1,950 matches
-
afective a nimicului și „apofatismul personalist” ce refuză orice determinare de tip ontologic a Dumnezeirii. Cu greu s-ar putea găsi un termen comun de discuție între reflecția heideggeriană asupra nimicului și dogma teologică a creației ex nihilo. Sf. Maxim Mărturisitorul afirma că nimicul nu este un termen opus lui Dumnezeu întrucât ființa Lui „nu are nimic contrariu”2. Totalitatea ființei create, dar și absența ei (nimicul „increat”) nu pot fi, în nici un sens, comensurabile cu Dumnezeu „cel mai presus de
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
tăcere. Tradusă într-un plan antropologic, teologia lui Zizioulas recunoaște urgența depășirii viziunii metafizice a omului ca „animal rațional” ori „substanță cugetătoare”; nici o determinare empirică nu poate epuiza dimensiunea iconică și vocația teologică a persoanei umane. Urmând intuițiile Sf. Maxim Mărturisitorul, Zizioulas afirmă tensiunea dintre „ipostasul biologic” (al morții) și „ipostasul eshatologic” (al Învierii). Aceste două borne jalonează drumul umanității dintre momentul pierderii „asemănării” și cel al infinitei și permanentei redescoperiri a „chipului” divin. Dacă „ipostasul biologic” este dominat de contradicții
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
participației în formele cunoașterii, pune modestia onorabilă a savantului sceptic alături de metanoia perpetuă a teologului mirat de mereu surprinzătoarea revelație divină. Când o viziune participativă despre adevăr va oferi regulile dialogului între teologie și cultura modernității, neînțelegerea dintre îndoielnici și mărturisitori nu va mai fi drapată cu ipocrizie, dar nici declarată o fatalitate. Creștinii nu vor câștiga respectul de sine și nici admirația tăcută a arhitecților secularizării dacă nu vor lua în serios chemarea la mărturisirea plenară a unui adevăr neștirbit
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
într-un dialog care nu poate fi gândit în niciun alt context”. Acestea, ca și multe alte lucruri privilegiate, îl fac pe confesor să prețuiască darul pe care l-a primit, de a fi martor al harului și, implicit, un mărturisitor al acestuia și al lucrării milostivirii divine în viața omului. El devine tot mai conștient că efectele sacramentului reconcilierii se datorează, nu strategiilor și tehnicilor pur umane, ci numai puterii lui Dumnezeu, de care se bucură în mod categoric atât
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
aproapele; - există o logică: Dumnezeu ne iartă, dacă și noi iertăm celor ce ne greșesc; - în reconcilierea sacramentală, mai importantă decât acuzarea este căința; - poate să povestească și altora ceea ce el cunoaște despre Dumnezeu, având astfel „bucuria de a fi mărturisitor al lui Cristos în mediul specific în care trăiește”; - penitența face parte din viața de zi cu zi a creștinului, iar el, copilul, poate, în măsura în care devine capabil, să se pună față în față cu Evanghelia, cu prietenia sa cu Isus
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
Dionisie Aeropagitul „Dumnezeucel transcendent și mai presus de ființă a adus la existență toate for-mele de existență creată, pentru a le ține și urca pe toate (...) într-ocomunicare neconfundată între ele”<footnote Ibidem, p. 238-239. footnote>. Așa cum aflăm din Sfântul Maxim Mărturisitorul, „Dumnezeunu este ființă în sens de ființă pur și simplu sau de ființă determinată în oarecare fel, ca să fie și principiu (început, izvor), nici putere,ca să fie mijloc, nici lucrare (realizare), în sens de lucrare pur șisimplu sau lucrare în
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
