6,722 matches
-
de cal! - Dar ce ați spune despre o mână lungă? - Să o scurtăm...Și așa povestea ne ajungă! Să ascult cum fâșâie frunza în dungă Cât este toamna de lungă. Toc! Toc! Toc! Toc! - Bate Destinul la ușă? - Nu, dragă mătușă! Se întoarce Beethoven de la plimbare - Plecat acum un secol, mi se pare! Un sfârșit de mileniu, cu bani sau fără bani, Vine exact peste o mie de ani! Adrian Simionescu Referință Bibliografică: Toc! Toc! Toc! Toc! / George Nicolae Podișor : Confluențe
TOC! TOC! TOC! TOC! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351199_a_352528]
-
lucruri materiale, alții după aventură, după emoții puternice; crezi că toate celelalte îl pot împlini pe om în căutarea lui lăuntrică după paradisul pierdut? Alin Pădureanu: - Nu, și categoric spun „NU”, pentru că am avut o experiență în familia noastră. O mătușă de-a mea împreună cu soțul ei aveau mai mult decât le era necesar și aveau mai mult decât aveau nevoie. Iși permiteau să-și facă concediile în afara țării, să meargă în Vest, în vizite; o duceau foarte bine dar sfârșitul
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351222_a_352551]
-
a contribuit nu doar la salvarea vieții ei, ci și la refacerea aproape completă, doar o ușoară înroșire a pielii în unele zone ale corpului mărturisind masivul transplant de piele de care a beneficiat. Adorată de părinți, dar și de mătușa Nuți, sora mamei, Dora visează la bărbatul ideal, care să-i aștearnă lumea întreagă la picioare și s-o conducă în al nouălea cer printre focuri de artificii. Perioada de recuperare de după intervențiile estetice intervine în relația ei cu logodnicul
DESPRE CĂUTAREA FERICIRII PRIN IUBIRE, CRONICĂ DE VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 791 din 01 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345550_a_346879]
-
relație cu Constantin, un muncitor din fabrica unde lucra și ea - spre a-i face pe plac soțului - ca muncitoare necalificată. Simplitatea și sinceritatea lui Constantin sunt irezistibile în ochii Dorei, obosite de ipocrizie, de minciuni și taine (chiar și mătușa Nuți, nu numai prietena cea mai bună, Tuți, o acoperiseră în timpul escapadelor ei fierbinți), așa că decide să divorțeze. Urmează să se mute cu Constantin, împreună cu copiii, pentru ca el să primească de la uzina din orașul cel mare, Cluj, un apartament cu
DESPRE CĂUTAREA FERICIRII PRIN IUBIRE, CRONICĂ DE VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 791 din 01 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345550_a_346879]
-
câinoase, Mă-mpinge-apoi, sfârleaza năucita, Spre miezul vârstei țări și colțuroase. Într-un târziu cătând prin vechi sertare Dau de scrisori, fotografii, idile... Dar timpul crunt, mă lasă-n așteptare, Timid și singur, cerșetor de zile! DIN ÎNTÂMPLARE Din întâmplare motanul mătușii mele Rodica nu prinde nici un șoarece pentru că, tot din întâmplare, șoarecii se comportă mult mai deștept decât domnia sa motanul Tutuluț. Sau poate din întâmplare, motanul, de altfel bine hrănit de mătușa Rodica, preferă biscuițeii lui mici și gustoși, - care-i
CÂNTICE DE LA CIŞMEAUA DIN COLŢUL STRĂZII (POEME) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 908 din 26 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345642_a_346971]
-
singur, cerșetor de zile! DIN ÎNTÂMPLARE Din întâmplare motanul mătușii mele Rodica nu prinde nici un șoarece pentru că, tot din întâmplare, șoarecii se comportă mult mai deștept decât domnia sa motanul Tutuluț. Sau poate din întâmplare, motanul, de altfel bine hrănit de mătușa Rodica, preferă biscuițeii lui mici și gustoși, - care-i apar, din întâmplare zi de zi în farfuriuța de lut de lângă ușa casei - față de niște șoareci întâmplători, neurotici, capricioși și recalcitranți, și care au un domiciliu, din întâmplare, instabil, și fără
CÂNTICE DE LA CIŞMEAUA DIN COLŢUL STRĂZII (POEME) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 908 din 26 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345642_a_346971]
