2,817 matches
-
inimă toate cuvintele pe care vă jur astăzi să le porunciți copiilor voștri, ca să păzească și să împlinească toate cuvintele legii acesteia. 47. Căci nu este un lucru fără însemnătate pentru voi; este viața voastră, și prin aceasta vă veți lungi zilele în țara pe care o veți lua în stăpînire, după ce veți trece Iordanul. 48. În aceeași zi, Domnul a vorbit lui Moise, și a zis : 49. "Suie-te pe muntele acesta Abarim, pe muntele Nebo în țara Moabului, în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85078_a_85865]
-
la capacitatea lor maxima. Faza a doua consta in mentinerea aerului in plamani cat mai mult. Apoi dati drumul aerului, treptat, pana cand plamanii se golesc complet. Este important ca fazele sa fie de durate aproximativ egale si cat mai lungi posibil, dar, atentie, fara a forta, pentru a nu obtine efecte adverse. Reluati exercitiul acesta de opt-zece ori, exercitii care sa dureze cinci minute. Veti simti o senzatie placuta de linistire fizica si o necesara limpezire a mintii. Cel mai
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
să fumeze. De ce? Păi, zicea el, dacă organismul nostru ar fi fost proiectat astfel ca noi să fumăm am fi avut și un coș pentru eliminarea fumului. Deci părerea mea: ZERO tutun. 5. Cafeaua Nici aici nu am să mă lungesc prea mult cu explicațiile. Cafeaua conține cofeină, care este un drog. PUNCT. Creează dependență. Efectele nocive ale cafelei asupra organismului uman sunt mult mai numeroase și mai grave decât beneficiile. Încercați, deci, să beți cât mai puțină. Nu e bună
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
în grădina palatului să mângâie florile, să alerge după fluturi, să vorbească cu insectele... Lia-Păpădia Demult, tare demult, într-o câmpie, printre flori, apăru o tulpiniță firavă și verde. Și cum treceau zilele, tulpinița privea tot mai mult spre soare, lungindu-se după acesta. Mirate, se uitau și florile celelalte la ea. Apăruse nu demult printre ele și-așteptau să înflorească să se cunoscă mai bine. Și se scurgeau zilele unele după altele, dar în câmpie nu se întâmpla nimic. Aproape
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
ochi mari care se uitau la el mișcând din antene într-o parte și în alta. - Sunteți flămânde? Întrebă piticul. Furnicile încuviințară din cap, în semn de „Da”. Pălăriosul împărți și lor câteva firimituri apoi, de obosit ce era, se lungi pe mușchiul moale și adormi. Cred că e timpul să adormi și tu și vom continua povestea altădată... - Știi tu oare copilaș Cine închide-ochi drăgălași? De sub pleoapele închise Aduce un somn cu vise. E Moș Ene pe la gene... Care vine
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
nu se poate cânta niciodată de la sfârșit spre început. Trebuie să-l cânți totdeauna îndreptîndu-te spre sfârșit. Pe parcurs, în timp ce cânți încă și muzica te îmbată, îți dai seama că sfârșitul se apropie totuși, oricât l-ai amâna. Încerci să lungești puțin notele, dar asta nu dă cântecul înapoi, nu reînvie ceea ce a murit din muzică între timp. Amâni doar sfârșitul. Te încăpățînezi să nu recunoști o evidență. Că orice cântec are un sfârșit. Oricât ar fi de frumoasă o melodie
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
vină. Vroiam să-mi studiez singurătatea, să o disec, să o pun sub lupă. Ca pe o algă. Sau ca pe un microb. Apoi, simțeam nevoia să fiu ca toți oamenii. Atunci iubeam cu disperare și cu recunoștință. Numai că, lungit lângă femeia pe care o iubeam, aveam deodată iarăși nostalgia să mă uit prin lupă. Asta nu înțelegeau femeile la mine. Ele vroiau neapărat să mă vindece de singurătate, când eu nu le ceream decât să mă ajute s-o
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
ai cerut: bogății și slavă, așa încît în tot timpul vieții tale nu va fi nici un împărat ca tine. 14. Și dacă vei umbla în căile Mele, păzind legile și poruncile Mele, cum a făcut David, tatăl tău, îți voi lungi zilele." 15. Solomon s-a deșteptat. Acesta a fost visul. Solomon s-a întors la Ierusalim, și s-a înfățișat înaintea chivotului legămîntului Domnului. A adus arderi de tot și jertfe de mulțumire, și a dat un ospăț tuturor slujitorilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85038_a_85825]
-
