2,930 matches
-
Numai că Marmoroșblanc prea se arăta ca și când nu s-ar fi întâmplat nimic deosebit.” (M. Preda, M. Sg., I, 7) • pronume (adjective) relative: „Refuzăm lucrurile drept ce sunt și le tratăm ca generalități.” (C. Noica, 122) • adverbe relative: „După ce se mântuie clăcușoara asta, lumea ne lasă în cât ne-a găsit și se împrăștie huiduindu-ne.” (I. Creangă, 72), „Dar deodat’un punct se mișcă... cel întâi și singur. Iată-l Cum din haos face mumă iară el devine tatăl.” (M.
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
care-am mers/ și să reluăm urcușul treaptă după treaptă./ Dar, mult prea adorată Isis,/când trupurile noastre vor muri,/și ne vom re-ntâlni în vis/ce am gândit și am iubit vom ști./ În lungul nostru zbor/vom mântui în umbra uriașelor planete,/din suflete în căutare pe romboidul nor/spirale din coloane și din trepte 199. Pâinea mistică este reprezentată în cultura Vechiului Regat al Egiptului, pe templele din Karnak și Abydos, în templul lui Moise de pe muntele
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
zeului căruia el era mare preot, Sol Invinctus. Marele apostol Paul, care-l venerase pe Cristos ca Fiu al Domnului a fost umbrit și învățăturile lui Isus au fost înlocuite cu o doctrină mai potrivită necesităților imperiale, puterea de a mântui fiind în primul rând la îndemâna împăratului, care s-a dorit a fi privit astfel ca o zeitate mesianică. Eusebeia era cuvântul grecesc pentru credință, în sensul de evlavie. Tradiția exista în Ellada încă de pe vremea lui Homer și influența dogmei
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
imaginea podului ceresc pe care se ajunge în lumea zeilor, dar numai după purificări rituale. Este deci o altă axă a lumii, o scară, caz în care podul este un pod vertical. Alegerea de a-l trece poate osândi sau mântui candidatul. Copacul plutitor. După Mircea Eliade un cosmos viu în veșnică regenerare, copacul e și el un simbol al vieții, drum ascensional pe care îl străbat cei care trec din lumea vizibilului în cea a invizibilului pe care îl evocă
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
prin vers ele devin explicabile. În hainele lor sacerdotale, poeții sunt profeți iar în timp, ajung să se transforme în ceea ce au propăvăduit o viață, acumulând sacralitatea, ajung ei înșiși Cuvântul. De cele mai multe ori acest zbor care înalță, desăvârșește și mântuie este o suspendare aparentă a realității. Deși el reprezintă adevărul, avem chiar tendința de a susține că fărâmele de invizibil ale spiritului nu sunt reale sau numai depășesc capacitatea noastră de a le concepe aparținând realității. S-ar putea ca
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
noi toți, parte din Arborele vieții, Axis Mundi. Crucea Golgotei receptează vibrația pământului și emite energia terestră în planul înmiresmat al spiritului uman. Crucea lui Cristos sublimează funcția de vehicul al ascensiunii mistice, instrument de sacrificiu grație căruia omenirea este mântuită. Nu va fi ridicat dar se va scufunda. El ce visează să urce, în pământ va lua mărimea unui corp Când soarele va fi mai puțin vast, iarna mai puțin demnă, vântul mai puțin grăbit, pâinea mai ușoară, amiaza mai
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Vasile Goldiș referitoare la infailibilitatea sinodală, eroare care îl plasează în registrul catolic al augustinismului. Fericitul Augustin este autorul celebrei teorii fides implicita potrivit căreia creștinul e dator să urmeze "orbește indicațiile Bisericii, oricare ar fi ele, pentru a fi mântuit". Nae Ionescu accentuează un fapt central: PENTRU ORTODOXIE, INFAILIBILITATEA SINODALĂ ESTE CONDIȚIONATĂ. Condiționarea este dată, pe de o parte, de "unele împrejurări lăuntrice Sinodului, a căror împlinire singură poate face posibilă conlucrarea Sfântului Duh (cum e, de pildă, comunitatea de
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
Ortodoxia și naționalismul se apropie până la confundare, sunt sincronice și chiar colaborează", totuși nu numai că "în nici un caz nu se identifică", dar, mai mult încă, "a fi naționalist e o grea cădere în păcat, din care nădăjduim a ne mântui în Ortodoxie". Altfel spus, există o opoziție categorică între Ortodoxie și naționalism care rezultă dintr-o înțelegere strict biologică a națiunii, viața spirituală fiind de competența și de domeniul ecumenicității creștine 22. Nae Ionescu aduce două precizări majore demersului propus
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
nu este "teoretică", ci "practic-mântuitoare", raportându-se la Hristos ca persoană activă și la actele Lui mântuitoare. Învățătura este dogmă, în înțelesul de condiție absolută pentru existența veșnică a credincioșilor sau de convingere neclintită a acestora că nu se pot mântui în afara lui Hristos. • Învățătura crezută și mărturisită e baza unui cult sau a rugăciunilor de cerere, de mulțumire și de laudă a lui Dumnezeu. Dogmele nu rămân nefructificate în cult și în rugăciune. În Ortodoxie se pune un accent particular
