1,754 matches
-
B-ul, ce fel de iepure ești tu? A, da, unul alcoolic, toți copilașii lumii vor duce mânuțele la gurițe și vor striga aaaaaaaaa!, vai de ei, tot ceea ce credeau despre drăgălașii de iepurași se duce pe apa sâmbetei... Vocea Magicianului i se prelinse în ureche, fierbinte, ca un firicel de ulei încins. - Te-ai întrebat vreodată dacă Lucia există cu adevărat? - Ha, ha, ce glumă bună, aveam pretenții de la tine. Ești un Magician de duzină, din aceia care scot iepuri
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
iepurași se duce pe apa sâmbetei... Vocea Magicianului i se prelinse în ureche, fierbinte, ca un firicel de ulei încins. - Te-ai întrebat vreodată dacă Lucia există cu adevărat? - Ha, ha, ce glumă bună, aveam pretenții de la tine. Ești un Magician de duzină, din aceia care scot iepuri din jobene slinoase, eșarfe lungi din buzunare și ouă din urechile fraierilor. Ar trebui să fii dat afară din orice circ, ești perimat, acum se poartă altceva la nivel de magie, nu te
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
plin de ifose. Cum să nu existe Lucia, deșteptule? - Și atunci unde este? De ce nu este niciodată prezentă atunci când ai nevoie de ea? - Ba este. Mai ales atunci când vreau să fac sex. E bună la pat. Dar, cu toate că ești un Magician de duzină, s-ar putea să fi înțeles asta. Lucia este cu mine de multă vreme, chiar dacă m-am gândit adesea că ar trebui să o schimb cu altă femeie. Am cunoscut-o anul trecut, m-am lovit de ea
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
știri. Îi place să-și vopsească unghiile cu ojă neagră. Crede că are cele mai frumoase glezne din lume. Sunt frumoase, e adevărat, dar nu cele mai frumoase. Unde sunt cele mai frumoase glezne din lume, îmi spui și mie, Magicianule?! Am un purcoi de bani în debara, poate vreau să-mi fac de cap și să scap de tâmpenia asta care îndeamnă limbile ceasului să mă ia peste picior! Magicianul tace. Poate că înțelege că este foarte greu să explici
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
cele mai frumoase glezne din lume, îmi spui și mie, Magicianule?! Am un purcoi de bani în debara, poate vreau să-mi fac de cap și să scap de tâmpenia asta care îndeamnă limbile ceasului să mă ia peste picior! Magicianul tace. Poate că înțelege că este foarte greu să explici ceva unuia care nici nu dorește asta. Se reașază pe fotoliu și împreunează mâinile după ceafă. Pare relaxat. Periculos de relaxat. Seamănă cu un gâde care încrucișează mâinile pe piept
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
o să-ți placă, te avertizez. Știi că eu nu mint. Dar e momentul să te trezești la realitate. Nu poți trăi toată viața în două realități. J&B-ul nu mai avea niciun gust. Din nou. Aruncă o privire către Magician - ți-ai fi dorit să fie ucigătoare, dar uite că nu se întâmplă nimic, e tot acolo, nu dispare, nu imploră milă, are aceeași atitudine disprețuitoare. Surâde. Nu. Rânjește -, apoi reveni în fața laptopului. Ținea minte (încă mai țin minte ceea ce
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
că terminase un paragraf în momentul în care alimentarea străzii cu energie electrică revenise la normal. Câteva secunde stătu cu ochii închiși. Apoi trase aer în piept și îi deschise. Cuvintele îi traseră câteva palme zdravene, înroșindu-i obrajii... Iar Magicianul pocni din degete și întreaga sala izbucni în aplauze, în fața unei scene inundată de o lumină orbitoare. Din tavanul sălii curgeau picături mari de apă, o ploaie torențială, paradoxală, care atingea mocheta roșie și se transforma în șuvoaie ce șerpuiau
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
că nu este doar un alt personaj din romanul care... Care se scria singur, asta dorise să spună. Își dădu seama că se gândise fără să vrea la o astfel de posibilitate abstractă chiar și atunci când făcea conversație cu un Magician decis să-i dea peste cap întregul sistem de valori. Rosti cu voce tare, poate prea tare, parcă decis să acopere măcar în felul acela zgomotul obsedant al ploii turbulente care nu dorea să plece către alte meleaguri: - Un roman
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
