine, au început telefoanele, mai întâi la rude, apoi la prieteni și cunoștințe și în ultimă instanță la "dușmani", ca să-i punem pe frigare. La sfârșitul lui noiembrie 1992, într-o dimineață geroasă și urâtă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
urâte, vechi, nefuncționale, cumpărate la mâna a doua de la un evreu român din Montevideo, tipul clasic de harpagon, creionat și de Shakespeare în Shylok, "Neguțătorul din Veneția". Predecesorul meu, un bun diplomat, cu experiență și "vechime" la Montevideo, lăsase "treburile lumești" ale misiunii pe seama administratorului, care, la cele peste 100 de kilograme ale sale și la clima uruguayană caldă, nu prea era atras de reparații, zugrăveli, modernizări, ci mai degrabă de pasiunea sa gastronomică... șoric bine stropit zilnic de excelentele vinuri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
inventat pentru el o nouă formă de adulare. Cele care îl înfățișau drept cel dintâi potentat al pământului, Agamemnon al regilor etc., ajunseseră să-l blazeze, prin urmare Doamna de Krüdener n-a mai scos un cuvânt despre puterea lui lumească, ci de puterea mistică a rugăciunilor sale. Puritatea sufletului său le dădea o forță pe care n-o putea avea nici un muritor, pentru că nici unul nu avea a se împotrivi atâtor ispite. Biruindu-le, se dovedea omul cel mai virtuos și
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
stofă de așa ceva, nici o pasăre, deși are cioc de pasăre; nu este un om rău, deși ar vrea să fie; în el toate sunt puține în afară de vanitate; nu mai este un laic, dar nu este preot cu adevărat. În viața lumească a râvnit zadarnic la tot atâtea căsătorii, câte pălării de cardinal sunt râvnite în Bise rică. Nu este bun, dar are o fire blândă; spirit confuz și vid, nu știe nimic, întrezărește totul, nu este activ, dar se află în
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
opera este privită : „simț enorm și văz monstruos”. Lucian Pintilie în De ce trag clopotele, Mitică ?, sinteză filmică a operei caragialiene, ni-l propune ca motto și totodată ciclopic ochi al camerei prin care o percepție hipertrofiată sesizează abnormul și caricatura lumescului autohton. Contextul care o validează generează un anumit orizont interpretativ de care ne vom ocupa. Putem spune însă că nu putem aprecia fraza în context decât ca pe un artificiu retoric menit să sublinieze starea de exasperare și de revoltă
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
parte din formularistica ministerială. Ceea ce sare în ochi numaidecât este ortografierea cu majuscule a propriului nume, numele înregistrat în toată magnitu- dinea sa. Lefter a devenit Eleutheriu printr-o metanoia care scapă ochiului profan, așa cum călugării își aban- donează numele lumesc pentru a primi numele unui al doilea botez, un nume consacrat de sfânt sau de mucenic. Există un papă care poartă acest nume, Papa Eleuteriu (Eleutherius), între anii 174/175-189, martir conform tra- diției și sărbătorit la data de 6
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
trecute la bisericile ortodoxe din cele două Cârțișoare. Noi însă, în acest context reținem deocamdată numai una: «Să se știe, de cându au muri(t)u Domnul Teleki la a(n)lu 1778» S-a săvârșit atunci, vasăzică, din cele lumești unul din proprietarii Cârțișoarelor, cel mai rău și cel mai ticălos pe care-l consemnează cronicele și pe care memoria colectivă a satului nu reușește să și-l scoată din minte nici acum după mai bine de două sute de ani
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
înainte ca ele să fi fost concepute! Al patrulea scriitor, cunoscutul prozator J. B. Coren, a cărui moarte a fost precizată în Dicționarul selectiv, așteaptă acum înfrigurat data de 30 octombrie 2016, data la care Zimberlan i-a proorocit sfârșitul lumesc. Și, odată cu el, toată lumea este curioasă, iar poliția este cu ochii în patru. Deocamdată, J. B. Coren se simte bine și ca să-i facă în ciudă lui Zimberlan și-a programat lansarea publică a noului său roman pentru data de
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
adevăratele probleme ale societății În care trăiau. De ce, adică, să-și bată capul tovarășul „X” că, spre pildă, țigările „Amiral” se dădeau „pe sub mână” și la suprapreț când dușmanii occidentali stăteau la pândă urmărindu-i toate mișcările, inclusiv pe cele lumești, de dimineață, din toaleta de la bloc sau de la closetul fetid din fundul curții?! Trebuie să recunoaștem că pe atunci cetățenii aveau parte de „acțiune” și fără a se duce la cinematograf s-o vadă pe cârpa albă a ecranului. Cu toate că
