2,194 matches
-
l adusese pe un serviciu fin de argint. Luă o felie de pîine prăjită, o unse cu marmeladă englezească de portocale și i-o dădu lui Julius, fiindcă ești foarte slab, darling. — Mămico, nu vreau să merg la profesoara nemțoaică, măicuța Îmi place mai mult. Și cum știi dumneata, mă rog, că măicuța Îti place mai mult? Era un moment foarte nepotrivit pentru dialogul-protest deschis de Julius, fiindcă uite, acum Îi răspunsese Juan Lucas În persoană, care, foarte elegant tocmai Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
pîine prăjită, o unse cu marmeladă englezească de portocale și i-o dădu lui Julius, fiindcă ești foarte slab, darling. — Mămico, nu vreau să merg la profesoara nemțoaică, măicuța Îmi place mai mult. Și cum știi dumneata, mă rog, că măicuța Îti place mai mult? Era un moment foarte nepotrivit pentru dialogul-protest deschis de Julius, fiindcă uite, acum Îi răspunsese Juan Lucas În persoană, care, foarte elegant tocmai Își făcuse apariția străbătînd holul hotelului, sub privirile fericite ale unei exilate din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
persoană, care, foarte elegant tocmai Își făcuse apariția străbătînd holul hotelului, sub privirile fericite ale unei exilate din Bolivia, care-și bea ceaiul la o masă puțin mai Încolo de masa unde stătea Susan. — Ia să vedem, dovedește-mi că măicuța asta predă mai bine. Și spune-mi, tinere, te interesează Într-adevăr să te faci pianist sau vrei mai degrabă să devii organist de biserică? Pe ăștia mi se pare că-i castrează, nu-i așa? Ba nu, Îi castrează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Juan Lucas. Geniile... repetă și nu găsi nici unul În bagajul său de cunoștințe din timpul studiilor medii și superioare; căută În Time și-l găsi pe Einstein. Geniile! Sigur! Beethoven! Sigur... Julius părea În stare să Înceapă iar povestea cu măicuța care-l Învățase să cînte la pian. voia să deschidă gura... — O problemă de filiație; uite cum stau lucrurile, tinere: geniile sînt niște tipi dificili, cei mai ciudați din cîți există, poartă niște peruci enorme și sînt tot timpul furioși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Încîntată ceaiul ei din India colonială, Julius Își lua gustarea și, la o altă masă ceva mai Încolo, exilata boliviana stătea de vorbă cu soția ambasadorului din Chile, cate era Întotdeauna foarte elegantă. Lui Julius Îi părea rău gîndindu-se la măicuța care-i dăduse lecții de pian, Își aminti de parfumul claviaturii mămico... — Filiația geniilor! exclamă Juan Lucas și era gata să născocească iarăși ceva, era Într-o dispoziție excelentă. Și tătucul Beethoven i-a alungat pe toți trei de acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
camere? Trebuia s-o Întrebe odată pe mămica ce era cu căsoaia unde era Academia de muzică. Bietul Julius trebuia să se grăbească cu răspunsul, fiindcă Frau Proserpina avea să-și piardă din nou răbdarea, ce să-i spună?, cu măicuța el nu făcuse nimic care să se cheme solfegii, măicuța Îi desenase cheile cu codițele lor și cheia lui sol semăna cu o harpă, o fetișcană și pe urmă a Început să-i deseneze toate notele care erau ca niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cu căsoaia unde era Academia de muzică. Bietul Julius trebuia să se grăbească cu răspunsul, fiindcă Frau Proserpina avea să-și piardă din nou răbdarea, ce să-i spună?, cu măicuța el nu făcuse nimic care să se cheme solfegii, măicuța Îi desenase cheile cu codițele lor și cheia lui sol semăna cu o harpă, o fetișcană și pe urmă a Început să-i deseneze toate notele care erau ca niște soldați peruvieni și nord-americani și pe urmă au trecut la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Castillo Își plecă ochii, ba chiar Începu să rîcÎie cu unghia o pată imaginară de pe pupitrul băncii. Pe Fernandito l-au pus În ultima bancă din primul rînd. Banca bătăușilor. Maica stareță Îi arătă locul Înainte de a ieși din clasă. Măicuța Mary Joan, călugărița fotbalistă, Îi spuse că putea să ia loc și el Începu să Înainteze Încet, uitîndu-se furios la toți cei treizeci și cinci de elevi ai clasei deodată. De los Heros văzu că nu se uita În pămînt cînd mergea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