nevoie de pauză, dar nu pentru că au răpus-o gândurile, ci pentru că a răpus-o, fii atent la ceea ce spun acum, dubla realitatea în care trăiești de multă vreme. Tresări. Mi-au răspuns gândurile sau mi-a dat replica același Magician nenorocit care vrea cu tot dinadinsul ca spectacolul să nu se mai termine niciodată? Tuși, apoi continuă să vorbească, făcându-se că nu a înțeles nimic din acele două realități menționate de vocea interioară: - Adevărul este că scenariul pare foarte
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
talentul - și nu este un compliment - de a complica inutil lucrurile. Dădu din mână ca și cum ar fi vrut să sperie o muscă nesuferită, apărută din neant. - Nici nu mă interesează dacă port un dialog cu mine însumi sau cu tine, Magician tâmpit. Pur și simplu vreau să ajung la o concluzie. E mai bine atunci când scrii tu, ca scriitor, ceea ce te frământă, sau fericirea literară maximă poate fi indusă de romane care se pun singure pe hârtie? Ce părere ai tu
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
asta, poate că am mai spus-o, deja, în nopțile acelea în care nu poți să dormi și te răsucești în pat și vrei să o iei în brațe pe Lucia, iar ea nu este. - Se duce des la baie, Magicianule, nu reușești să mă convingi că Lucia nu există, oricât de mult ai încerca. Adorm și mă trezesc din nou și îi simt fundul bombat. Știi ce fierbinte e? Nu ai de unde să știi, pentru că magicienii nu sunt în stare
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
duce des la baie, Magicianule, nu reușești să mă convingi că Lucia nu există, oricât de mult ai încerca. Adorm și mă trezesc din nou și îi simt fundul bombat. Știi ce fierbinte e? Nu ai de unde să știi, pentru că magicienii nu sunt în stare să scoată și femei din jobenele lor. Ei pot să scoată iepuri, confetti sau dracu` mai știe ce, poate chiar șoricei roz, cu buline verzi, dar femei nu. Niciodată. O iau în brațe pe Lucia și
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
-le dracului de amănunte, sunt sătul de amănunte până peste cap. Și de ploaie sunt sătul, și de romane care se scriu singure, și de personaje care dau buzna peste mine. Nu mai spun cât sunt de sătul de tine, Magicianule! Ai și o baghetă magică? Dă-ți cu ea în cap și fă-te nevăzut! Câteva minute auzi doar ploaia. O simfonie umedă care creștea în intensitate până în momentul în care alămurile cerești erau lovite de mâinile unui muzician nevăzut
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
picioare și își suflecă pantalonii. Coborî cele patru trepte - înregistră scârțâitul uneia dintre ele - și lipăi prin apă cu un zâmbet de satisfacție maximă întipărit pe chip. Întoarse capul către casă, poate pentru a-l invita alături de el și pe Magician. Dar acesta îi făcu semn că nu agreează astfel de momente. Ocupase balansoarul și se legăna cu ochii pe jumătate închiși. Nu se întrebă la ce putea mediata un Magician într-o zi cu ploaie torențială, în schimb îi veni
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
casă, poate pentru a-l invita alături de el și pe Magician. Dar acesta îi făcu semn că nu agreează astfel de momente. Ocupase balansoarul și se legăna cu ochii pe jumătate închiși. Nu se întrebă la ce putea mediata un Magician într-o zi cu ploaie torențială, în schimb îi veni în minte un alt gând. Și știu chiar în acel moment că pe pagina albă a wordului se așterneau deja cuvintele, unul după altul... Râse și ridică pumnul în aer
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
verandă. Ploaia îi lovea pe amândoi cu furie, iar greutatea bărbatului o făcu să icnească. După ce îl depuse în balansoar, alergă pe alee și își recuperă geanta. În spatele ei, legănându-se, scriitorul împunse aerul cu degetul arătător:Te-ai ascuns, Magicianule? Fricosule! Află de la mine că nu ești decât un sal... timbanc. Și mai află, nebunule, că sunt un iepure curajos începând din acest moment, n-am să-ți mai permit să mă tragi de urechi atunci când ți se... scoală ție
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
-l ridice pe bărbatul semi-adormit și, după câteva minute care i se părură îngrozitor de lungi, îl trânti în pat și începu să îl dezbrace de hainele ude... Îl privea din când în când cum dormea și mormăia înciudat - he, he, magician pervers, îți voi înfige bagheta magică în fund, așa să știi! -, iar la un moment dat se opri și oftă. Îi aranjă părul zburlit și fu cuprinsă instantaneu de un puternic sentiment de milă pe care nu îl mai resimțise
