2,766 matches
-
să fie pregătiți să-l însoțească pe imbrohor la București. Vodă oftă din greu. — Când te întorci să faci așa ca să ajungi la Giurgiu înaintea imbrohorului. Dai vești printre cunoscuții de acolo că la București e mare molimă. Ce molimă, măria ta? — Spui și tu că e o molimă nemaiîntâlnită. Știi să scrii și să citești? Da, măria ta. Vodă era obosit. Fusese o zi neobișnuit de grea. Pe turnul Curții domnești ceasul luminat de lună arăta că trecuse de miezul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
să faci așa ca să ajungi la Giurgiu înaintea imbrohorului. Dai vești printre cunoscuții de acolo că la București e mare molimă. Ce molimă, măria ta? — Spui și tu că e o molimă nemaiîntâlnită. Știi să scrii și să citești? Da, măria ta. Vodă era obosit. Fusese o zi neobișnuit de grea. Pe turnul Curții domnești ceasul luminat de lună arăta că trecuse de miezul nopții. — Acum, la odihnă! Drum bun! Mâine în zori. La un semn al lui vodă, garda de la
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și cu o gardă mai numeroasă decât cea cu care venea turcul a făcut imposibilă mazilirea aci la București. Dar la Adrianopol o să reușească? Nu, nu, cu orice chip va trebui să facă în așa fel încât să nu plece. — Măria ta, îi întrerupse Ștefan șirul gândurilor, aș vrea când descaleci să mă lași pe mine să-ți țin scările. Ajunseseră. Ștefan a sărit primul de pe cal cu o agilitate demnă de un campion al echitației și, dând pe marele comis
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ziua domniei tale, duminica Tomei, acum te las să mergi, să petreci, dar după amiază, la divan, rogu-te să nu lipsești. Pe cât timp o să stea imbrohorul împărătesc să fii alături de noi împreună cu dumnealor beizadelele Constantin și Ștefan. — Să trăiești, măria ta, am înțeles. Și pe când domnul intra în palat, Toma o porni în galop pe Podul Mogoșoaiei spre casele moștenite de tatăl său de la doamna Ilinca postelniceasa. — Prânzim în iatacul doamnei, hotărî vodă și se retrase cu cei doi fii
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Tușa Mihna, nevastă-sa, toată ziua stă cu măria sa doamna. Atent, beizadea Constantin preluă firul. — Și dânsul? — Marele logofăt Diicu nu știe nimic din cele ce le pune la cale moș Mihai. Nici fiu-său Chircă, deși însurat cu vara măriei tale, Ancuța a lui moș Mihai, tot nu știe nimic. La moș Diicu în casă cântă găina și tușa Mihna este supusă doamnei. — De unde știi? — Măria ta, am și eu un ochi să privesc și să-mi aleg prietenii. Rudenii
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
le pune la cale moș Mihai. Nici fiu-său Chircă, deși însurat cu vara măriei tale, Ancuța a lui moș Mihai, tot nu știe nimic. La moș Diicu în casă cântă găina și tușa Mihna este supusă doamnei. — De unde știi? — Măria ta, am și eu un ochi să privesc și să-mi aleg prietenii. Rudenii ne sunt credincioși. Să mergem să prânzim! — Taică, știai de Cantacuzini? se hazardă Ștefan. — Lui vodă, oricine ai fi, să nu-i pui niciodată întrebări. Când
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
fermă și liniștită, răspunse: Nu suntem vrednici de atâta cinste și nu știm cum să mulțumim marelui sultan. Dorința lui este lege pentru noi. Ce voiește dar Stăpânul celor Două Continente? — Stăpânul meu, alesul și ocrotitul lui Allah, dorește ca măria ta să vii la Edirne să te închini lui și să-i săruți poala împărătească. O clipă, încă una, încă zece, cuvintele imbrohorului rămaseră suspendate ca și cum ceva anume le-ar fi ținut atârnate de grinzile de stejar ale tavanului spătăriei
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și de frumoși, cu bărbi albe și cărunte... Câți ani ar fi avut taica dacă ar fi trăit? Să mă fi văzut și el vodă”. Cu o căutătură vinovată, reveni la imbrohor, acesta luându-i vorba, repetă pe scurt porunca: — Măria ta să-i sărute poala împărătească... Rapid, cu glas scăzut ca pentru sine, voievodul repetă: — La poala împărătească, măria mea gata este! Aci vodă se ridică în picioare și cu un semn făcut cu mâna dreaptă îl eliberă pe Kuciuk
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