-
ardem mamele în sobe Fără surcele și coceni rămași, Hambarul-l ardem, fără bob e, Ne ardem pruncii drept talaș, Ardem surorile și frații, Uscați bunicii-n vatră ard, Nepoții, cuscrii și cumnații Ard ca ulucile din gard, Unchi și mătușe așchioase Ca pe surcele-n vâlvîtăi Îi ardem, din morminte oase De bătrânei și de flăcăi Vârâm sub plită, și de fete... Mirese-n lemn de scândură Și maici virgine și ascete Trosnesc și mă îngândură: Of, Doamne, cât de
SE STING de ROMEO TARHON în ediţia nr. 828 din 07 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345746_a_347075]
-
primul mărțișor primit în acea dimineață. Sau, dacă nu primisem deja unul, îmi atârnam în piept mărțișorul pe care mi-l cumpăram eu din timp, atunci când eram atentă să procur și pentru celelalte femei dragi din viața mea, precum mama, mătușile, surorile, prietenele, colegele. Îmi amintesc că trăiam o stare specială, care concura aproape cu clipa îndrăgostirii (a fluturașilor din stomac) deoarece gândeam că în ziua de 1 Martie renășteam și-mi propuneam să am o primăvară plină de zâmbet și
CU SUFLETUL ÎNCLINAT CĂTRE PRIMĂVARĂ... de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 789 din 27 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352077_a_353406]
-
din piele albastră, cu pietricele strălucitoare. Alice îl numi Rony, iar, ca prin farmec, pe medalionul de la zgardă, apăru numele lui. Din păcate pentru Alice, nu putea să aibă nici un câine sau vreun animal de companie, din cauza regulilor stricte ale mătușii Petunia. Dar norocul ei era tocmai faptul că avea fluierul fermecat, altfel, nu știu ce s-ar fi făcut. Mătușa Petunia era o femeie zgârcită, fără inimă, care făcea doar ce vrea ea. Îi ura pe toți oamenii din sat, chiar și
O POVESTE DE IARNĂ de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1467 din 06 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352214_a_353543]
-
apăru numele lui. Din păcate pentru Alice, nu putea să aibă nici un câine sau vreun animal de companie, din cauza regulilor stricte ale mătușii Petunia. Dar norocul ei era tocmai faptul că avea fluierul fermecat, altfel, nu știu ce s-ar fi făcut. Mătușa Petunia era o femeie zgârcită, fără inimă, care făcea doar ce vrea ea. Îi ura pe toți oamenii din sat, chiar și pe copii, dar, mai presus de orice, ura animalele. Alice ajunsese în casa ei datorită faptului că părinții
O POVESTE DE IARNĂ de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1467 din 06 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352214_a_353543]
-
pe copii, dar, mai presus de orice, ura animalele. Alice ajunsese în casa ei datorită faptului că părinții ei muriseră într-un accident de mașină, când fetița avea doar trei ani. Atunci, rudele fetiței hotărâră ca ea să rămână la mătușa Petunia, fiind cea mai apropiată rudă a ei, și singura care nu avea copii. Sărăcuța Alice stătea de șapte ani în casa aceea. Acum sosise vremea pentru micul dejun, iar, în timp ce Alice își mânca, ca în fiecare dimineață, omleta cu
O POVESTE DE IARNĂ de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1467 din 06 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352214_a_353543]
-
apropiată rudă a ei, și singura care nu avea copii. Sărăcuța Alice stătea de șapte ani în casa aceea. Acum sosise vremea pentru micul dejun, iar, în timp ce Alice își mânca, ca în fiecare dimineață, omleta cu suncă, împreună cu ciocolata caldă, mătușa Petunia vorbea la telefon cu un domn, despre un voiaj la Londra. Pe fată o îngrijorară vorbele acesteia. Mătușa Petunia se hotărâse să vândă casa și să se mute definitiv. După ce mătușa Petunia termină conversația, îi spuse lui Alice: - Peste
O POVESTE DE IARNĂ de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1467 din 06 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352214_a_353543]
-