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
ai voit a Te sui cu trupul pe cruce, că să izbăvești pe cei ce i-ai zidit din robia vrăjmașului. Pentru aceasta cu mulțumire strigăm Ție: toate le-ai umplut de bucurie, Mântuitorul nostru, Cel ce ai venit să mântuiești lumea. În cult, lucrarea lui Hristos este un fapt prezent. Cultul nu este memorie, ci "eveniment mântuitor prezent" sau e "eveniment mântuitor prezent, întemeiat pe lucrarea mântuitoare trecută, readusă în memorie. Biserica este comuniune de rugăciune și de mărturisire a
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
și de lumea trecătoare"15. Nu întâmplător liturghia ortodoxă se încheie cu un apel la Tradiție, la însoțirea cu ea spre izbândire, întru Fiul lui Dumnezeu: Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi! Înscrierea corectă în Sfânta Tradiție sau Predanie reprezintă cerința fundamentală pentru orice creștin autentic. Astfel, îndemnul deloc de neglijat Înapoi la Tradiție! ar putea fi reformulat prin apelul revigorant Înainte la Sfânta Tradiție! Discursul istoriografic și prin extensie
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
ale făpturii transfigurate". În plus, la protestantism, este vorba de mântuirea individuală, în timp ce în Ortodoxie este vorba de mântuirea colectivă. În prelungirea aceleiași disocieri occidentale între natură și har, protestantismul consideră harul "ca ceva esențialmente exterior naturii umane ce se mântuiește; și nu se mai vede bine cine se mântuiește, dacă ceea ce e căzut nu se mântuiește". În Ortodoxie, ideea transfigurării interne nu reprezintă decât o anticipare a transfigurării cosmice. De aceea, toate speculațiile asupra mântuirii universale diferă în funcție de perspectiva de
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
de mântuirea individuală, în timp ce în Ortodoxie este vorba de mântuirea colectivă. În prelungirea aceleiași disocieri occidentale între natură și har, protestantismul consideră harul "ca ceva esențialmente exterior naturii umane ce se mântuiește; și nu se mai vede bine cine se mântuiește, dacă ceea ce e căzut nu se mântuiește". În Ortodoxie, ideea transfigurării interne nu reprezintă decât o anticipare a transfigurării cosmice. De aceea, toate speculațiile asupra mântuirii universale diferă în funcție de perspectiva de abordare adoptată: ipostaza ontologică în Răsărit, ipostaza juridică, în
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
vorba de mântuirea colectivă. În prelungirea aceleiași disocieri occidentale între natură și har, protestantismul consideră harul "ca ceva esențialmente exterior naturii umane ce se mântuiește; și nu se mai vede bine cine se mântuiește, dacă ceea ce e căzut nu se mântuiește". În Ortodoxie, ideea transfigurării interne nu reprezintă decât o anticipare a transfigurării cosmice. De aceea, toate speculațiile asupra mântuirii universale diferă în funcție de perspectiva de abordare adoptată: ipostaza ontologică în Răsărit, ipostaza juridică, în Occident. Exemplul elocvent al acestei diferențe fundamentale
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
că cel care nu are Ecclesia mamă, nu poate avea tată pe Dumnezeu 4. Dacă Sfântul Ciprian aseamănă Biserica cu corabia lui Noe, în afara căreia fiind, nimeni n-a putut să scape 5, Fericitul Ieronim mărturisește că cel care se mântuiește, se mântuiește în Biserică 6. În schimb, Fericitul Augustin spune răspicat că nimeni nu ajunge la mântuire și la viața veșnică fără suportul christic - Hristos, cap al Ecclesiei -; numai cine se află în trupul Său - Biserica - îl are pe Hristos
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
care nu are Ecclesia mamă, nu poate avea tată pe Dumnezeu 4. Dacă Sfântul Ciprian aseamănă Biserica cu corabia lui Noe, în afara căreia fiind, nimeni n-a putut să scape 5, Fericitul Ieronim mărturisește că cel care se mântuiește, se mântuiește în Biserică 6. În schimb, Fericitul Augustin spune răspicat că nimeni nu ajunge la mântuire și la viața veșnică fără suportul christic - Hristos, cap al Ecclesiei -; numai cine se află în trupul Său - Biserica - îl are pe Hristos cap7. În timp ce
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
în înviere; că existența noastră este spre Hristos și că lumea nu este doar un moment gol, în care să stăpânească neantul. Vei avea o nădejde și nădejdea te va face tare. Vei avea o credință și credința te va mântui. Vei avea o dragoste și dragostea te va face bun. Acesta este, tânărul meu prieten, cel dintâi cuvânt pe care Iisus ți-l adresează prin tumultul lumii, prin desișul patimilor cu care nimeni niciodată nu te-a învățat să te
