12,849 matches
-
pruni. De cele mai multe ori Însă, pata de sânge privită de el pâlpâia În zăpadă, stingheră și tristă ca un ochi de mercur. Rareori ca un vulcan gata să erupă. Un ochi care nu dormea niciodată. Mai mult de atât, Îi lumina somnul cu lumina lui rece, ca becul cu halogen de la poartă. De aceea i se făcea lui frig noaptea. Dacă tot așa merg lucrurile, ar putea să Înghețe de tot cum au Înghețat și exploratorii polari. Ar scăpa cu viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
sfinții trec prin fața celor mutați din lumea asta Într-un fel de defilare sau procesiune tăcută și demnă, cum se mai Întâmpla uneori de l Mai sau 23 August, Îmbrăcați În sutane albe, un fel de salopete de sărbători și luminați de aura aceea a lor care Îi și deosebește de restul lumii și care, la o adică, Îi scutea de impozite și chiar de vize În caz că ar călători din Raiul Catolic ori Reformat În cel Ortodox, cum povestea Petru Cain
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ar fi trebuit să-l ajute, În sfârșit, să regăsească În jocul culorilor puse parcă la Întâmplare, urmele a ceva ce văzuse și el În lunga sa viață. Sau a ceva ce trăise: o știre, un sentiment, o revelație. Se lumină pe dată și spuse: Aveți o servitoare ca un Înger, stímată doamnă. Doamna Ster răspunse fără Întârziere: Frumoasă este, dar nu este un Înger, domnule Húsvágó. Îngerii nu au nici menstruație, nici orgasm. Atunci, nu-i mare lucru se fii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
din ce știa sau aflase În ani și ani de cercetări n-ar fi folosit decât redactării unui op imaginar deocamdată, destinat fatalmente uitării și, de aceea poate, mereu amânat. Privea lumea ca pe un paragraf din Sein und Zeit, luminat la intervale regulate de strălucirea mată a coniacului Milcov. La o masă din apropierea lui, s-a așezat un bărbat Însoțit de un copil. Copilul vorbea gesticulând. Tată, m-a mușcat un câine, zise băiețelul cu mândrie. Un câine? Ce fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
trist. Când a intrat În piața centrală a orașului, frecându-se de ziduri, avem o piață mică, veche, parcă am văzut balena albastră din copilărie, Împăiată și plimbată prin toată țara pe un trailer. În gura larg deschisă a balenei luminată de un beculeț stăteau ca două fanoane rupte ghidul și șoferul pe care nici nu l-am văzut la Început, Încât cei obișnuiți cu avioanele au zis că autocarul era pus pe pilot automat. Nici măcar nu era un autocar, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de stat. Se poate da publicității numai peste cincizeci sau o sută de ani. După caz. Domnul Brândușă era cel mai fericit. Zâmbea mereu lângă tablouri de parcă el le-ar fi pictat. Din când În când, dintele său de aur lumina ca un bliț sufrageria În care mai dansau câteva perechi. Fata cu discursul avea niște buci clasa Întâi. Marfa, nu glumă. Nu degeaba se odihneau pe ele ca niște stele albe de mare mâinile mari ale tipului cu ochelari. Anume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
și el o sticla asupra lui, dar de bourbon, din cel promis de Grațian. Era goală pe trei sferturi. Bău o Înghițitură apoi lăsă sticla În zăpadă, lângă un stâlp orb, fără bec. Cerul era senin. Frig. Până să se lumineze de ziuă mai erau vreo două ore și ceva. Paltonul său bine căptușit cu vatelină, lung, croi de mantă militară, Îi ținea de cald, dar Îi și Îngreuna mișcările, Însă nu Într-atât Încât să-l Împiedice să mai bea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
la slip. După o secundă, se uită din nou la mine. — Asta-i partea în care tu ar trebui să te arăți de acord. — Arăți fantastic. — Fantastic pentru o persoană moartă? Am lăsat-o baltă, simțind că un zâmbet îmi luminează fața. — Nu te pune cu mine, Aames. Totuși cum de porți sutienul? Am întins mâna ca să o ating așa cum se atinsese ea, dar mi-o îndepărtă, plesnindu-mă tare peste ea, cu o uimire exagerată. — O, Dumnezeule. Clio, ești moartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
subsuoară mea scosese acel sunet, dar apoi am înțeles - aproape imediat, simțind cum surpriza îmi trimite un șoc electric spre țeastă - ce se întâmpla de fapt. Am scos telefonul mobil din buzunarul pelerinei și am mijit ochii la ecranul verde, luminat: <<Apel>> Răspunzi? 12 Fragmentul becului (Partea a doua) Clio își lăsă arătătorul și degetul mare să alunece în jurul piciorului paharului ei cu bere Amstel. — Întrebarea e, zise ea, de ce să nu vrei un hamac? — Păi... — O... Dumnezeule... mare! sări ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