mă fi văzut și el vodă”. Cu o căutătură vinovată, reveni la imbrohor, acesta luându-i vorba, repetă pe scurt porunca: — Măria ta să-i sărute poala împărătească... Rapid, cu glas scăzut ca pentru sine, voievodul repetă: — La poala împărătească, măria mea gata este! Aci vodă se ridică în picioare și cu un semn făcut cu mâna dreaptă îl eliberă pe Kuciuk Selin. Acesta făcu doi pași înapoi, salută pe tăcute voievodul, suita lui înțelese și toți prinseră a se retrage
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pas în cârja cu mâner de aur bătut în pietre prețioase de diferite culori, cu pletele albe ieșind de sub mitra cu văl negru lung până la jumătatea spinării, Theodosie înaintă spre tron, privindu-l pe fiecare, zâmbind fiecăruia. — Hristos a înviat, măria ta, Hristos a înviat, cinstiți boieri! Adevărat a înviat, sfinția ta! Mitropolitul încredință cârja celui mai apropiat boier, își îndreptă spinarea și, ridicând amândouă mâinile, binecuvântă adunarea și pe domn. — Ca astăzi Iisus a intrat în adunarea ucenicilor, ușile fiind
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
decât o jumătate de ceas. Tocmai plecau, când domnul văzu că-l așteaptă doctorul Iacob Pylarino, care se apropie în grabă de el și încercă să-l sprijine. Voievodul se îndreptă și ceru să meargă în odaia lui de dormit. — Măria ta nu cinează în seara asta? întrebă curios marele stolnic Constantin Cantacuzino. — Nu, am mâncat prea mult la prânz și mă simt sătul. Doamnă, măria ta, beizadelele și doftorul, urmați-mă. O să cinați mai târziu. Ajuns în odaia lui, vodă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
să-l sprijine. Voievodul se îndreptă și ceru să meargă în odaia lui de dormit. — Măria ta nu cinează în seara asta? întrebă curios marele stolnic Constantin Cantacuzino. — Nu, am mâncat prea mult la prânz și mă simt sătul. Doamnă, măria ta, beizadelele și doftorul, urmați-mă. O să cinați mai târziu. Ajuns în odaia lui, vodă ceru apă rece de băut și începu să se vaite: Nu știu ce am, doftore, simt cum îmi ard ochii în cap și cum îmi zvâcnesc tâmplele
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
privi grijulie și se apropie cu gând să pună mâna pe fața soțului. Pylarino, prudent, o reținu cu un ordin scurt. Nu-l atingeți! Luă mâna domnitorului într-ale sale și, pe gânduri, spuse: — Aș zice că e mai caldă. Măria ta, lasă-mă să te dezbrac și să te ajut să te culci. Mâine o să fii sănătos. — Mi-e teamă. Constantine, ai grijă să se dubleze garda pe sala din fața ușii mele, Ștefane pune gardă în spătăria mică. Nimeni din
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
se lăsase noaptea. Lumânările înalte din dreptul oglinzii venețiene luminau toată încăperea. În odaie era răcoare și vodă ceru să se pună focul în sobă. Începu să tremure. Slugile întețiseră focul, dar Pylarino știa că domnul nu tremura de frig. — Măria ta, în jumătate de ceas v-aș fierbe un leac pe care, dac-o să-l beți fierbinte, o să vă liniștiți. — Ce mai aștepți? Și vodă rămase singur în cămășoiul alb din pânză de in, sprijinit în perne, sub velințele grele
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Domnul sări deodată și începu să urle: — Nu, nu, nu suntem hiclean! Dați-mi capul înapoi! Își duse amândouă mâinile spre cap și începu să geamă. Căpitanul gărzii deschise ușa hotărât și intră cu sabia goală scoasă din teacă. — Poruncă, măria ta! — Visam și m-am speriat în somn, reuși să șoptească vodă. Nu-i nimic, Totoescule, nu-i nimic! Zâmbi și-și duse rapid mâna spre obrazul drept. Când a zâmbit, i s-au încordat mușchii feței și a avut
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și-și duse rapid mâna spre obrazul drept. Când a zâmbit, i s-au încordat mușchii feței și a avut senzația că i se rupe pielea obrazului în două. — Totoescule, mai e mult până la ziuă? — Două ceasuri până-n miezul nopții, măria ta! — Așa? Trimite ochi și urechi la casele brâncovenești, mâine-n zori să-mi spui cine intră și iese de la imbrohor. Fă-o pe fugă, să nu lipsești de aci de la ușa noastră! Căpitanul salută și ieși. Pylarino luă tava
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de mare logofăt îl purtaseră în lume și bărbătește apărase familia, acum iat-o palidă bolborosind rugăciuni și privindu-l ca pe un copil mic. Îi luă mâna lui între mâinile ei, i-o mângâie și i-o sărută. — Constandine, măria ta, știu, te-ai speriat. O să pun muta să-ți stingă tăciuni... De sperietură. Ce-i ăla orbalț? — Brâncă, adică. Da’ ce-ți veni cu orbalțul? Marica înțelese că vodă nu auzise ce spusese doctorul și tăcu, suspinând. — M-am