Acum sosise vremea pentru micul dejun, iar, în timp ce Alice își mânca, ca în fiecare dimineață, omleta cu suncă, împreună cu ciocolata caldă, mătușa Petunia vorbea la telefon cu un domn, despre un voiaj la Londra. Pe fată o îngrijorară vorbele acesteia. Mătușa Petunia se hotărâse să vândă casa și să se mute definitiv. După ce mătușa Petunia termină conversația, îi spuse lui Alice: - Peste o săptămnă voi pleca la Londra, iar tu o să mergi la Casa de copii. Alice era copleșită și simțea
O POVESTE DE IARNĂ de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1467 din 06 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352214_a_353543]
-
fiecare dimineață, omleta cu suncă, împreună cu ciocolata caldă, mătușa Petunia vorbea la telefon cu un domn, despre un voiaj la Londra. Pe fată o îngrijorară vorbele acesteia. Mătușa Petunia se hotărâse să vândă casa și să se mute definitiv. După ce mătușa Petunia termină conversația, îi spuse lui Alice: - Peste o săptămnă voi pleca la Londra, iar tu o să mergi la Casa de copii. Alice era copleșită și simțea că deodată viața ei nu mai are sens, că nu are ce căuta
O POVESTE DE IARNĂ de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1467 din 06 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352214_a_353543]
-
sens, că nu are ce căuta pe lume. Sărmana de ea... era acum singură, doar Rony îi mai era alături. Săptămâna trecu și sosi vremea să plece pentru totdeauna din casa unde a stat șapte ani. Pe drumul spre orfelinat, mătușa Petunia îi spuse: - Haide, Alice, nu fi tristă! Măcar acum o să te împrietenești cu copii... la fel de enervanți ca și tine! spuse mătușa Petunia, râzând cu răutate. Atunci, cele două văzuseră o domnișoară în fața orfelinatului, care o aștepta pe Alice. Ea
O POVESTE DE IARNĂ de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1467 din 06 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352214_a_353543]
-
și sosi vremea să plece pentru totdeauna din casa unde a stat șapte ani. Pe drumul spre orfelinat, mătușa Petunia îi spuse: - Haide, Alice, nu fi tristă! Măcar acum o să te împrietenești cu copii... la fel de enervanți ca și tine! spuse mătușa Petunia, râzând cu răutate. Atunci, cele două văzuseră o domnișoară în fața orfelinatului, care o aștepta pe Alice. Ea avea părul negru, lung și împletit. Era scundă și tânără. O chema Andreea. Alice și-a luat rămas bun de la mătușa ei
O POVESTE DE IARNĂ de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1467 din 06 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352214_a_353543]
-
spuse mătușa Petunia, râzând cu răutate. Atunci, cele două văzuseră o domnișoară în fața orfelinatului, care o aștepta pe Alice. Ea avea părul negru, lung și împletit. Era scundă și tânără. O chema Andreea. Alice și-a luat rămas bun de la mătușa ei, care nu părea deloc devastată de situație. După plecarea mătușii, Andreea a condus-o pe Alice la noua ei cameră. Camera era luminoasă, mare și frumosă. Pereții erau cu tapet roz și cu flori. În partea stângă a camerei
O POVESTE DE IARNĂ de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1467 din 06 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352214_a_353543]
-
domnișoară în fața orfelinatului, care o aștepta pe Alice. Ea avea părul negru, lung și împletit. Era scundă și tânără. O chema Andreea. Alice și-a luat rămas bun de la mătușa ei, care nu părea deloc devastată de situație. După plecarea mătușii, Andreea a condus-o pe Alice la noua ei cameră. Camera era luminoasă, mare și frumosă. Pereții erau cu tapet roz și cu flori. În partea stângă a camerei, era un birou, unde putea să-și facă temele. În dreapta camerei
O POVESTE DE IARNĂ de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1467 din 06 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352214_a_353543]
-
de filologie vroia să treacă la fapte. A fost un vis semisecret, familia și prietenii, de fapt, îl știau. Ana avea rude de mult plecate din țară, dar și rude care recent s-au mutat în țara vecină. Chiar și mătușa, care s-a dus, după ce unicul ei fiu s-a căsătorit în Ungaria. Avea mare încredere în această mătușă, care i-a făcut o promisiune solemnă că o va ajuta să plece din țară. În timpul comunismului nu te puteai repatria
