2,300 matches
-
de parfum de femeie și de ceva neprecizat, oricum nu mai întâlnisem în casa bunică-mii o astfel de combinație; am înghețat. După două minute am început să văd mai bine. Pe podeaua acoperită cu gresie și mochetă era o măsuță joasă plină de reviste și hârtii, o canapea în stare bună, un televizor pe un soclu transparent, un birou cu un computer. Pe covor era o cutie goală de pizza. Am simțit o lamă rece în stomac când am remarcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
podeaua acoperită cu linoleum găurit și lumina simplă, fluorescentă de pe holuri era așa de mare, încât mă oprii în prag, cu gura căscată. Apartamentul de lux al lui Margery Pickett avea un birou dotat cu tehnologie de ultimă oră, o măsuță pe care se aflau o mulțime de reviste, străjuită de două fotolii care păreau foarte confortabile, o fereastră spre lume pe pervazul căreia erau plante foarte bine întreținute, un arbust de yucca într-un colț, iar podeaua era acoperită în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
îndreptățită să facă și asta. Accentuă ideea că, dacă am nevoie de ceva, să-i cer pot și că pot trece pe la ea, la o cafea, oricând. La urma urmelor, avea cafea proaspătă. Și zărisem o cutie de biscuiți pe măsuța din bucătărie. Am ochi de vultur, cel puțin când e vorba de biscuiți. De altfel, îmi oferi din nou cafea, dar o refuzai, cu regret. Trebuie neapărat să lucrez un pic la mobilul lui Puck înainte ca Marie să înceapă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
râșnița de cafea scotea un urlet răgușit, iar noi savuram împreună aroma bogată, ca niște copii Bisto 1. — Dacă s-ar putea pune parfumul ăsta în sticluță, suspinai eu, m-aș da zilnic cu el. Margery puse o tavă pe măsuța de cafea și se așeză față în față cu mine. — Un biscuit? întrebă ea, deschizând cutia și întinzându-mi-o. În fața mea, biscuiți cu unt. Eram sclava pe viață a acestei femei. Își scoase ochelarii, lăsându-i să atârne, stingheri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
cu drag; nu știam dacă era o restaurare fidelă sau nu, dar îmi plăcea. Pereți de un galben pal, pe care atârnau gravuri alb-negru, podele lustruite și mobilă delicată, din lemn, care era mult mai confortabilă decât părea. Pe două măsuțe se afla o colecție bine gândită de objets d’art: prespapier-uri din sticlă, imitație Lalique, fotografii înrămate și sfeșnice de argint. M-am ghemuit pe canapeaua, tapițată cu mătase galben-pai și am luat o înghițitură de ceai. Surprinzător, îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
M-am întors să văd cine era. Violet se oprise chiar în prag, oripilată. Se repezi către noi, țipând: —Ben! Nu! În timp ce Ben fu distras, pe moment, de apariția lui Violet, am luat unul dintre pres-papier-urile scumpe de sticlă de pe măsuța din dreapta mea. Era rotund și greu și-l puteam cuprinde bine în palmă. Violet se oprise chiar în fața scaunului lui Hugo, iar Ben îi spunea să se îndepărteze, pe un ton din ce în ce mai ridicat. I-am întâlnit privirea lui Hugo și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
ieși de acolo, cu dinții periați și fața radiind de șocul apei reci, cafeaua făcea bulbuci, umplând casa cu aroma ei. O turnă În două cești mari, adăugă zahăr și lapte și se duse Înapoi spre dormitor. Așeză ceștile pe măsuța de lângă pat, se strecură din nou sub cuverturi și se luptă cu perna sa până ce-o făcu să stea Într-o poziție care să-i permită să stea În capul oaselor ca să-și bea cafeaua. Sorbi o dată lung, se foi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
mână, se transformă În pumn și-l lovi În umăr. — Minunată, minunată cafea. Cred că mai iau o gură. Se auzi un sunet amenințător distinct. El Îl ignoră și sorbi din cafea. Știind ce urma să vină, așeză ceașca pe măsuța de lângă pat, așa Încât să nu se verse. — Mmm, fu tot ce spuse el Înainte ca umflătura să irumpă și Paola să se Întoarcă pe spate, așa cum ar face un pește mare, Întinzându-și brațul stâng peste pieptul lui. Întorcându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
curcubeu, iar la capătul curcubeului, exact ca în poveste, ședea un spiriduș, păzindu-și oala de aur. L-am privit lung și am ieșit încetișor ca să nu-l tulbur. Cu cele trei chei strânse în mână, m-am întors la măsuța de pe hol și mi-am oprit privirea asupra sticluțelor cu lichid colorat. Oare ce era acolo? Am întins mâna către cea mai subțire și, tocmai când voiam să beau, m am trezit în camera mea, cu o rază aurie de