dat seama, Întrebarea asta probabil că și azi Îl frămîntă pe de los Heros, fapt e că scoase un au! de durere și-și trase Înăuntru piciorul cu tibia făcută zob, ba trebui să se mai și prefacă atunci cînd măicuța Mary Joan se Întoarse să Întrebe ce se Întîmplă? Nu se Întîmpla nimic, Fernandito Ranchal y Landron de Guevara Înainta foarte solemn și furios spre banca lui. Sánchez Concha, care nu era prost deloc, adoptă o atitudine contemplativă. La fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
obicei maicile copiilor răi, cu palma deschisă, dar Cano ar fi preferat să-i dea cu un par În cap decît să simtă această lovitură piezișă și ușoară În care mîna Roșcovei Îi alunecase pe creștet și Îndată după aceea măicuța strîmbă din nas descoperind grăsime pe mînă, grăsime de la Cano, din părul lui unsuros și cu toții văzură apoi cum o grămadă de fire de mătreață căzuseră pe pupitru. Cano vru s-o acopere cu mîinile și-și dădu seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
aveam destui bani de hîrtie, era cam prostuță. Și Cano era prost de-a binelea, fiindcă s-a emoționat cînd a auzit că rîndul lui cîștigase. CÎștigase fiindcă celelalte rînduri nu arătaseră tot ce pot de la Început și mai avem, măicuță și maica Mary Joan zîmbea. Mare prost era Cano fiindcă a crezut că rîndul lui cîștigase după ce făcuseră prima numărătoare, mare prost, fiindcă a sărit În sus de bucurie și s-a repezit să-l Îmbrățișeze pe Fernandito, iar el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
pe rînd, fiindcă toți voiau să cîștige, se gîndeau numai cum să facă să cîștige și veneau În fugă, alergau ca nebunii, nu se mai gîndeau la nimic altceva, nu mai erau În stare să socotească, Își deschideau portofelul În fața măicuței Încîntate să-i vadă cît sînt de șmecheri, cum păstrau banii cei mai mari pentru la urmă... Șșșșșșșșșș, maica Mary Joan face din nou socoteala pe rînduri... șșșșșșșșș... nu! nu! nu! nu! nu!, rîndul al patrulea nu putea să cîștige
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cutie și tacatacatacatacataca și din nou copiii se repezeau spre ea cu bani de hîrtie, nimeni nu mai dădea acum monezi, acum dădeau hîrtii, de zece, de cincizeci, ce froumosa!, una de o sută și ei erau Încîntați de accentul măicuței Mary Joan, ce froumosa !, rîndul al treilea cîștiga și de data asta, ba nuuuuuuuu!, ba daaaaaaaa!, ba nuuuuuuuu!, ba daaaaaaaa! și mai rămîneau speranțe pentru celelalte rînduri, rămîneau speranțe fiindcă știau că mai aveau cîteva hîrtii, părinții Înțelegeau cît de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ba nuuuuuuuu!, ba daaaaaaaa! și mai rămîneau speranțe pentru celelalte rînduri, rămîneau speranțe fiindcă știau că mai aveau cîteva hîrtii, părinții Înțelegeau cît de importantă era colecta asta, cît de important era ca odraslele lor să facă o impresie bună măicuțelor, erau bani pentru misionari, tăticii Își goliseră portofelele și rîndul al treilea... uraaaaaaaa!, de fapt toate... de trei ori ura pentru maica stareță! și celelalte rînduri, uraaaaa!, vor avea... uraaaaa!, o zi liberă... uraaaaa! și maica Mary Joan strigă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și rîndul al treilea... uraaaaaaaa!, de fapt toate... de trei ori ura pentru maica stareță! și celelalte rînduri, uraaaaa!, vor avea... uraaaaa!, o zi liberă... uraaaaa! și maica Mary Joan strigă și ea uraaaaa! cu brațele ridicate, era de neuitat măicuța fotbalistă, Întotdeauna grozav de veselă și de drăguță. Apoi maica stareță plecă luînd pușculițele și cutiile cu bani de hîrtie, ÎÎÎÎÎÎÎc, icni ea, gata să cadă cu atîta greutate În brațe și ei erau fericiți fiindcă se prefăcuse că era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
să cadă cu atîta greutate În brațe și ei erau fericiți fiindcă se prefăcuse că era gata să cadă cu atîta greutate În brațe și maica Mary Joan sări s-o ajute și ieșiră Împreună din clasă. „Ușurel, le spuse măicuța fotbalistă Închizînd ușa. Puteți să vorbiți, dar fără gălăgie“ și ei continuară să stea de vorbă Încîntați, mîine nu venim la școală, te invit la mine și așa mai departe. Julius se uită spre fundul clasei, spre dreapta, unde se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