vor fi nimicite, și țara va fi pustiită, ca să știți că Eu sunt Domnul." 21. Cuvîntul Domnului mi-a vorbit astfel: 22. "Fiul omului, ce înseamnă acest cuvînt de batjocură, pe care-l întrebuințați în țara lui Israel: "Zilele se lungesc, și toate vedeniile rămîn neîmplinite." 23. De aceea, spune-le: "Așa vorbește Domnul, Dumnezeu: "Voi face să înceteze acest cuvînt de batjocură, și nu se va mai întrebuința în Israel. De aceea, spune-le: Se apropie zilele, și toate vedeniile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
mai vârstnic unchi, era impiegat de mișcare la Ianca, în apropiere de Brăila. De acolo mai trimetea după puteri oarecare ajutor repede pier dut în noianul de nevoi al familiei. Și era iarnă grea peste măsură iar drumurile scurte se lungeau, ca nevoia împinsă la necaz. Zăpadă multă, ger și mai mult. Și din una în alta trenul de București este nevoit să amâne drumul spre Galați până la trecerea nopții și speranța unei ninsori ceva mai blânde. Călătorii, puțini de altfel
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
luminoasă a ceasurilor petrecute pe plajă ori în apă. Certitudini! Nici o îndoială! Și de ce nu? Tinerețea s-a dus. Nu mai sunt decât o epavă a ei. Dar e vară, cerul e tânăr, marea n-are azi nici un rid. Stai lungit pe nisip și nu te mai gândești la nimic. Sau te azvârli în apă și singura preocupare e să urmărești ritmic brațul care se ridică în lumină, pentru a se afunda în apă, după o clipă, din nou. Adevărul e
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
pot fi, așadar, decât cei care judecă exclusiv cu creierul. Ceilalți nu merităm decât o divină compasiune. N-avem o cerebralitate curată, inima ne trage înapoi. Vedem că viața trece, că îmbătrînim, că avem amintiri. Parcă prea multe amintiri! Se lungesc ca o noapte, în urma noastră. Și, probabil, zeița bănuiește că nu e nimic de făcut cu noi, că suntem incorigibili. Orice contact cu lumea se transformă pentru noi nu doar în concepte, în raționamente, ci și în "stări", în regrete
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
alung cu pietre, dar ei nici nu se sinchisesc. Își continuă dansul. Nu mai e nimeni pe plajă. Ar fi cazul, poate, să plec și eu. Începe să fie răcoare și trebuie să mă mut mereu din pricina umbrelor care se lungesc. Se simte că vara a intrat în ultima ei parte. Ziua începe să fie mai scurtă. Ieri, pe terasa de la "Amfiteatru" am observat, pentru prima oară, mese goale. Brusc, pescărușii invadează plaja. Pe nisip, au ceva ciudat. Ciocul ascuțit și
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Doar chelia îi trădează vârsta. "Mai știai englezește?" Nici o boabă. Cu toate că făcusem două clase de școală primară înainte de a pleca de aici. A trebuit s-o iau de la capăt". Soția lui e dintr-un alt sat făgărășan. Și, deși Nick lungește vocalele, având acum accent american, regăsesc aici ceva din atmosfera copilăriei mele. Pentru băieții și fetele lui Nick eu sunt, însă, "mister Paler". Înțeleg ceva românește, dar nu vorbesc. Iar nepoții lui Nick sunt americani sută la sută. Cam aceasta
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
și marea, și tot ce este în ele, iar în ziua a șaptea S-a odihnit: de aceea a binecuvîntat Domnul ziua de odihnă și a sfințit-o. 12. Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta, pentru ca să ți se lungească zilele în țara pe care ți-o dă Domnul. 13. Să nu ucizi. 14. Să nu preacurvești. 15. Să nu furi. 16. Să nu mărturisești strîmb împotriva aproapelui tău. 17. Să nu poftești casa aproapelui tău, să nu poftești nevasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85084_a_85871]
-
fi, sfințite părinte, dacă nu ar fi vorba de fețe bisericești. „Și ei sunt oameni, dragule.” Asta-i drept, părinte, dar ei nu sunt oameni de rând... Odată cu ultimul cuvânt mi-am zis că ar fi mai bine să nu lungesc vorba, că cine știe...Îl pot supăra pe călugăr. Din tăcerea bătrânului mi-am dat seama chiar că nici lui nu i-ar fi plăcut să continuăm dialogul pe acest ton. Atunci am luat altă vorbă: Iaca ce scrie la
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