șisimplu sau lucrare în oarecare fel determinată (...). Ci este entitatede viață făcătoare și supraființială, și temelie și putere făcătoare șimai presus de toată puterea; și aptitudine lucrătoare și fără desfârșit; scurt vorbind, e entitate făcătoare de ființă”<footnote Sfântul Maxim Mărturisitorul, Capete teologice șgnosticeț, suta întâi, cap. 4,în: Filocalia românească, vol. II, p. 128. footnote>. În alt context: „Dumnezeu se numește Unul nu numai pentru căeste simplu, aflat mai presus decât toată compoziția, ci și pentru că El singur există propriu-zis
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
la cunoaștere, prin cunoaștere, la cunoștințacare nu se uită; iar prin cunoștința care nu se uită, la adevăr, în preajmacăruia mintea ajunge la hotarul mișcării, fiind mărginită atât dupăființă și putere, cât și după deprindere și lucrare”<footnote Sfântul Maxim Mărturisitorul, Mystagogia. Cosmosul și sufletul. Chipuri ale Bisericii, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române,București, 2000, p. 21. footnote>.Odată cu facultatea cunoașterii, Dumnezeu a sădit în om năzuința către El: „Căci Dumnezeu, Care a creat cu înțelepciune
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
singurului Fiu și unic Purcezător al singurului Duh Sfânt; din veci și pe veci, în chip necurmat, unic Tată și unic Purcezător!”<footnote Ibidem, pp. 108-109. footnote> Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan devine pentru noi, în acest context, unul dintre mărturisitorii purtători de Dumnezeu ai credinței depline în Dumnezeu, așa cum o putem înțelege prin omiliile Sfântului Grigorie Palama și prin epistolele Sfântului Apostol Pavel<footnote Alegerea aceasta este, bineînțeles, una dintre căile personale de a înțelege ceeste credința, o asumare de
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
este întru Tatăl și Tatăl întru Fiul, adică, faptul că FiulOmului, Iisus Hristos, este Dumnezeu. Nu înțelegeau, pe deplin,că „toate câte Dumnezeu le are, le va avea și cel îndumnezeit prinhar, în afară de identitatea sa după ființă”<footnote Sfântul Maxim Mărturisitorul, apud Sfântul Grigorie Palama, op. cit., p. 114. footnote>. „A crede în” Dumnezeu înseamnă a crede că Fiul este întru Tatăl și Tatăl întru Fiul. „A crede lui”Dumnezeu înseamnă a-L crede pentru „lucrările acestea”, pe carele face pentru mântuirea
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
4, 3), cumspune Sfântul Apostol Pavel. Simbolul înlesnește astfel și apără in trarea în lumea Sfintelor Taine ale Bisericii ca naștere, creștere și desăvârșire în Hristos prin Duhul Sfânt. Părinții Bisericii: DionisieAreopagitul în opera sa despre Ierarhia bisericească, Sfântul Maxim Mărturisitorul în Mistagogia sa, Sfântul Simeon Noul Teolog în Catehezele sau și mai ales Nicolae Cabasila în lucrarea sa Despre viața `n Hristos, îl descriu ca pe o poartă de intrare și de rămânere în Hristos.Afirmarea credinței prin Simbol nu
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
cu îndumnezeirea persoanei umane.Ca și în Hristos, omul este chemat să realizeze în viața sa umanitatea Sa integrală, depășind distincțiile tranzitorii ca deosebiriledintre sexe, dintre bine și rău etc., realizând cu ajutorul harului în-duhovnicirea întregii existențe, așa cum învață Sfântul Maxim Mărturisitorul. Omul își poate găsi plinătatea umanității sale participândîn chip personal la harul divin și îndumnezeindu-se. Treptele acestei creșteri au loc prin lucrarea harului Sfântului Duh, care sfințeșteîn chip tainic sufletul în Hristos. După ce Adam, odată cu călcarea cuvântului lui Dumnezeu
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