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
cumpărătorului: atingerea, probarea articolelor sau alți stimuli senzoriali mulțumirea imediată interacțiunea socială Observați cât de puține au aceste elemente în comun cu achiziționarea planificată a unor bunuri. Dar au multe în comun cu aspectele senzoriale ale shopping-ului, cu plăcerile lumești care ne mulțumesc atât de mult, dar care nu pot fi obținute de pe internet. Datorită atenției mass-mediei și faptului că apreciem atât de mult tehnologia, mulți comercianți au apelat la comerțul online, fără să știe prea bine ce fac. Unii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1868_a_3193]
-
POLTAVEI” „Toate ale noastre era pline de săltări, pline de duhovnicească bucurie, și de inimă bună încunjurate, iar acum toate acelea s-au întors întru nemângăiată măhniciune și plângere. Pentru ce oare? Pentru că ne-am păgubit și de niscareva lucruri lumești? Oare de bani oarecare? Oare de moșii? Ba nu nicidecum. Ci de o comoară neprețuită, de un odor ca acela, de carele toată lumea nu-i era vrednică, de luminătorul [f. 34] nostru cel strălucit și, în scurt, de preamilostivul și
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
Avem cu mult mai mult a ne teme dinlăuntru, decât din afara Bisericii. Împotriva întăririi și a reușitei noastre, piedicile sunt mult mai mari din partea bisericii, decât din partea lumii. Divizări și chiar disensiuni amare, care ar face de rușine orice comunitate lumească, sunt ceva obișnuit în biserici, deoarece se depune prea puțin efort pentru a ține sub control simțămintele greșite și pentru a reprima orice cuvânt de care Satana poate profita... O casă învrăjbită împotriva ei însăși nu poate rezista. Învinuirile și
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
sării care și-a pierdut puterea de a săra. Multe dintre activitățile și lucrările cu care biserica se laudă în prezent sunt o urâciune înaintea lui Dumnezeu. Însă niciunul din cei dedați vreunui fel de înșelătorie, vreunei forme de nebunie lumească, nici vreunui fel de ușurătate, standardelor duplicitare, nici vreunei forme de senzualitate nu va supraviețui flăcărilor viitoare. Dumnezeu urmează să trimită un stol de păsări la geamurile fiecărei încăperi și în orice loc în care lucrătorii și credincioșii obișnuiți se
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
fundament al fundamentelor îmi modifică poziția în lume, atitudinea în raport cu ea. Întărește încrederea mea de fond și concretizează încrederea mea în Dumnezeu. Desigur, presupune unele consecințe: să-mi conștientizez responsabilitatea față de ceilalți și de mediu, să mă dedic obligațiilor mele lumești cu intensă seriozitate, maximă speranță și realism. Dar presimt deja o obiecție: povestirile miracolelor Bibliei sunt o permanentă piatră de scandal, complet ireale și inacceptabile pentru un om de știință? Mai putem crede în miracole azi? Nu sunt om de
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
săraci care se roagă cu toata ființă, cu inima întreaga, cu mintea și trupul. Trupul se nevoiește la rugăciune, inima se sfâșie în durere și lacrimi fierbinți țâșnesc din ea. Iar mintea-i la Picioarele Domnului. Descătușat de toate cele lumești și legat de cele cerești care nu se prea văd, ci doar cu ochii sufletului poți vedea. Să ne dea Bunul Dumnezeu acea dragoste și credința de care avem mare nevoie toți. De multe ori mi se frânge inima și
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
și - aș putea spune - exotică, care o caracterizează. Simplă și totuși bogată. Frumoasă, dar curioasă. Aproape lipsită de expresie și totuși extrem de expresivă, această statuie spre care te înalți și cu care te întâlnești aflându-te datorită ei deasupra celor lumești, îți rămâne pe veci întipărită în suflet și minte. Am stat în fața ei cât am vrut, nefiind presați de nimeni, căci nimeni nu se afla prin preajmă, și după ce am părăsit-o am descoperit camera de rugăciune unde fiecare pelerin
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
Dar ce-am văzut acolo? Dintr-un pavilion de 100 de bolnavi numai 10 bolnavi erau: că l-a trântit un cal, a trecut roata de tun peste picior, îi bolnav de friguri, etc. și 90 erau bolnavi de boli lumești. Plângeau și se văicărau de mare durere de să ferească Dumnezeu. Și nu se puteau urina. Membru tăiat în 4 în 6. Se urinau cu sonde de cauciuc ori de sticlă. Și din membru le curgea un feli de sânge