strunită mâinile părintelui, apar, si de ale gazdei. Și, d -i sfredeluș,în inimile și-n trupurile noastre! Și, dă-i bâțâieli! Și, dă-i, când învârtite, când țupăite, când aplecate aproape pe genunchi, când... dar..., la ce să mai lungesc vorba, că, obosindu-ne oleacă, a trebuit să ne mai odihnim, cu câte un burdihănos de pahar. Asta, evident, sustras din timpul pauzei. Și scripca - iar; și artiștii - iar! Și vine timpul unei alte pauze. Mai pe urmă, a unei
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
ieșit nimeni fiindcă seara doamna Susan trebuia să plece cu Cinthia În Statele Unite. Medicul hotărîse că era cel mai potrivit lucru pe care-l puteau face, că starea fetiței se agravase, că nu se simțea prea bine, ce să mai lungim vorba, medicul nu voia să pară un alarmist, dar era cazul să plece să se Îngrijească la un spital din Boston, da, da, era nevoie să acționeze repede, nu trebuia să piardă nici un minut. Au Început imediat pregătirile, informațiile cerute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
drept, Învățase o mulțime de cuvinte, dar accentul lui era foarte prost și unii Îl cam luau peste picior. Cu simpatie, de bună seamă; cu simpatie și respect, fiindcă mister devenise un fel de instituție a pieții, pictînd tot timpul, lungindu-se la vorbă tot timpul, istorisind tot timpul povești despre țara lui, despre călătoriile lui, stînd tot timpul cu pipa În gură și pe deasupra bîlbîindu-se. Îi era foarte greu să se Înțeleagă cu localnicii, dar nu se dădea bătut. CÎteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Întotdeauna că au crescut grozav de mult de anul trecut. Apoi spuse, tot ca Întotdeauna, că o chemaseră prea tîrziu și că n-avea timp să facă două uniforme pentru fiecare În mai puțin de o săptămînă. O să le mai lungească, pentru primele zile de școală, uniformele de anul trecut, pentru ca Santiaguito și Bobby să le poată folosi pînă erau gata cele noi. Îi rugă cu glas tremurător să-și pună hainele și amîndoi o ascultară, furioși, crăpînd de căldură și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
se opinteau mai departe cu gălețile suind spre planșeul de la etajul doi. Și tot Înfulecînd așa, intrară În vorbă cu Julius, covîrșit de emoție și beat de fericire că era prieten la cataramă cu ei, prieten adevărat, ce să mai lungim vorba, Încît putea să le spună: nu se mestecă așa și Începu să răspundă la Întrebările lor. — Ai surori, puștiule?... SÎnt grozave, nu-i așa? Îl Întrebă Libarcă. — Am avut o soră, dar a murit. Libarcă vîrÎ lingura goală pînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
condiție pe care o punea era fericirea, bucuria de a fi În slujba lui don Juan. — Eu cred, doamnă... — Totul s-a aranjat, draga mea, interveni Juan Lucas, fără a-i da timp bucătarului să deschidă gura și să se lungească la vorbă, cum se vedea că i-ar fi făcut plăcere și pe deasupra să miroasă Îngrozitor. — Așa e, confirmă Abraham, Încîntat că putea să arate că e de acord Întru totul cu don Juan Lucas. — Minunat. Atunci asta-i tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Bobby o să se ia la bătaie În altă parte și el Încerca să-și Închipuie că intra În cazinou, nici măcar asta nu mai Încerca, fiindcă lampa lumina perfect fiecare colțișor al dormitorului și Ancón rămînea la celălalt capăt al unei lungi autostrăzi... Stinse lumina, fără prea multe speranțe de data asta... de ce să-și facă atîtea iluzii, dacă o simplă cută de cearceaf era În stare să-l Împiedice să ajungă la Ancón, oricît s-ar fi căznit. Țipetele Țanțoșei Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
floricele. N-am vrut să mănânc, trebuia să-mi rezolv pro blema. Cu un fel de aer prost jucat de femeie fatală pe față, a pus un prosop pe pat și s-a-ntins cu fundul pe el. M-am lungit și eu lângă ea. Surpriza cea mare, atent preme ditată, era că n-avea chiloți pe dedesubt... După ceva caznă eram bărbat, dar în locul fericirii și ușurării pe care mi le închi puisem nu simțeam decât o scârbă intensă de la
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
Prin pereții sub țiri ca hârtia ai blocului se auzea tot: apa trasă la closet, voci de la televizor, muzică... După ce a tăcut, și-a aprins din nou o țigară și a fumat-o în tăcere până la capăt. Apoi s-a lungit „voluptuos“ lângă mine, m-a pupat „dulce“, m-a mângâiat ob scen - fără ghi limele de data asta - și-a vrut s-o luăm de la capăt. Atunci i-am dat mâna la o parte și i-am spus, ca un
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]