prea mult de Împărțirea premiilor. Și Susan era Încîntată, fiindcă n-o să fie nevoită să asiste. Iar el nu punea asta la inimă, oricum nu mai era ca Înainte, ca atunci cînd cînta My Bony lies over the ocean și măicuța Mary Agnes stătea alături de el. Și acum măicuțele parcă știau că la anul trecea la Markham și nu-l mai iubeau ca Înainte, sau poate era numai o simplă impresie, fapt e că a asistat fără prea mult chef la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Încîntată, fiindcă n-o să fie nevoită să asiste. Iar el nu punea asta la inimă, oricum nu mai era ca Înainte, ca atunci cînd cînta My Bony lies over the ocean și măicuța Mary Agnes stătea alături de el. Și acum măicuțele parcă știau că la anul trecea la Markham și nu-l mai iubeau ca Înainte, sau poate era numai o simplă impresie, fapt e că a asistat fără prea mult chef la Împărțirea premiilor. Mai bine ar fi fost să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
pe la șase jumătate apăru camionul orchestrei, aducînd pianul și orga. De la o fereastră de sus, Julius văzu cum transportă pianul spre interiorul palatului și coborî În fugă să vadă dacă era cu adevărat la fel cu cel la care cînta măicuța Mary Agnes. De Îndată ce-l lăsară jos În colțul pe care urma să-l ocupe orhestra, pe un podium, Își aduse un scaun și se așeză să cînte unul din exercițiile care niciodată nu-i ieșiseră cum trebuie la Academia lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Ea să fie? Nu. Sau da, dar care din ele că, deja în aer sunt vreo trei. Ce departe a ajuns! Tare departe. Nu se mai văd nici pernuța cea pufoasă, nici culcușul făcut de mâna blândă și caldă a măicuții, nici măcar pomul sub care a stat și unde s-a întâlnit cu norocul. Toate sunt acum departe. Dar, nu-i nimic, o să le găsească el. Uite un melc! Și ce casuță mică și albă are! Ce prostie! Să stai în
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
însemna să forțeze mâna destinului. Sunt Nimeni, dar în Noaptea Asta, pe North Line Road... Întrebă în secția de traumatologie despre bilet. Din câte se părea, apăruse pur și simplu pe noptieră, la scurt timp după internarea lui Mark. O măicuță hispanică, asistentă, cu un colier sofisticat cu crucifix bătut cu pietre mari de turcoază, susținu vehement că nimeni în afară de Karin și de personalul medical nu avusese voie să-l vadă în primele treizeci și șase de ore. Scoase și actele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
în urmă icoana Maicii Domnului de la Secu se schimba la față. Uneori avea chipul mai deschis, iar alteori o găseau cu chipul mai întunecat. Cu mic cu mare, veneau de la distanțe mari la Mănăstirea Secu să vadă „cum mai arată Măicuța Domnului”. De cele mai multe ori, în momentele în care avea chipul întunecat vremurile erau vitrege, iar pașii oamenilor nu prea mai găseau drumul bisericii. Poate Maica Domnului era îndreptățită să mustre cumva printrun astfel de semn. Așa că bătrânele ce o cercetau
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
prea mai găseau drumul bisericii. Poate Maica Domnului era îndreptățită să mustre cumva printrun astfel de semn. Așa că bătrânele ce o cercetau cu multă evlavie și constant, grăiau către părinții cei mai în vârstă din mănăstire: „iar s-a supărat Măicuța Domnului pe noi, binecuvântați să facem oleacă de post !”. Alteori o găseau foarte luminoasă și aveau toți inimile cuprinse de pace. O lacrimă de Mamă le dăruia binecuvântare ... În fața unei astfel de icoane vernisată cu o perpetuă căldură, nu poți
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
de-o pipă? I-ai dat lu’ tata o pipă, dă-mi și mie una. Doamna Coulter scoase un pachet de țigări din buzunarul șorțului și i-l dădu mormăind. — N-ai tu vîrsta să fumezi, dar... — Așa e, dar măicuța mea mică nu-mi poate refuza nimic. Ăștia doi au discutat despre artă? — Mda, au tot vorbit de arta lor. — Hei, Thaw, prietenul meu intelectual, ce vrei să facem? O partidă de șah sau o plimbărică pe canal? — Nu mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
William Bean notează cu atenție ritmul creșterii unghiei de la degetul mare al mâinii sale stângi. 12. Zenobia îmi ghicea gândurile, toate gândurile; o dată, stăteam tăcuți amândoi, Dragoș dormea pe masă; eu citeam ceva despre acea auditoare și confidentă a străfundurilor, măicuța Mechtilde de Magdeburg, care, cu un mileniu și ceva în urmă, bântuită de viziuni ale infernului, vestea apropiata domnie a urii veșnice. „De ce ură veșnică ?“, m-a întrebat Zenobia. „De unde știi ?“, am spus. „Ce să știu ?“ „Despre Mechtilde...“ „Care Mechtilde
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]