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
Și din membru le curgea un feli de sânge negru și foarte urât. Eu țineam ligheanu când le făcea doctoru spălături și-i înjurau de toți Dumnezei și crucile. Să-mi fi vorbit toți doctorii din lume despre pericolul bolilor lumești, nu băgau atâta groază în mine câtă s-a băgat când am văzut eu cu ochii mei. Și la școala normală, când se îmbolnăvea un elev era trimis acasă și batjocorit, că-i rău și ticălos. În loc să ne bage fix
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
mei. Și la școala normală, când se îmbolnăvea un elev era trimis acasă și batjocorit, că-i rău și ticălos. În loc să ne bage fix într-o sală de clasă pe băieții mai mari și să ne vorbească despre pericolul bolilor lumești, că avea cine. Întâi era dator Dl Director Ioan Mitru, ca părinte al elevilor. Al doilea era Dl Dr.Müller, Dr. pe higienă. Și al 3-lea era Dl profesor de anatomie, Constantin Kirițescu, care venia numai până la beșica udului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
udului și încolo nu mai zicea nimica. Și după I.Mitru a venit Director Dl profesor Vasile Petrovanu. Și m-a întrebat pe mine, că ce greșeli a făcut el când era Director și i-a spus asta cu bolile lumești. Și că, în sărbători se pot trimite elevi mari la Spitalul corpului 4 de armată, să vadă și să ia și ei parte la îngrijirea soldaților, bolnavi de boli lumești. Și trebue o lege ca cei bolnavi de boli lumești
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
când era Director și i-a spus asta cu bolile lumești. Și că, în sărbători se pot trimite elevi mari la Spitalul corpului 4 de armată, să vadă și să ia și ei parte la îngrijirea soldaților, bolnavi de boli lumești. Și trebue o lege ca cei bolnavi de boli lumești să aibă o ștampilă pe frunte, iar dacă e prea rușinos s-o aibă pe palma mânei stângi ca să se ferească cei sănătoși de cei bolnavi. O logodnă fără noroc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
lumești. Și că, în sărbători se pot trimite elevi mari la Spitalul corpului 4 de armată, să vadă și să ia și ei parte la îngrijirea soldaților, bolnavi de boli lumești. Și trebue o lege ca cei bolnavi de boli lumești să aibă o ștampilă pe frunte, iar dacă e prea rușinos s-o aibă pe palma mânei stângi ca să se ferească cei sănătoși de cei bolnavi. O logodnă fără noroc Mulți ani a fost administratorul moșiei în Baea, Iorgu Vasiliu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
veci, / Vreme nedezlegată”. Scutul Minervei, culegere de optsprezece sonete, atât de legate între ele încât scrierea poate fi socotită un singur poem, poate fi văzută și ca o mică estetică normativă pentru uz propriu, un program clasicizant radical. Disprețuind „gloria lumească”, „secile vrăjiri a vremii-nșelătoare”, poetul se retrage „la umbra unui dafin”, sub scutul Minervei, „zeița clară ca flacăra”, „Senina”, „Eterna”, „mireasă și soră”, care îi dă puterea să-și „toarne chinul în marmoră cerească”. „Vechile otrăvuri” se preschimbă în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288815_a_290144]
-
adânc, altele, mărturii ale Grației (crinul, „zbor înalt”, „albastră frângere de val”, potir pentru heruvimi „ce lin cad”), semne și amintiri cerești (auroralul mărgăritar, floarea soarelui, „sfântă astră-ntre noi rânduită”). Dar, cel mai adesea, ele stau mărturie pentru ambivalența întocmirii lumești: „zbor de-argint le-adie-n margini crenelate / Iar la sân stuf gros de sânge-nalță foc”. Și, negând greutatea fizis-ului, prin parfumuri și culori ațâțătoare, florile adeveresc patima ca forță universală și impersonală. Cu o desăvârșită putere de sugestie, garoafele ajung
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286158_a_287487]
-
misiunile cele mai importante în stat, și anume cea de secretar imperial. Este posibil ca în acele cercuri să-l fi câștigat pe Anastasie, care era secretarul particular al împărătesei, ca ucenic al său. Pe la anul 630, a părăsit onorurile lumești și a îmbrățișat monahismul într-o mănăstire la Chrysopolis-Scutari, situată pe țărmul asiatic al Bosforului. De frica perșilor, el a fugit și pe la 645 a fugit probabil în Cartagina, unde, probabil a avut loc în iulie 645, o dispută hristologică
CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/127_a_437]