2,125 matches
-
din țesătoria manuală o muncă automatizată: mișcările războiului de țesut sunt dirijate de niște instrucțiuni mecanice, pe care Jacquard le trasase pe cartele găurite. Un fel de program de calculator, înainte de vremea lui. Șaptesprezece ani mai târziu, Charles Babbage dezvoltă «mașinăria diferențială», un proiect tehnologic pe care nu-l poate pune-n practică, din cauză că-l costa o avere; ar fi fost primul computer adevărat, cu funcții și-operațiuni multiple. În 1843, Ada Lovelace, singurul copil legitim al Lordului Byron, publică o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
nu-l poate pune-n practică, din cauză că-l costa o avere; ar fi fost primul computer adevărat, cu funcții și-operațiuni multiple. În 1843, Ada Lovelace, singurul copil legitim al Lordului Byron, publică o serie de note și comentarii despre mașinăria lui Babbage, în care, printre altele, afirmă despre computere că vor fi capabile să depășească inteligența umană, ca performanțe.“ „Bine, dar astea nu erau computere veritabile, cum sunt PC-urile de azi...“ „Bineînțeles că nu. Doar niște mașinării de calcul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
comentarii despre mașinăria lui Babbage, în care, printre altele, afirmă despre computere că vor fi capabile să depășească inteligența umană, ca performanțe.“ „Bine, dar astea nu erau computere veritabile, cum sunt PC-urile de azi...“ „Bineînțeles că nu. Doar niște mașinării de calcul, ceva mai complexe și mai sofisticate. Însă drăciile-actuale din ele se trag. De exemplu, despre Lady Ada Lovelace, cu notele ei tehnice, s-a spus că-i primul programator de computere din istoria lumii. Tare, nu?“ „Bun, până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
tine să-l faci să meargă, cu cine trebuie la volan. „Să-ți zic mai departe. Cu Babbage, povestea nu-i încheiată. Când se prăpădește, în 1871, lasă-n urmă vreo patru sute de metri pătrați de schițe și desene pentru mașinăria lui analitică; imaginează-ți o clădire cu patru etaje, umplută cu hârtii de sus până jos. Abia acum ajungem la specialiști. În 1890, se găsește un tip care să pună cap la cap ideile lui Jacquard și Babbage: Herman Hollerith
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
patru etaje, umplută cu hârtii de sus până jos. Abia acum ajungem la specialiști. În 1890, se găsește un tip care să pună cap la cap ideile lui Jacquard și Babbage: Herman Hollerith, stabilit în America. Individul își brevetează o mașinărie de informație electromecanică, funcționând cu cartele găurite, ca războaiele de țesut ale lui Jacquard. Drăcia putea realiza operațiuni de calcul și procesare de date: era primul calculator electromecanic. Mai mult, după ce ia nu știu câte premii pentru mașinăria asta, Hollerith devine, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Individul își brevetează o mașinărie de informație electromecanică, funcționând cu cartele găurite, ca războaiele de țesut ale lui Jacquard. Drăcia putea realiza operațiuni de calcul și procesare de date: era primul calculator electromecanic. Mai mult, după ce ia nu știu câte premii pentru mașinăria asta, Hollerith devine, în 1896, fondatorul lui Tabulating Machine Company. Îți spune ceva numele, nu?“ „Mă rog, să zicem. Și ce-i cu compania asta?“ „Nimic deosebit. Doar că, vreo treizeci de ani mai târziu, își va schimba numele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Fast: primul programator din lume, pe-un computer programabil operațional. Ei bine, Arnold Fast ăsta era orb.“ „Cum orb?! Adică nu vedea nimic din ce face? Programa în alb?“ „Da. Primul programator mondial habar n-avea ce bagă acolo-n mașinăria care i se dăduse pe mână. Interesant, nu? Habar n-avea sau se făcea că habar n-are. Depinde cum vrei să iei lucrurile.“ „Fascinant! Și ce s-a întâmplat cu el?“ „Asta aș vrea să aflu și eu. Tipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
mai apărut. Ianuarie 1943. Cunosc și ziua, e-aceeași cu ziua de naștere a lui taică-meu: 11 ianuarie 1943. Cât despre Colossus, realiza operațiuni matematice (în special de calcul probabilistic) de-o mie de ori mai rapid decât orice mașinărie existentă la vremea respectivă. Avea niște tuburi electronice imense, cât un dulap de mari, care-l ajutau să-și tragă curentul și să-și miște pârghiile și rozetele. Ca să nu se supraâncălzească și să ia foc, englezii instalaseră pe pereții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