Poveste la gura sobei. In: ANTOLOGIE:poezie by Sabina Turcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_696]
-
fusese întinsă. — Am pregătit ceva la repezeală, a rânjit Hugo cu modestie. Gustând din paste, Alice a detectat un iz straniu, dur, aspru și dulceag. Totuși, era mult prea politicoasă ca să facă vreun comentariu. Amândoi își urcaseră picioarele, relaxați, pe măsuța din sufragerie. Hugo a realizat că era ocazia ideală s-o întrebe pe Alice cum mai mergeau lucrurile cu Jake. Faptul că el fusese cel care răspunsese la telefon nu putea să fie un semn bun, iar misterul referitor la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Fine a evitat subiectul. Suferise destule traume pentru o singură seară și se temea de răspunsul pe care avea să-l primească. Ochii i-au căzut pe un morman de farfurii pline de firimituri care era depozitat, la nimereală, sub măsuță. Dându-și seama cât de urât arătau, Hugo s-a ridicat și a început să tragă farfuriile afară. —Iartă-mă, a surâs el stânjenit. În ultimul timp, asta a devenit, mai curând, o casă de burlac. Nu suntem decât eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
a urlat Amanda. Deci, în esență, după-amiezile e acasă, da? —Exact. Dar despre ce e articolul ăla? Hugo coborâse din nou vocea, conștient că Shauna asculta cu mare atenție sub pretextul că aranja niște exemplare din Country Lives pe o măsuță din apropiere. —Despre mine și Theo. Ce anume legat de tine și Theo? —E despre viața mea în calitate de mamă care muncește. Cum jonglez cu cariera și cu responsabilitățile domestice. Cum încerc să lucrez în timp ce îmi mențin viața de familie. —Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
e foarte stresant. Dar tu nu jonglezi cu serviciul și responsabilitățile domestice, i-a atras atenția Hugo, hotărât să nu-și iasă din pepeni. A încercat să n-o bage în seamă pe Shauna care continua să se foiască în jurul măsuței. — Ba jonglez. Așa o să scrie și-n articol: „Amanda Hardwick: Cum îmbin cariera și creșterea copilului“. E vorba de modul în care am reușit să depășesc provocările legate de creșterea copilului, ca să dau un exemplu mamelor care vor să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
furios frigiderul - câteva din bilețelele Luciei își luară zborul ca niște păsări galbene și pătrate -, apoi reveni în sufragerie cu două beri. Îi pasă musafirului una, o desfăcu pe a sa, apoi sorbi cu nesaț. După ce bău, așeză doza pe măsuță și îl fixă pe interlocutor cu o privire de gheață. - Nu mi s-a mai întâmplat până acum să mă conversez cu vreunul dintre personajele mele. Asta insinuați că sunteți, nu? - Nu insinuez nimic, domnule, nu-mi arde de insinuări
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
ajunsese - ridicase din umeri și continuase să bea... Duse berea la gură și sorbi îndelung, aproape că simți cum se îneacă din cauza lichidului care curgea pe gât în valuri amărui. Nu o mai strânse în pumn, o depuse tacticos pe măsuță, alături de cea din care băuse individual acela, musafirul, actorul ratat, agentul imobiliar, personajul romanului nescris... Își ținu respirația, apoi lăsa aerul să iasă cu un șuierat. Ai emoții în fața unui geamantan. Ești ridicol. Deschide-l. Nu mai sta pe gânduri
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Privi laptopul al cărui screen saver intrase în funcțiune. Un morman de conducte colorate diferit care se tot întindeau, se intersectau, se căutau, dădeau senzația că s-au găsit și sunt fericite, apoi o luau de la capăt. Lăsă paharul pe măsuță și se apropie de birou. Vocea Magicianului se încolăci în jurul său precum un șarpe pofticios: - Shut down? De ce nu? Un buton atât de comun. Și totul dispare ca prin farmec. Dar dacă nu dispare? La asta nu te-ai gândit
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
strălucea sinistru pe perete ca o pată orbitoare. Când începu să i se deprindă ochii cu întunericul, desluși mai bine conturul lucrurilor din jur. Toate erau așa cum le știa de în urmă cu un an... Laițe pe două laturi, pe măsuță un ștergar lat alb cu flori roșii și frunze verzi, și un opaiț cu mucul ars aproape tot. Pe brâul sobei, de jur împrejur, erau înșirate câteva mere... iar pe peretele dinspre răsărit, în colț... iconița Sf. Gheorghe și un