nou de conținutul credinței și, în acest timp,Îl slăvește pe Dumnezeu Cel treimic, pe Care-L mărturisește. Doxologia și înțelegerea dogmatică sunt aici strâns alăturate<footnote Prof. H. Pitters, op. cit., p. 285. footnote>. Liturghiaeste o mystagogie, după Sf. Maxim Mărturisitorul, deoarece ea în-vederează omului relația dintre Creator și făptură. În ea omul asimilează și consumă Cuvântul lui Dumnezeu devenit trup. Fiecare Li turghie este o introducere în lumea transfigurată, o urcare și o coborâre de pe Tabor, pe care Duhul Sfânt
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
că noi oamenii nu avem aici, pe pământ, „cetate stătătoare, ci o căutăm pe aceea ceva să fie” (Evrei 13, 14), ne pregătim pentru lumea și viața viitoare și veșnică. Suntem „străini vieții și călători prin ea”<footnote Sfântul Maxim Mărturisitorul, Ambigua. Tâlcuiri ale unor locuri cu multe și adânci înțelesuri din Sfinții Dionisie Areopagitul și Grigorie Teologul, traducere din greacă,introducere și note de Pr. prof. Dumitru Stăniloae, EIBMBOR, București, 1983,p. 157. footnote>. Viața însă și este o alergare
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
aș afirma că postul nu este decât un mijloc și nicidecum țelul - esența. Palama propune „izbăvirea prin împătimire”, în schimb, în replica dată lui Varlaam, el însuși e pătimaș: „Filosoful acesta și-a îndreptat deci, împotriva aceluia (a lui Nichifor Mărturisitorul) mult născocitoarea lui închipuire, ca pe un foc ce se folosește de ceea ce îi stă înainte ca de o materie. Nu se rușinează de acea fericită mărturisire și de exilul pentru ea, nu se rușinează de cei ce s-au
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
chintesență a acestor teme, loc hermeneutic prin excelență al unui exemplar multum in parvo. Cuvântul întemeietor - logos al Începutului absolut (cf. Ioan 1, 1) - rostește creația în numele veșniciei pe care o sădește în cele încă netocmite, rostire originară ce luminează mărturisitor venirea în lume: "Sămânța nemuririi, iubite, e cuvântul,/ Eternul se ascunde sub coaja unei clipe". Cuvântul care dă lumină vieții luminează în întunericul ce nu îl cuprinde; el se dă ca ascuns luminător al tuturor celor create. Cum se poate
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
Numește fără a putea fi numit, ridică lucrurile din moarte la viață, căci ele respiră acum în lumina în care semnifică, rostesc viața care le cuprinde. Poate cuvântul poetic să rostească acest grai în care Cuvântul luminează, să fie cuprinsul mărturisitor al epifaniei? Ce nume va da el "fericirii/ de-a străbate până la ultimul cer", cum va putea "să aibă/ în el acum/ focul Cuvântului/ și să nu ardă"?54 Lăsând să se rostească în el ultimul, primultimitatea izvorului din care
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
Datorită comuniunii sinergetice, Dumnezeu și omul se oglindesc unul în altul intrând într‑o comuniune prin care natura umană se realizează la un nivel supranatural, comuniune care a devenit vizibilă în momentul schimbării la față a lui Cristos. Sfântul Maxim Mărturisitorul demonstrează că pentru a ajunge la contem‑ plarea gloriei lui Dumnezeu prin chipul lui Cristos identic cu noi după aspect, Cuvântul a acceptat fără șovăire să devină tip și simbol; s‑a arătat ca simbol, plecând de la sine însuși. Revelarea
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
sărbătorii din acest an. Racla Sfintei Parascheva va fi purtată în procesiune pe străzile orașului, pentru a se „întâlni” simbolic, undeva în fața Palatului Culturii, cu o altă raclă, conținând relicvele unui „Sfânt invitat”, anul acesta fiind vorba de Sfântul Maxim Mărturisitorul. Înaintea începerii ceremoniei propriu-zise, sporește vizibil numărul monahilor și al preoților prezenți în zona Mitropoliei. Nu se găsesc în schimb prea mulți pelerini înscriși în rând, timpul de așteptare din acest moment nu cred că depășește trei ore și jumătate