în gaură, amortizând mare parte din greutatea lui cu capul și echilibrându-l cu brațul drept în timp ce coboram. Scara mă conduse într-un coridor foarte lung și foarte drept, de ciment. Becuri slabe, portocalii, atârnate de cabluri și garnituri îngălbenite luminau spațiul până destul de departe în ambele direcții. De-a lungul unui perete erau prinși colaci de cabluri groase și negre, iar de-a lungul celuilalt se zăreau la anumite intervale scări precum aceea pe care coborâserăm noi. — Avem lumină, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
totul altă mâncare de pește. Încăperea din „a“ părea puțin mai mică decât cea din „R“ și mult mai dezordonată, podeaua fiind îngropată sub mormane răsturnate de hârtii scrise cu pixul. Exact ca și în încăperea din „R“, spațiul era luminat de un singur bec și pereții erau făcuți din cărți cu coperte cartonate, aranjate asemenea cărămizilor. Însă în mare parte, această ispravă omenească era ascunsă de troienele și tumulii de hârtie scrisă care se ridicau până la înălțimea taliei și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
să înceteze, dându-mi seama că era o strategie gen totul sau nimic și că, dacă nu ajungeam la timp, aș fi fost complet și definitiv pierdut. Dang - șase. Dang - șapte. Încă o dată la stânga, încă un coridor lung de cărți, luminat din loc în loc. Dang - opt. Dang - nouă. Dang - zece. Haide, alergând de-a dreptul, cu capul jos, tropăind pe podea. Dang - unsprezece. Mai tare acum, mai aproape. Un coridor secundar. Încercând să încetinesc ritmul și să mă strecor pe după colț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
la un capăt avea un vârf de oțel în formă de lacrimă. De celălalt capăt era legat un cablu făcut colac pe punte și conectat la laptopul lui Nimeni. Lemnul părea vechi, lustruit într-un negru neted, străvechi. Ceva se lumină. — E pensula. — Corect. Acum ascultă cu atenție, pentru că asta va fi datoria ta, Eric Sanderson. Când vom ajunge lângă ludovician, trebuie să-l străpungi cu asta. Atunci rechinul va fi conectat prin intermediul acestei sulițe și-a cablului la laptopul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
ademeni, am spus. Se întoarseră amândoi spre mine. — Continuă, mă îndemnă doctorul. — Dacă eu intru în apă, o să vină. — Eric, n-o să intri în apă, zise Scout privindu-mă cu ochi mari. E-o nebunie. — Ba nu e, spuse Fidorous, luminându-i-se fața. Ba nu e, pentru că încă avem dictafoanele. Mai avem o buclă conceptuală. Dictafoanele. Ca Orpheus însuși și atât de multe alte lucruri de la bord, și acestea deveniseră altceva pe drumul încoace. De fapt, deveniseră ceea ce Primul Eric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
zâmbi. — Acasă. Pe când îi împingeam bărcuța spre țărmul din zare, Ian se uita încruntat peste ape ca un căpitan de vas de modă veche. Ajunseserăm la jumătatea distanței către insulă, când orășele alcătuite din clădiri albe, pătrate începură să se lumineze în seara prăfoasă. În timp ce noaptea se lăsa peste noi, am ghidat bărcuța gonflabilă spre o porțiune de coastă ademenitoare, o lungă întindere de plajă unde felinarele tavernelor și barurilor de pe faleză aruncau dungi multicolore pe valuri. 36 Rămas bun, domnule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
sé-i tragé de picioare În coridor că sé ia podeaua! - Sé cadé cu capul pe scéri! - Sé le moaré iepurii vară, cînd cade puful de pe dînșii, sé nu poaté face nici o cușmé! Un soare verde s-a lésat peste Sophie, luminînd casele din jur. Un soare digital și pervers cu umezealé deschidea ușile vecinilor și pétrundea cu unghiile că Într-un buzunar adînc. N-ar fi gésit nimic decît un ban. Un ban ieșit din uz, o rublé mare de fier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
toaté lumea cé iepurele nu moare! Iepurele moare! Moare iepurele, Edmundîci! Ce vorbé-i asta?! N-aș fi vorbit eu despre așa ceva dacé nu ar fi fost așa! Nu m-aș fi gîndit! - Nu știu. Nu știu ce-mi zici... Luna lumină fereastră micé de la grajd. Șasa se aplecă peste nuielele legate cu sîrmé și lovea porcul peste boț. Așa știa el cé mor porcii cel mai bine, pește boț. Ieșind din grajd Șasa și-a șters sandalele de iarbé că sé