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
dragoste bună pentru virtute, dar incapabili să discearnă sensul just al acțiunii. Este vorba, în versiunea românească a textului biblic, de o "râvnă fără pricepere": 1. Fraților, dorința inimii mele și rugăciunea mea către Dumnezeu pentru israeliți este să fie mântuiți. 2. Le mărturisesc că ei au râvnă pentru Dumnezeu, dar fără pricepere: 3. pentru că, întrucât n-au cunoscut neprihănirea pe care o dă Dumnezeu, au căutat să-și pună înainte o neprihănire a lor înșiși și nu s-au supus
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
progresivă, supuind natura, sila, lumea dinafară supt preponderența absolută a minții și a cugetării, prin sângele său vărsat, prin moartea sa, el ne arată legea practică, legea lucrării, legea jertfirei, a iubirei și a frăției, chipul cu care ne putem mântui, putem învinge răul și îndeplini menirea morală a omenirei, adecă mai întâi prin cuvânt, prin idee, pe urmă prin lucrare, jertfindu-ne individa familiei, aceasta patriei, patria omenirei, viitorului. Legea evanghelică, descoperind spiritului cauza absolută, proclamând menirea omenirei și a
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
București de a rămîne neutri față de conflictul armat declanșat, avertizînd În conferința Calvarul nostru, ținută la Ateneul român pe 15 ianuarie 1915, că soarta românismului din Ardeal se hotărăște acum și la București [...]. Ori intră România În acțiune ca să ne mîntuiască pe noi și să se Întărească pe sine, ori rațiunea de a fi a românismului din Ardeal este cu desăvîrșire știrbită [...]. Ori treceți acum munții spre ei ca să-i scăpați, ori rugați pe Dumnezeu să ridice munții pînă la cer
A FI SAU A NU FI by GHEORGHE C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/830_a_1715]
-
imoralitate a În mod evident este influențat de lucrarea lui W. James, Voința de a crede. III. Etică și educație Preocupări etice românești cu privire la formarea conștiinței morale creiat imoralitatea timpului nostru, credința În mântuire e singura putere care ne poate mântui.” II. Toate condițiile unei vieți morale, ale unei vieți pure există În străfundurile oricărei conștiințe omenești. Subliniind relația necesară Între conștiințele individuale și conștiința socială, filosoful român afirmă cu Îndreptățire că: „Viața interioară nu poate avea soliditate decât dacă vieții
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
Foșlea Foșlea Ilie-necrolog Născut 01 feb.1925 FilipeniBacău fam. De credincioși ortodocși Dragostea de Dumnezeu i-a fost insuflată de o mamă credincioasă și atunci când a ajuns în București la 20 de ani Dumnezeu l-a căutat și l-a mântuit chemându-l mai apoi în lucrarea de slujire „Calea Vergului” Biserica București, strada Ape Minerale, confirmă chemarea și începând cu 1946 începe la Buteni primul an de seminar după război. (Prima predică 04 ianuarie 1946) Acuta lipsă de slujitori a
Înţelepciunea vremurilor străvechi : un istoric al Bisericii Creştine Baptiste din Cuvin : 1904-2004 by Emanuel Jurcoi () [Corola-publishinghouse/Science/1295_a_1938]
-
călători. 4. Te urcă-n clasa-ntâia;comod călătorești Bogatul și săracul,în tren,tu întâlnești. Călătorești într-una,făr’ ca să te cobori; Și sigur vei ajunge,în Cer,ca dus de nori. 5. Acolo întâlni-vei pe toți cei mântuiți În mijloc Mielușelul,iar ei,preafericiti. Oștiri nenumărate de coruri îngerești, Nicicând n-ai să te saturi, măcar ca să-i privești. 6. Aruncă la bagaje,dorințele lumești Și grijurile toate,de cele pământești, Te suie-apoi în trenul Cristos și Harul
Înţelepciunea vremurilor străvechi : un istoric al Bisericii Creştine Baptiste din Cuvin : 1904-2004 by Emanuel Jurcoi () [Corola-publishinghouse/Science/1295_a_1938]
-
baia aceasta (separă) de tirania diavolului. Aceea ucidea în (valurile) ei pe dușman, în această (baie) este ucisă dușmănia noastră, cea către Dumnezeu. Din aceea, poporul (Israel) a ieșit nevătămat; din apa (Botezului) noi ne ridicăm ca înviați din morți, mântuiți prin harul celui care ne-a chemat. Cât despre nor, el era o umbră a darului Duhului, (dar) care stinge flacăra patimilor, prin omorârea mădularelor”. (Despre Sfântul Duh, 14, traducere, introducere, indici și note de Preot Prof. Dr. Constantin Cornițescu
Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/133_a_425]
-
sa. Dumnezeu I-a spus lui Noe: „Intră în corabie, tu și toată casa ta ...” (Fac. 7, 1). Sfântul Apostol Petru, în prima sa epistolă, referindu-se la cele întâmplate cu Noe și familia sa, scrie: „puține suflete ... s-au mântuit prin apă. Iar această mântuire prin apă închipuia botezul, care vă mântuiește astăzi și pe voi” (I Pt. 3, 20-21). Iarăși e lesne de închipuit că din familia lui Noe făceau parte și copiii săi, care au fost de asemenea
Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/133_a_425]