în capul oaselor, cu plapuma sub bărbie: un mic sultan, peste regatul lui de perne și puiuleți. Maria dispăruse deja, acoperită de cearșafuri. „Îți spun. Știe Scurtu pe cineva acolo, care ne-ar putea ajuta. Un avocat tânăr, colecționar de mașinării de pe vremuri: ceasuri, pistoale, mașini de scris, ordinatoare mecanice.“ „Și ce-au toate astea cu povestea noastră?“, a căscat Maria de sub plapumă. „Ai citit Patul lui Procust?“ „Normal, deșteptule. Toți îl citim, în liceu. Unii îl mai fac și-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ăsta și-a văzut de treabă și-a ajuns departe. Se zice că a adunat cea mai tare colecție de ceasuri din România. Și-n plus, mai e și pasionat de tot ce mișcă o rozetă-două în direcție matematică: ordinatoare, mașinării de calcul, agende automate. Unii spun că a pus mâna și pe mini-ordinatorul lui Pascal. L-am avut și eu, când eram mic: din plastic, în Pif-Gadget, mergea cu două elastice.“ „De unde știi atâtea lucruri despre băiatul ăsta?“ „I-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
miniatural, care funcționează la nivel atomic.“, a explicat Lupu. „1 nano ar fi echivalentul unei părți de un miliard dintr-un metru.“ „Nanocomputerele se bazează pe-operațiuni de manipulare moleculară.“, am intervenit și eu, „Folosesc o tehnologie auto-multiplicativă, ca o mașinărie vie. Se construiesc, se desfac și se refac permanent: angrenaj după angrenaj, celulă cu celulă, particulă cu particulă. Piesele lor sunt mai mici ca niște bacterii. Nimeni nu știe cu exactitate de câte operațiuni e capabil un nanocomputer, pentru că sistemele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
automat și scoase din memorie; un pic ca amintirile neplăcute. Vin altele bune și le iau locul; sistemul nu clachează. Scula ideală, indestructibilă. N-ai nevoie intervenții, nu-ți trebuie piese de schimb. Problema e-alta. Până-n momentul de față, mașinăriile astea au rămas doar la stadiul de proiect. Nimeni n-a auzit să existe pe undeva vreun nanocomputer.“ „Poftim?“, a făcut Maria ochii mari, „Cum a ajuns un obiect care astăzi nu există în mâinile lui Camil Petrescu acum 80
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
lume. „Eu nu știu ce-o să găsim noi mâine la Neptun...“, a căscat Maria, „Dar ceva tot n-am înțeles. E vorba de aparatul lui Camil Petrescu.“ „Ce-i cu el?“ „Înțeleg din toată povestea că tipul a descoperit o mașinărie care depășea tehnologia epocii (nu știu cum, de ce, în ce împrejurări). O chestie atât de tare, că ar fi dat peste cap toată perioada interbelică.“ „Cam așa ceva...“, am confirmat. „OK, să presupunem că lucrurile stau așa, cum spuneți voi. Aparatul-minune, care poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
pare că nu.“, am intervenit eu. „Gurile rele spun că prelucra datele de strategie militară cu aparatul lui, să vadă cum se termină războiul.“ „Atâta doar că nu știm dacă a avut timp suficient să afle.“, a completat tânărul Lupu. „Mașinăria era avansată pentru vremea ei, dar și destul de complicată. Dificil de lucrat cu ea; îți trebuiau cunoștințe minime de programare și procesare. Camil bâjbâia, opera mai degrabă intuitiv. Oricum, se pare că ce i-a ieșit l-a speriat atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
un semn cu degetul la gură. N-am lăsat-o din mână, m-am deplasat lângă el ca s-o vadă. Cu vârful degetului, i-am indicat grupul de linii în miniatură. „Pare un code-bar...“, a șoptit. „Da. Pe care mașinăria din sacoșa ta ne va ajuta să-l citim.“, i-am zis la ureche. Tânărul Lupu a ridicat sacoșa, deschizându-i cu grijă clapetele. Le ținea ușor, între degete, să nu se-audă declicul metalic. Maria a coborât și ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
vine și apăsai când frâna, când accelerația, ca la camioanele „Bucegi“. Alături, lângă platformă, o cană de plastic și-o găleată cu var. Nu trebuia să fii profesor universitar ca să pricepi ce trebuie să faci cu cana. Totul fusese prevăzut. Mașinăria asta ecologică, împrumutată, pare-se, de la turci, funcționa de câteva secole bune cu-aceeași simplitate și eficiență. Ar fi descris-o și Eminescu, într-o variantă nepublicată a Scrisorii III. M-am întors în bucătărie cu sentimentul datoriei împlinite. Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