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
lui vodă, postelnicii de rangul al doilea și al treilea l-au îmbrăcat pe domn așa cum era și, sprijinit, l-au coborât pe scări în spătăria cu stele. Aci urma să vină imbrohorul. Au înflorit merii? întrebă vodă. — Nu încă, măria ta. — Ieri am văzut cum stăteau mugurii să crape. Credeam că azi o să înflorească. Grăbit intră în spătărie marele stolnic Constantin urmat de Toma Cantacuzino. Înaintă câțiva pași și se opri în loc, speriat de ceea ce vedea. — Să trăiești, măria ta
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
încă, măria ta. — Ieri am văzut cum stăteau mugurii să crape. Credeam că azi o să înflorească. Grăbit intră în spătărie marele stolnic Constantin urmat de Toma Cantacuzino. Înaintă câțiva pași și se opri în loc, speriat de ceea ce vedea. — Să trăiești, măria ta, bâiguiră cei doi boieri. Nu-i nevoie să vă apropiați, stați acolo unde sunteți, așezați-vă. Glasul voievodului era slab, vorbea rar și oarecum împleticit. Fierturilor din ierburi pentru somn băute la îndemnul doctorului încă nu le trecuse efectul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
a întâmplat? Sau domnia ta nu mai ține seamă de cinstirea ce ni se cuvine? Ștefan îl privi pe domn cu înțeles și, când simți că toate privirile celor adunați sunt îndreptate spre el, spuse cu un aer tâmp: — Moare Smardalac, măria ta! — Smardalac? Ce nume mai este și ăsta? Ștefan privi pe rând la toți boierii din adunare care acum se uitau toți la vodă, sperând să-l vadă enervându-se. Făcu cu ochiul spre tatăl lui și reluă prostește: — Franțuzesc
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ta! — Smardalac? Ce nume mai este și ăsta? Ștefan privi pe rând la toți boierii din adunare care acum se uitau toți la vodă, sperând să-l vadă enervându-se. Făcu cu ochiul spre tatăl lui și reluă prostește: — Franțuzesc, măria ta, nume franțuzesc. Discutau despre cum va pleca a doua zi domnul la Adrianopol. Alaiul fusese stabilit, cine și până unde-l însoțește pe voievod. Beizadea Constantin, cu marele stolnic și cu doamna rămâneau la București pentru treburile domniei și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și alți boieri, de doctorul Pylarino și de astrolog. — Mă gândeam sfinția ta, să ne petreci până la Dunăre, șopti abia auzit Ștefan, când trecu pe lângă prelat. Și asta după liturghia de mâine. Theodosie prinse din zbor ideea și o reluă. — Măria ta, stâlp și îndemn ești pentru toți creștinii supuși turcului. Se cuvine să pornim cu alai de preoți când ieși din cetatea de scaun. Dar asta nu se poate decât după sfânta liturghie. — Dar mâine este joi, ce fel de
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și de cum umbla el prin odaie. Începu să zică „Tatăl nostru” în gând. Fața îi deveni calmă. Se așeză în jilț și reluă pe un ton liniștit: Chiar așa, ce-am făcut, ca să mă închidă vizirul? Nu înțeleg politica regelui Ludovic. — Măria ta, taică, n-ai ce să înțelegi. Ce politică poate să facă regele Ludovic, când îi mor de foame țăranii, interveni Ștefan. — Asta-i! O să mergem încet, o să spun că suntem bolnav. O să mă uite Dumnezeu pe drum spre Odrii
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
regele Ludovic, când îi mor de foame țăranii, interveni Ștefan. — Asta-i! O să mergem încet, o să spun că suntem bolnav. O să mă uite Dumnezeu pe drum spre Odrii. Până atunci o să vedem noi care pe care, noi sau franțuzul Ferriol. — Măria ta, dar pe trimișii țarului Petru nu-i pui la socoteală? interveni prințul Constantin. — Rușii ies singuri din joc, că, de, preagrațiosul meu frate, împăratul tuturor Rusiilor (aci vodă ridicase tonul și pronunțase titlul lui Petru pe nas ca un
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
vine Sângiorz călare pe cal alb și sfințește totul. Dacă nu mă fac bine la noapte, nu mă mai fac niciodată! Te chemasem să-ți spun că vreau să plec la Mogoșoaia să mă spăl cu rouă. — Ce să faci, măria ta? — Să mă spele cu rouă că nu mai pot. Stau aci bolând, cu capul cât banița. — Vin și eu! — Ai curaj să vii singur cu mine, fără gardă? — Cu mine cine ce treabă are? Eu sunt doar imbrohor. Atât
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]