SOLDATUL CU PĂR ROŞU de SUZANA DEAC în ediţia nr. 318 din 14 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356307_a_357636]
-
Ana avea rude de mult plecate din țară, dar și rude care recent s-au mutat în țara vecină. Chiar și mătușa, care s-a dus, după ce unicul ei fiu s-a căsătorit în Ungaria. Avea mare încredere în această mătușă, care i-a făcut o promisiune solemnă că o va ajuta să plece din țară. În timpul comunismului nu te puteai repatria fără un motiv solid, nu-ți puteai alege țara în care vroiai să trăiești. În felul acesta multe persoane
SOLDATUL CU PĂR ROŞU de SUZANA DEAC în ediţia nr. 318 din 14 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356307_a_357636]
-
la Mine!”. Nici nu am căzut undeva, ca apoi să dau cu ochii de Dumnezeu acolo jos, într-o prăpastie. Nu! Dumnezeu n-a făcut așa în cazul meu. În toamna lui '90, eram în vizită la bunicii din Ardeal. Mătușa mea, care era membră a Bisericii Penticostale, și verișorii mei m-au invitat la biserică. Acasă ei cântau, recitau poezii, se rugau, citeau Biblia și mă invitau și pe mine, dar în timpul acesta eu preferam să mă duc în grajd
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 318 din 14 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356363_a_357692]
-
părintele soției lui i-a părăsit pentru plaiuri mai bune, cerești, de mulți ani de zile. Pe mica prințesă o întâmpină în Arizona, plaiul cel mai însorit din toată America, alături de mama si tata, fericiții părinți, cele două bunici, unchi, mătuși, verișori, biserica unde tatăl ei este prezbiter, că familia trebuie să fie mare, unită, să locuiască aproape... Familia trebuie să fie și biserică și biserica trebuie să fie familie. Și noi suntem aproape, noi, cei pe care Octavian ne-a
DEDICATIE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 268 din 25 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355901_a_357230]
-
morții și răniții,si sa te retragi în spatele frontului fericit fiind că ai scăpat cu viață. Renaști numai prin iubire,dăruire și sacrificiu... Nimeni n-a fost un om renăscut pentru că a câștigat la loto sau că i-a murit mătușa cea bogata.A devenit mai bogat financiar...și, daca n-a știut să-și țină monștrii interni în frâu...procesul de falimentare sufletească și financiară a început exact în momentul în care a câștigat. nu sunt omul gesturilor mărețe...dar
PASAREA SPIN, PASAREA PHOENIX. de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 246 din 03 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356032_a_357361]
-
cu bijuteriile, de s-o fi gândit, chiar de ziua mea, “să-mi poarte cerceii”? N-am înțeles!...cum n-am înțeles multe lucruri din viața mea...dar le-am dus... E seară. Mâine mai vin unchiul meu și cu mătușa...Mai am de răspuns la mailuri...câteva mesaje pe telefon...și se încheie...o etapă din viața mea! Trece încă o aniversare. Am ajuns la un alt țărm... Voi fi mai înțeleaptă de-acum? “Mai ai de lucrat la ... alegerile
UN ALT ŢĂRM de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 456 din 31 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354841_a_356170]
-
și Marița. Ana a fost căsătorită cu Gavril IACOB, de profesie mecanic la o moară din Fălticeni. Elena, căsătorită în satul Hârtop cu Neculai Vasilache. Satul Hârtop este vecin cu satul nostru Petia. Tot la Hârtop s-a căsătorit și mătușa Marița, sora cea mai mică a tatei, căsătorită cu Ilie MITREA. Paraschiva, adică mătușa Chița, cum i se zicea, a fost căsătorită cu Moș Neculai TĂNASĂ, un gospodar deosebit, cu multe hectare de pământ și multe oi. Tata lui moș
GENEALOGIA LUI MIHAI LEONTE, COMPLETĂRI LA BIOGRAFIE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 872 din 21 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354907_a_356236]