vertebrală, o dă cotită după cum bate vântu’. 50% cinism, 50% lirism: rețeta perfectă a ratării. Mă decepționează.“ Mihnea a închis documentul. Sus, într-un colț al ecranului, algoritmul lui încă mai căuta, se întrezărea rotația iconului: mecanică, strictă, matematică. O mașinărie în interiorul altei mașinării. „Știi, Robane, m-am tot gândit la o chestie.“ „S-auzim.“ „Dacă globalmind ăștia sunt mai mult decât un motor de căutare?“ „Adică ce să fie altceva: o sectă, un grup, o organizație secretă?“ „Nu știu. Faza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cotită după cum bate vântu’. 50% cinism, 50% lirism: rețeta perfectă a ratării. Mă decepționează.“ Mihnea a închis documentul. Sus, într-un colț al ecranului, algoritmul lui încă mai căuta, se întrezărea rotația iconului: mecanică, strictă, matematică. O mașinărie în interiorul altei mașinării. „Știi, Robane, m-am tot gândit la o chestie.“ „S-auzim.“ „Dacă globalmind ăștia sunt mai mult decât un motor de căutare?“ „Adică ce să fie altceva: o sectă, un grup, o organizație secretă?“ „Nu știu. Faza cu mail-ul în spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
învățăm în facultate. După care ofta și tăcea, lăsându-ne pe noi să ghicim criteriile și procedura complicată care duseseră, în cele din urmă, la selecție. Tatăl lui Doru lucra mecanic la „Grivița“. Genul energic, complex, tandru cu uleiurile și mașinăriile de transport: dacă ar fi putut, ar fi luat locomotiva acasă cu el. Când se îmbăta, o scotea pe nevastă-sa în șuturi în fața porții și-o ținea strâns de braț, ca pe-un agregat. Femeia scâncea ușor, nu îndrăznea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
-ți spun însă ce-nseamnă: un text ale cărui secvențe semantice diferă de la o lectură la alta.“ „Nu-i chiar același lucru...“, a observat Mihnea. „Ba da.“, l-am corectat, „În măsura în care textul ergodic își conține propriile instrucțiuni sau chiar propria mașinărie explicativă. De exemplu, un program de calculator... Îți sună cunoscut, nu?“ „Să zicem...“, s-a eschivat Mihnea. „Chestia ta cu literatura nu mă convinge. Dimpotrivă. I Ching-ul are 64 de fragmente, care se citesc pe baza unui rezultat numeric aleatoriu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
descoperit un scaun cu role, pliat și rezemat de perete. Aparatul era modern, o raritate. Nu întâlneai așa ceva în comerțul socialist: frâne, spițe duble, schimbător de viteze, spătar rabatabil - o adevărată semicursieră adusă de la nemți. Ajutat de Mihnea, am desfăcut mașinăria, l-am urcat pe Cezar la volan și, pe culoarele pustii și cimentate, l-am împins cu toată viteza spre cancelarie, unde s-a răsturnat la picioarele elevului de serviciu. Din nefericire pentru noi, alături de el se mai afla o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
bărboși, îmbrățișați de frig și uimire. În computerul de-alături, sclipeau Düsseldorf-ul și villa Krupp, cu closetele ei nichelate, din aur, platină și-argint. Nu fusesem niciodată acolo, dar istoricii vorbiseră atât de mult pe Discovery de principalul sponsor al mașinăriei de război germane, încât m-aș fi descurcat prin ea aproape cu ochii închiși. Un bărbat îmbrăcat într-o redingotă mov (poate bătrânul industriaș însuși; nu îl observai bine, pentru că stătea cu spatele și se vedea mic, ca bunicu’ Vitalian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
a fost educat în spiritul celor mai stricte tradiții nemțești: își venerează mama, împăratul și poporul și i-a adus pe front pe cei doi dogi ai familiei, Lothar și Moritz, de care nu se desparte decât când urcă în mașinăria de zbor. Ura sa față de englezi e potolită, dar nelimitată. Ea nu se leagă de gustul teribil al porridge-ului, vremea urâtă sau politica imperialistă a Majestății Sale. Dimpotrivă, a fost provocată de-un amănunt mai degrabă anecdotic: fuga verișoarei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
la noi, așteptându-i cu orele, intrau din fiecare parte a vagonului și se întorceau să patruleze după următoarea stație. Nu făceai nici 10 kilometri, și te controlau din nou. Nu te-amendau, dar îți tăiau bilet pe loc, din mașinăriile electronice pe care le purtau la gât. Nu plăteai, te dădeau jos la prima. Nu coborai, chemau jandarmeria. Mai departe, nu era bine să-ți imaginezi. Eu plătisem vreo 20 de euro, o diferență de la IC la ICE, greșiseră deștepții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
mișca înăuntru niște butoane ca de mașină de scris. Harta de la Moroieni, recuperată de săteni în mai 1929, era o bucată din supraimprimarea Economiștilor Minții. Originalul conținea toate planurile noastre, pe-o jumătate de secol și putea fi citit cu mașinăria din cutie; în nici un caz nu trebuia să ajungă la ruși! Salvându-l pe Baronul Roșu, bunicu’ Vitalian a alterat cursul istoriei. O întâlnire nedorită a avut loc. Niște trasee politice prestabilite au fost anulate. Memoria unui întreg continent a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]