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
a preluat puterea. Era ziua biruinței noastre. Mergeam la paradé, noi pionierii. Noi, viitorul Patriei Sovietice! Boală era ascunsé În trupurile lor că un iepure mort Într-o vizuiné nepopulaté. Vizuinile erau Încépétoare și curate, si razele de soare le luminau pîné În adîncuri. Sandalele ei roșii stéteau la intrare că doué ciupercuțe roșii crescute pe nisipul galben-risipitor al florilor. O luminé greu de explicat lumină degetele ei mici cu unghii albe că petalele de romanițé, desfécute În doué evantaie cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
ce face el În ploaie, ciupercarul? - Sé nu mai dém la copii bilete, céci este galbené și macaraua, sé nu le cadé sacii cu ciment În cap. Sé ungem cu ulei de potîrniche ferestrele dușmanilor de clasé, sé nu le lumineze soarele casă! sînt cemodanii plini cu puf de rațé și pot sé Înveseleascé etajul patru. - Curcanul roșu sare În ogradé? - Aproape cé aș fi timid, dacé nu as fi atît de hipersensibil. - N-are de ce sé-ți fie fricé, e numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
dincolo de baloanele pe care le célcau, care coborîseré la picioarele lor. Și pește care ei au putut privi. Era ziua ei veșnicé, zi milenaré. Cu flori galbene și portocalii crescînd departe deasupra capului, mari, mișcétoare, ca niște baloane. Soarele-i lumină picioarele subțiri În séndéluțe roșii, cu cataramé delicaté de fier. Era o zi frumoasé și Însorité, și tata o ridică pe umeri, și ea era mare și avea rochie albé, umflaté, ca În filmele cu d’Artagnan și pérul auriu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
mai mulți, pentru cé mai departe brebeneii se vedeau mulți, galbeni, albaștri, albi și roșiateci. Intré În mijlocul pédurii, Isi desfécu sacul, Îl așternu pe jos și se așezé. Printre copaci se vedea cerul și norii cum se mișcé și soarele lumină frunzele, și ele stréluceau. Șasa se Întinse pe spate și-și puse mîinile sub cap, așa cum vézuse la tatél lui, dupé ce ménîncé bine și se Întinde În pat. Putea sé vadé péséri care se vedeau zburînd repede, dar se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
aceea, Șasa nici nu putea sé creadé cé pémîntul se rotește, pentru cé nu vomita. Totuși, stétu și În aceasté noapte și aștepté clipă cînd pémîntul se va roți. Stétu de pîndé, urmérind copacii ce se vedeau prin geam, negri, luminați de o luné gélbejité, pîné adormi. 22 O vézu ieri, cînd ieșea de la lecții, plecînd Încet pe dupé colțul școlii. Parcé era supératé și sortul Îi atîrnă pe un umér. Ar fi vrut s-o strige sé-i spuné ceva. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
oamenii séraci din lumea-ntreagé! - Sé ménînce copiii și bétrînii! - Sé fie mulțumiți! - Sé fie veseli! - Sé zîmbeascé că o razé de soare printre nori! - Mai bine am fi mers În Cazahstan! - Sub soarele torid, sé mergem cu tractorul! - Sé ne lumineze calea cu lanterna! - Sé tragem brazde lațe În jurul lanului În flécéri! - Sé fim mai veseli decît albinele! - Ca niște hîrciogași! Sé apérem de peste tot, din géuri, holdele patriei sé le salvém! - Sé umplem podurile cu gréunțe! - Ambarele! - Pivniță și dulépioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
pruni care urmé dupé iaz, brigadă de tractoare, celélalt iaz. Fermă de vaci de de-asupra iazului, toate, de parcé le vedea prima oaré. De parcé s-ar fi pregétit și ele pentru a intra În rîndurile pionierilor. Soarele le lumină și ele erau atît de frumoase. Șasa se gîndi cé poate pentru el. Au aflat de undeva cé l-au citit și pe dînsul În listé, chiar dacé el n-a zis la nimeni, așa cum s-a gîndit atunci cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
amîndoi foarte Încet. Bohanțov jumétate de grédinițé și Șasa cealalté jumétate. Dar nimeni În afara lor nu stia cé ei sapé Încet. Pentru ceilalți, Șasa și Bohanțov sépau pur și simplu În grédinițé. Erau cuminți și sîrguincioși, si dedesubtul foii le lumină o semnéturé roșie, și-acolo unde scria „purtarea” cu litere mici și Înclinate „exemplaré”, ceea ce li se Întîmplă numai primévara. Céci numai Stela era tot timpul exemplaré. Era de Înțeles de ce ar fi vrut sé se grébeascé Șasa, dacé s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]