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
de Adevăr. După ce ascultă scurta lui povestire, provocată de mine, cei din jur își feresc privirile, înspăimântați și increduli. Eu unul l-am crezut. Ajungem la piciorul baldachinului, la întâlnirea atât de dorită cu sacrul. Moaștele „invitate” ale Sfântului Maxim Mărturisitorul se găsesc amplasate oarecum la „picioarele” raclei Sfintei Parascheva. De altfel, o studentă din ASCOR responsabilă cu evacuarea muntelui de flori ce se adună neîntrerupt ne roagă blând, dar cu fermitate, atenție, „să nu neglijăm racla Sfântului Maxim”. Sărut racla
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
Grupul de femei din Iași, apropiate de tiparul pelerinului clasic : vârsta medie de 65 de ani, îmbrăcate sărăcăcios, cu haine second-hand, dar rezistente, călduroase, se vede că au căpătat experiență în timp. Una dintre femei poartă cu ea „Acatistul Sfântului Mărturisitor Valeriu Gafencu”. Mi-l arată foarte mândră, mai mult ca pe un semn al identității sale pelerine decât altceva, și, oricum, sunt convins că pentru ea important era să aibă un acatist-obiect, diferențele spirituale și de subiect fiind nerelevante. „Uitați
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
în șir pentru a ajunge să se închine la sfintele sale moaște”. Patriarhul Daniel al Bisericii Ortodoxe Române este citat cu o referință la dimensiunea transnațională a pelerinajelor : „Legăturile din jurul pelerinajelor ne-au făcut să fim o familie de creștini mărturisitori ai credinței într-o Europă din ce în ce mai secularizată”. Pentru o descriere completă a acestui loc de pelerinaj și a noilor conexiuni create, vezi și Drăgoi, 2013. comercianți din jur, maicile de la Petru-Vodă au expuse prea puține icoane sau cărți bisericești, doar
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
și chiar negat de atâtea experiențe istorice. Sunt experiențe care, se pare, ca niciodată, țin să se ascundă de ochiul critic, evaluator al omului și pentru care victimele lor tot oameni și ei țin să depună mărturie dintr-un impuls mărturisitor, izvorât din presiunea constantă a Adevărului. Acesta se cere scos la lumină pentru a se contrapune, de exemplu, unui paragraf din Codul Penal, redactat de Lenin imediat după Revoluție, "Tribunalul nu trebuie să elimine teroarea: a promite acest lucru ar
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
al "încercării", o lume în care, în funcție de relația omului cu suferința, se poate produce o renaștere spirituală sau poate interveni trista și tragica realitate a degenerării umane cu multiplele ei chipuri. Invocând această ultimă realitate, asemenea lui Steinhardt sau altor mărturisitori despre lumea carcerală din literatura lumii, scriitorul rus nu obosește să repete că, oricât de absurd ar părea, în lumea recluziunii fericirea este posibilă. Sub semnul acestui adevăr, probat nu numai de opera lui Soljenițin, dar și de propria lui
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
Prea Sfințitul Daniel, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, care a spus în necrologul său: „Moartea sa prematură e o pierdere foarte mare pentru Biserică, pentru că dr. Eugeniu Safta-Romano a fost un fiu credincios al Bisericii noastre, un creștin râvnitor, practicant și mărturisitor.“ REFERIRI Articole: - SAFTA-ROMANO, TUDOR, Conf. univ. dr. Eugeniu Safta-Romano, Iași, aprilie 2009, 3 p. mss (în arhiva autorului) - TOMPEA, DORU, In memoriam. Eugeniu Safta-Romano, „Ziarul de Iași“, nr. 123 (4186), 25 mai 2005, p. 7A - A trecut la Domnul Prof.
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]