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
să mergi la tribunal, voi merge cu tine. E mai rapid să mergem cu mașina mea, decât cu autobuzul care oprește în fiecare stație, în localități. Frusina își luă rămas bun de la el și așeză florile într-o glastră, pe măsuța pe care o avea lipită de birou și se gândi că Alexandru se poartă în genul lui George; îi place să dăruiască flori, având același gust, pentru florile de câmp, este sensibil și ajută pe oricine, măcar cu un sfat
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
gară niște copii se băteau cu zăpadă. Am luat-o Înspre acolo, mănușă În mănușă cu Dodo, știam o bodegă nu departe de colț, unde beam ceva Împreună de fiecare dată când Îl conduceam la tren. Dodo așeză cafelele pe măsuță, apoi Își aprinse o țigară. mi-am aprins și eu una. Nu te bucuri că am venit ? Ba da, ba da... Și cursurile ? DĂ-le naibii, o să le Împrumut de la un coleg. De unde ai avut bani de tren ? mi-a
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
gară niște copii se băteau cu zăpadă. Am luat-o înspre acolo, mănușă în mănușă cu Dodo, știam o bodegă nu departe de colț, unde beam ceva împreună de fiecare dată când îl conduceam la tren. Dodo așeză cafelele pe măsuță, apoi își aprinse o țigară. Mi-am aprins și eu una. Nu te bucuri că am venit ? Ba da, ba da... Și cursurile ? Dă-le naibii, o să le împrumut de la un coleg. De unde ai avut bani de tren ? Mi-a
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
fie pentru alții, spre a li se face cadouri, În memorizarea frumuseții locurilor prin care viața i-a adus pentru câteva clipe rare. Cealaltă Încăpere Îi servea, Măicuței, drept cameră pentru dormit. Se așezară pe câte un scaun: ea, dincolo de măsuța din mijloc, cu fața spre șosea; el - de partea opusă, cu fața dinspre Măicuța. Și conversară. Mult conversară. Despre lucruri mărunte, fără importanță, de nereținut. Se vedea Însă lesne că una spuneau și alta gândeau. Târziu, când puterea nopții prinse
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
ca un soare În răsărit: n-ar fi bine să lăsăm discuția pe mai pe după amiază, după ce-mi isprăvesc orele de servici? Ba da. Chiar, e cu mult mai bine, astfel. Așa au și procedat. A venit el, la măsuța din capătul salonului, care strălucea, În apele lacului de dedesupt și de primprejur, ca Într-o imensă și deosebit de curată oglindă. Se așeză. Te ascult, zise. Nu prea mă pricep cum și cu ce să Încep. Cu Începutul, o Îndemnă
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
omenirii, pusese, cu desăvârșire, stăpânire, pe ființa, pe trupurile, pe Întreaga porțiune de omenire, pe care o reprezentau, ambii, atunci. Și Îmbrățișarea continuă. Încet-Încet, se deplasară, În acea stare de fapt, În acea poziție ațâțătoare, către canapeaua de alături cu măsuța pe care el caligrafia, literele afișului comandat, din acea magazie, cu diferite materiale, de la demisolul clădirii vestitului liceu. Firesc. Totul, atât de firesc: și deplasarea spre canapea și Înclinarea trupurilor lor pe aceasta și cuibărirea ei, sub el, și Îndepărtarea
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
mijlocul peisajului din seara trecută. Ea se așeză pe scrânciobul - leagăn și prinse a se da huța. Își invită, În același timp, musafirul, să se așeze. El Își alese același mijloc de bancă. În fața căreia, era așezată, de astădată, o măsuță pliantă, iar pe ea, Într-o ordine anume - ca În cofetăriile sau restaurantele de renume, În coșulețe și-n farfuriuțe și-n ceșcuțe - friptură de pasăre și ficat de porc și de vită, cu piure de cartofi noi, iar, pe
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
S-au aprins becurile. Pe stradă. Prin curți. Peste tot. Cei doi se despart. El pornește, moale, către vale; ea, după ce Întârzie, petrecându-l, puțin, cu privirile, se duce, tristă, parcă, spre colțul casei dincolo de care sunt vișinul, banca, scrânciobul-leagăn, măsuța pliantă și tot ce va mai fi rămas, pe-acolo, din dulcea amintire a zecilor de minute, care au fost Încrustate, adânc și definitiv, În istoria acelui loc și moment, devenite, de atunci Încoace, pentru ei, doi, dintr-un anume
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]