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
se gândea că au și prăbușirile acestea un rol formidabil, orice s-ar spune, te ajută să pui ordine în gânduri, de aceea sunt atât de lungi. De pildă, ele îți oferă minunatul prilej de a spune unui nenorocit de Magician: he, he, magician pervers, îți voi înfige bagheta magică în fund, așa să știi! Râse, dar râsul semănă mai mult cu un sughiț. Aproape că se înecă. Deschise ochii - abia acum realiză că îi ținuse închiși de când cădea - și văzu
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
au și prăbușirile acestea un rol formidabil, orice s-ar spune, te ajută să pui ordine în gânduri, de aceea sunt atât de lungi. De pildă, ele îți oferă minunatul prilej de a spune unui nenorocit de Magician: he, he, magician pervers, îți voi înfige bagheta magică în fund, așa să știi! Râse, dar râsul semănă mai mult cu un sughiț. Aproape că se înecă. Deschise ochii - abia acum realiză că îi ținuse închiși de când cădea - și văzu un cerc luminos
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
peste cap de vreo trei ori, apoi se prăbuși încă o dată și fu din nou trimis către cupolă. Iar se dădu peste cap și crezu că va vomita. Mișcarea se repetă obsedant până în clipa în care auzi vocea inconfundabilă a Magicianului, venind de undeva, de departe: - Priviți, doamnelor și domnilor, priviți și admirați un iepure care știe să facă tumbe. Aplaudați-l, este momentul său de glorie! Hoooopa, sus! Hooopa, sus! Hooapa sus! După acest du-te-vino aproape nesfârșit care îl ameți
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Hoooopa, sus! Hooopa, sus! Hooapa sus! După acest du-te-vino aproape nesfârșit care îl ameți definitiv rămase prins în plasă, cu urechile pleoștite. Tremura din toate încheieturile, ca și cum ar fi fost scufundat într-o apă plină cu cuburi de gheață... Mâna Magicianului îl apucă de urechi, îl ridică în aer, apoi îl introduse în joben, în vreme ce spectatorii tropăiau, fluierau și băteau din palme. Se auzi și trompeta unui clovn, iar de undeva (de peste tot) veni miros de porumb fiert... Se chirci pe
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
popândău uriaș, îmbrăcat în uniformă de camuflaj, cu automatul la piept, leșină... Alături de el, întinsă pe pat, Lucia îi auzi suspinele prin întuneric. Îi puse o mână pe frunte și simți cum dogorea. Alături de ei, în picioare, lângă marginea patului, Magicianul făcu o reverență până la pământ, apoi merse liniștit în debara și se așeză pe geamantanul cu bani. Își trase jobenul pe ochi și surâse. Bărbatul se zbătu în somn, iar pieptul i se umplu de sudoare... În camera alăturată, laptopul
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
fi putut să schimbe cearceafurile astea, totuși, mormăi. Dar cu siguranță că nu a vrut să mă trezească, hai să apreciem delicatețea ei... Brusc, își aduse aminte de coșmarurile nopții. Cactuși care îți spun că te iubesc, ce nebunie. - Hei, Magicianule, tot tu ai fost la originea lor? Nici un răspuns. Și ce dacă?, gândi. Un iepure aplaudat de copii râzgâiați, un ins fugărit de cactuși îndrăgostiți, o veioză pe care o stingi și nu se face întuneric, popândăi în uniformă și
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
iar amintirile ieșiră din cutele memoriei, făcându-i gura pungă. Dinții i se strepeziră instantaneu, ca și cum ar fi ronțăit kilograme de lămâi. Un iepure fricos, cu urechile pleoștite, scos din jobenul uriaș, aruncat către cupola circului, în rostogolire amețitoare, un magician - de unde naiba a mai apărut și ăsta, cu prostiile lui și cu insistența aceea agasantă? -, care dorea să-i transmită ceva important, mesaje disparate, concluzii pe care ar fi trebuit să le tragă chiar el, însă nu reușea, niște bani
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
pună în mașina de spălat -, se introduse în cadă, întinzându-se pe spate, lăsând șuvoiul fierbinte să-i biciuiască pieptul păros. Pe măsură ce apa umplea cada, scriitorul se simți mai bine. Mintea dădea semne că urmează o limpezire liniștitoare, imaginea unui magician ciufut începea să se estompeze, chiar și enervarea inițială, indusă de absenței Luciei, de lenjeria murdară și de acea durere parșivă de cap, se pregătea să se ducă prin alte părți. Începu să fredoneze o melodie a celor de la Smokie
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]